… a fost genericul sub care, în preajma Sarbatorilor Craciunului, Sala Radio a gazduit întâlnirea în concert a unora dintre cele mai valoroase voci românesti de opera care îsi desfasoara activitatea în strainatate (Leontina Vaduva, Ruxandra Donose, Teodora Gheorghiu), dar care, iata, nu ezita sa se daruiasca neconditionat publicului nostru prin aparitii live pe podiumuri, nu numai în mijloace media. A fost finalul unui turneu national extraordinar desfasurat în perioada 17-23 decembrie pe ruta Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, în acompaniamentul cunoscutului si apreciatului pianist Horia Mihail. Trei orase în care artistele nu mai cântasera din vremea studentiei, asa încât publicul locului era însetat sa le revada, sa le auda. Dupa succesul repurtat nu cu multa vreme înainte prin circuitul „Pianul calator – pe urmele lui Franz Liszt“ (acelasi Horia Mihail în douasprezece orase ale tarii!), iata ca organizatorii au recidivat în ideea de circuit national si bine au facut. În afara Festivalului George Enescu, asemenea initiative de concerte si recitaluri itinerante de calitate internationala reprezinta premiere si merita sa fie perpetuate.
Desigur, eforturile au fost uriase, dar valoarea artistilor si profesionalismul managementului au dus la succese de proportii. Sali arhipline, bilete epuizate cu mult timp înainte, solicitari de locuri „în plus“, într-un cuvânt, efervescenta marilor evenimente. Este momentul sa numesc merituoasa echipa organizatorica formata din Radio România Cultural (redactor-sef Oltea Serban-Pârâu) si firma Accendo, tandem care a polarizat sapte coproducatori (posturi Radio-TV nationale si regionale), doi sponsori (JTI si Tarom), cinci sustinatori (Readers Cafe, Athénée Palace Hilton, Nissa, Cercul Militar National la aniversarea a 135 de ani de existenta, Sonja Handmade Jewellery), patru parteneri (Directia Formatii Muzicale Radio, Filarmonicile din Iasi si Timisoara, Opera Maghiara din Cluj-Napoca) si saisprezece parteneri media. O veritabila desfasurare de forte.
Dar performanta unica a stat în modul de promovare a concertelor, aplauzele revenind muzicologului Oltea Serban-Pârâu, motorul mediatizarii. A existat un website special, www.celetreidive.ro, comunicate de presa au inundat adresele electronice ale criticilor muzicali si jurnalistilor, televiziunile au difuzat cu regularitate clipuri promotionale iar posturile de Radio, anunturi. Într-adevar, a fost o campanie insistenta, agresiva si rezultatele s-au vazut. Poate fi luata drept exemplu pentru actiuni similare în teritoriul muzicii clasice si chiar la derularea stagiunilor curente ale institutiilor de concerte si spectacole.
Stralucire si sarm
La Bucuresti, serata s-a desfasurat sub bagheta sigura si eficace a lui Iurie Florea la pupitrul Orchestrei Nationale Radio, aflata într-o seara fasta, festiva. A probat-o prin energia „de show“ cu care instrumentistii au atacat uverturile „Cavaleria usoara“ si „Poet si taran“ de Franz von Suppé, ce au deschis cele doua parti dedicate unor partituri de larga accesibilitate, asa cum sta bine unor zile sarbatoresti.
Leontina Vaduva are înscrise pe blazon însemnele nobiliare ale unei cariere prodigioase de soprana lirica în care stralucirea vocii, plierea stilistica, sarmul si dezinvoltura au fost atu-urile imbatabile ale unei captivante comunicari cu auditoriul. Asa a fost si acum în momente admirabile, aria „Pe cararea dorului“ din opereta „Ana Lugojana“ de Filaret Barbu, barcarola din opera „Povestirile lui Hoffmann“ de Offenbach (armonie deplina în compania Ruxandrei Donose) si duettino Contesa-Susanna din „Nunta lui Figaro“ de Mozart, miniatura delicioasa în care replica a venit din partea Teodorei Gheorghiu.
Multe soprane aflate la zenit de cariera si nu numai au reflectat la Charlotte din „Werther“ de Massenet, rol de mezzosoprana. A fost rândul Leontinei Vaduva sa ni-l apropie prin aria „Ces lettres!… Je vous écris de ma petite chambre“. Prin expresia artistei, prin mimica, priviri, gestica sugerata, atmosfera s-a creat înca din Preludiul instrumental strabatut de tânguirile viorilor. Muzica îi rascolea spiritul. Prin chipul Leontinei Vaduva, prin palpitatia-i launtrica, pluteam deja în universul Charlottei. Moment de arta. (Unul similar ma fascinase într-o înregistrare video a Mariei Callas de la un vechi concert hamburghez, desigur, în cu totul alt registru dramaturgic. Atunci, introducerea orchestrala a ariei „Tu che le vanità“ din „Don Carlos“ de Verdi, fusese traita impresionant de La Divina…)
Sala Radio a fost apoi strabatuta de emotionalitatea extrema exprimata prin glas de Leontina Vaduva, într-o impecabila limba franceza, evocare în tente de durere mixate cu duiosie, cu aceeasi stralucire, cu aceleasi nuantari rafinate… „Werther! Werther!“ sau „O Charlotte!… tu frémiras!“
Panas de diva
Întâlnirea cu Ruxandra Donose, artista aflata pe mari culmi artistice este întotdeauna întrevederea cu maiestria venita din pretioase rezonante timbrale puse în serviciul inteligentei si culturii profunde, prin care mezzosoprana cu silueta si panas de diva da surprinzatoare contururi personajelor interpretate. Ruxandra Donose gândeste rolurile pâna în cele mai mici detalii si-si subsumeaza glasul redarii sensurilor infinitesimale ale portretizarilor. Iata, celebra Habanera din „Carmen“ de Bizet se departeaza de focul andaluz si vine ca din partea unei eroine delicate, plina de insinuari dulci, subtile, cu atât mai periculoasa în adresare si subtexte. Tinteste mai adânc si mai tulburator decât temperamentul. Seductia este totala. O viziune ce serveste ideal adevarata stilistica franceza, asa cum boarea de parfum de iasomie a exoticului duet Lakmé-Mallika („Lakmé“ de Delibes) a inundat Sala Radio prin sonurile diafane, transparente, fluide ale Ruxandrei Donose, ale Teodorei Gheorghiu.
Piesa de rezistenta a întregului concert a revenit mezzosopranei, prin rondo-ul Angelinei „Nacqui all’affanno… Non più mesta“, ultima pagina a operei „Cenusareasa“. Pentru Ruxandra Donose, belcanto-ul rossinian este un teritoriu stapânit la perfectiune, fie ca este vorba de cântul „spianato di grazia“, fie de cel „fiorito“. Frazele curg elegant, punctate de accentuari pline de farmec sagalnic, legato-ul este exemplar, avalansele coloraturilor se deruleaza spectaculos, abil, cu toata infernala altitudine a tesaturii vocale compusa de maestrul de la Pesaro. Faimoasa nota de Si natural acut ce încheie aria a sunat glorios.
Gratios si suav
Înalta ca o trestie, cu alura de silfida, Teodora Gheorghiu cânta pur, cristalin, gingas, gratios si suav. Poate ca tempii prea relaxati ai dirijorului au dus-o spre o viziune mai discreta, mai placida a cavatinei „Una voce poco fà“ din „Barbierul din Sevilla“ de Rossini, adversa spiritului dracos al Rosinei. Vocea tinerei nu darâma candelabrele, dar este patrunzatoare, penetranta si se vede condusa frumos de catre o artista muzicala si excelent pregatita. Cu dragalasenie si delicatete expresiva a mai oferit o versiune intimista a ariei Adelei din actul al III-lea al operetei „Liliacul“ de Johann Strauss. Teodora Gheorghiu este o soprana ale carei perspective de viitor sunt certe într-un repertoriu atent selectat, realizarile de pâna acum pe scene, podiumuri de concert si în studiourile de înregistrari discografice reprezentând primele validari.
La final, cele trei artiste au interpretat un moment înaltator, „Cantique de Noël“ de Adolphe Adam, în limba româna.
Ca parte orchestrala, programul a mai cuprins Intermezzo din „Cavalleria rusticana“ de Mascagni.
De generatii diferite, aflate pe diverse trepte de consacrare sau afirmare, Leontina Vaduva, Ruxandra Donose si Teodora Gheorghiu au împlinit un trio în care s-a simtit colaborarea colegiala, suflul prietenesc, daruirea pentru arta. Nu cred ca risc prea mult daca, din aceste puncte de vedere, îl compar cu cel al faimosilor Pavarotti-Domingo-Carreras.
În apropierea sarbatorii Nasterii Domnului, la Sala Radio a fost o seara a muzelor. Ce mi-as mai fi dorit? Un concert mai lung, în care sa se cânte, macar ca bis, si „Meine Lippen Sie küssen so heiss“ („Giuditta“ de Lehár), si aria Susannei („Nunta lui Figaro“), si aria Salciei însotita de Ave Maria („Otello“ de Verdi), pagini înscrise în programul afisat pe website.
Autor: COSTIN POPAApărut în nr. 358