Interviu cu artista Alina Codin despre identitate și disonanță
Prezentată la Galeriile de Artă din Focșani, expoziția „Disonanțe: Omul dintre măști”, semnată de Alina Codin, a fost bine primită de publicul local și de reprezentanții autorităților județene. Organizată de Consiliul Județean Vrancea, prin Centrul Cultural Vrancea, expoziția a evidențiat interesul publicului pentru arta contemporană și pentru întâlnirea directă cu artistul.
Practica Alinei Codin investighează identitatea ca structură instabilă, construită din suprapuneri, tensiuni și roluri sociale. Absolventă a Universității Naționale de Arte din București, artista dezvoltă un limbaj vizual care traversează pictura, colajul și obiectul, articulând imagini în care figura umană devine un câmp de negociere între interior și exterior. În această serie, chipul devine o suprafață fragmentată, unde materialitatea și intervenția artistică generează sens.
În acest context, expoziția se configurează ca un spațiu de reflecție asupra modului în care identitatea este construită, performată și percepută. Dialogul cu publicul devine astfel parte integrantă a lucrării, activând sensurile și tensiunile propuse de artistă.
Daniel Sur: Cum ai perceput întâlnirea cu publicul din Focșani și cât de diferită este experiența expunerii în afara Bucureștiului, atât în ceea ce privește receptarea, cât și dialogul cu publicul?
Alina Codin: Publicul din Focșani s-a dovedit a fi unul extrem de receptiv și dornic de evenimente culturale de calitate, manifestând o implicare și o curiozitate care, uneori, depășesc efervescența bucureșteană. Am fost primită cu o căldură deosebită, iar dialogul direct a confirmat faptul că există o apetență reală pentru arta contemporană și în afara centrelor culturale mari.
Daniel Sur: În lucrările tale, masca pare să dezvăluie mai degrabă decât să ascundă. Ce înseamnă pentru tine acest paradox?
Alina Codin: Cercetez de ani buni tema măștilor sociale pe care le adoptăm în interacțiunile noastre cotidiene, iar interesul meu rezidă tocmai în deconstrucția acestora. Pentru mine, masca nu este un paravan, ci un instrument de deconspirare; prin straturile sale, reușesc să scot la suprafață tensiunile interioare și acele adevăruri care, de cele mai multe ori, rămân nespuse sub presiunea conveniențelor.
Daniel Sur: Cum ai construit relația dintre material și identitate în această serie — în ce fel contribuie colajul și stratificarea la ideea de fragmentare a sinelui?
Alina Codin: Sinele este o structură polifonică, un amestec complex de trăiri, interacțiuni, sentimente și istorii personale. Utilizarea colajului și a stratificării materialelor diverse îmi permite să redau vizual această fragmentare. Fiecare strat adăugat sau eliminat funcționează ca o metaforă a construcției identitare, ajutându-mă să revelez publicului profunzimea și fragilitatea acestui proces.
Daniel Sur: Privind retrospectiv, cum s-a transformat discursul tău vizual de la primele expoziții până la „Disonanțe”? Vorbim despre continuitate sau despre rupturi?
Alina Codin: Consider că discursul meu a parcurs o evoluție firească, reflectând maturizarea mea ca artist și ca om. De la proiectul „REînTOARCEREA” și până la „Disonanțe”, am urmărit o rafinare a gândirii și a trăirii artistice. Nu aș vorbi despre rupturi, dar nici despre o continuitate liniară, ci mai degrabă despre o transformare organică, în care fiecare etapă a adus noi nuanțe conceptului meu despre existență.
Daniel Sur: Seriile tale recente investighează tot mai mult identitatea. Este aceasta o direcție asumată sau o temă care s-a impus organic în timp?
Alina Codin: Inițial, tema identității s-a impus de la sine, insinuându-se surprinzător printre preocupările mele picturale de la acea vreme. Ulterior, pe măsură ce am aprofundat subiectul, aceasta a devenit o direcție asumată conștient, transformându-se într-un pilon central al practicii mele artistice actuale.
Daniel Sur: Proiecte precum „REînTOARCEREA” sau cele de la Mogoșoaia au lucrat cu memoria și tradiția. Cum se leagă aceste direcții de preocupările tale actuale?
Alina Codin: Fiecare serie de lucrări reprezintă o etapă esențială în parcursul meu. Mă implic în fiecare proiect cu întreaga mea forță creativă, deoarece memoria și tradiția au pus bazele pe care am construit discursul actual. Le privesc cu recunoștință, fiindcă acele explorări m-au condus către temele de astăzi și m-au ajutat să definesc cine sunt acum ca artistă.
Daniel Sur: Cum vezi scena artistică din București în acest moment? Crezi că mediul sprijină experimentul sau favorizează anumite direcții deja consacrate?
Alina Codin: Percepția mea este că, exceptând câteva inițiative punctuale, mediul artistic bucureștean rămâne adesea rigid, tributar unor forme clasice și greoaie. Există o anumită rezistență la schimbare și o dificultate în a accepta acele demersuri care „ies din decor” sau care sfidează tiparele deja consacrate.
Daniel Sur: Ce schimbări ai observat în modul în care artiștii tineri își construiesc astăzi discursul și vizibilitatea?
Alina Codin: Mă bucură să observ o generație de tineri artiști care reușesc să își impună prezența printr-o utilizare inteligentă a portofoliilor online și a promovării internaționale. Aceștia adoptă un discurs adaptat ritmului contemporan, fiind mult mai racordați la dinamica globală a lumii artei.
Daniel Sur: Predai la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” și la Colegiul Tehnic de Arhitectură „I.N. Socolescu” din București — cum influențează această experiență practica ta artistică? Există un schimb real între atelier și clasă?
Alina Codin: Experiența pedagogică îmi oferă o perspectivă proaspătă asupra actului creator, grație elevilor mei. Există un schimb real și constant de idei: ne prezentăm reciproc lucrările și discutăm concepte ca între colegi de breaslă. Sunt onorată de creativitatea, entuziasmul și viziunea lor „fresh”, elemente care îmi hrănesc, la rândul lor, propria practică din atelier.
Daniel Sur: Cum percep elevii de astăzi concepte precum identitatea, masca sau procesul prin care ne asumăm și interpretăm roluri sociale în relație cu cei din jur? Sunt mai deschiși către aceste teme decât generațiile anterioare?
Alina Codin: Am fost plăcut surprinsă de maturitatea lor cognitivă și artistică. Elevii sunt extrem de deschiși către teme complexe și sociale; reușesc să proceseze simboluri care ne influențează traiul zilnic cu o ușurință remarcabilă. Încerc să le insuflu plăcerea cercetării profunde, încurajându-i să folosească arta ca pe un instrument de interpretare a realității și a rolurilor pe care le asumăm în societate.
- „Masca nu este un paravan, ci un instrument de deconspirare” - 30 martie 2026
- Conflictul din Iran și efectele sale asupra pieței globale a artei - 27 martie 2026
- Dialog simultan cu artiștii sloveni Maša Gala și Klemen Brun - 20 martie 2026