Căutând arta în fotografiile de nuntă

Interviu cu fotograful Gabriel Rose Lens

Mi se pare foarte interesant cum, pornind de la un subiect impus – nunta –, un fotograf poate să genereze cadre pline de creativitate și emoție, surprinse într-un timp record. Care este mentalitatea cu care pleci la drum când accepți să fotografiezi un astfel de eveniment?

Păi, eu am trăit un mare regret: că la nunta mea nu am avut fotograf. Am avut prieteni cu aparate foto, dar n-am avut un fotograf care să surprindă momentele reale ale nunții, într-un mod profesionist. Mentalitatea cu care plec la drum este că știu ce am simțit și nu vreau ca alți oameni să simtă la fel. De aceea, indiferent de nuntă (că este una mai luxoasă sau mai puțin) dau tot ce am mai bun pentru a scoate ce este mai frumos din acel eveniment.

Fotografiile făcute și momentele surprinse de un profesionist îți aduc, peste ani, momentul acela din nou aproape. Eu livrez materialele undeva la trei luni după ce a avut loc nunta, iar mulți nu mai știu ce s-a întâmplat în acea zi. După un trimestru, darămite după 20-30 de ani. Practic, fotografiile îi transpun din nou în ziua respectivă. Unii plâng, alții se bucură. Da, e ceva frumos când știi că poți să faci oamenii fericiți.

Chiar dacă scenariul unei nunți este același…

Dintre toate tipurile de fotografie, de ce ai ales-o tocmai pe cea de nuntă?

La început am ales-o datorită banilor. În pandemie, eu fiind pictor bisericesc, lăcașele de cult s-au cam închis. Nu prea am mai avut comenzi. Și a trebuit să fac ceva care să aibă, totuși, legătură cu pictura. Iar fotografia, într-adevăr, are mare legătură cu pictura. De la compoziție, la editare cromatică. Ea se și traduce din greaca veche ca un desen cu lumină, phōs – lumină, graphō – a desena. Și da, tocmai pentru asta am ales-o. Dacă ar fi să aleg din nou acum, tot pe cea de nuntă aș alege-o.

Care e explicația?

Cred că scopul meu pe pământ este să îl fac pe cel de lângă mine să se simtă mai fericit. Iar asta mă face și pe mine la fel. Pe lângă chestia asta, fotografia de nuntă e atât de complexă! Îmi place diversitatea momentelor, a oamenilor, emoțiilor și trăirilor din ziua nunții, dai de o grămadă de persoane cu diferite idei, unele mai ciudate, altele mai puțin ciudate. Chiar dacă scenariul unei nunți este același, e extraordinar să poți să vezi cât de diferiți sunt oamenii și cât de diferite sunt nunțile lor.

Datorită acestei diversități aș alege eu din nou fotografia de nuntă. Și fotografia de stradă e ceva minunat. Este o fotografie care nu se mai repetă. Numai că, din păcate, în România nu prea se câștigă bani făcând așa ceva.

Atunci totul se schimbă. Apare intimitatea.

Ai un scenariu, ritual al tău pe care îl respecți atunci când faci fotografii?

În general, nu am scenariu pentru că niciodată nu știi de ce o să dai. Sunt, totuși, unele lucruri pe care le fac, cum ar fi faptul că discut cu mirii la fiecare nuntă și pun foarte mare accent pe prezența părinților și a bunicilor la momentul pregătirilor.

Apoi, în acea zi, când vin părinții sau bunicii, eu rog persoanele de față să iasă afară din cameră, rămân cu ei și atunci totul se schimbă. Apare intimitatea. Atunci când ești privit de toți invitații, parcă nu vrei să plângi, te abții. Pe când, când mireasa rămâne doar cu mama, de exemplu, se iau în brațe, se sărută, își spun câteva cuvinte frumoase pentru viitor, iar cadrele ies altfel.

Acțiunile și sentimentele sunt autentice.

Ce își doresc mirii de la fotografiile pe care le primesc la final?

Mirii își doresc să retrăiască momentul, pentru că cei mai mulți nu-și mai aduc aminte de ceea ce s-a întâmplat în ziua nunții lor. În plus, mulți rămân foarte șocați de momentele pe care le surprind, pentru că ei nu văd evenimentul așa cum îl vezi tu, în ansamblu. Ca fotograf, ești undeva în afara evenimentului și o vezi pe bunica plângând în spate, pe mama șoptind cuiva ceva la ureche, o persoană care se abține să nu râdă în biserică. Și ei rămân foarte surprinși când livrezi genul ăsta de materiale.

Un documentar observațional

Dacă ne gândim că surprinde familii sau grupuri într-un moment important, poate fi considerată fotografia de nuntă un demers documentar?

Da, bineînțeles. Fotograful documentează, el fotografiază și predă mirilor materialele cu ceea ce s-a întâmplat în ziua nunții.

Deși, dacă analizăm lucrurile, nunta este un cadru creat. Adică, nu este ca fotografia de stradă, unde lucrurile se întâmplă de la sine. Nunta este un cadru organizat, în primul rând, de miri. Cumva fotografia de nuntă documentează într-un mod natural evenimentul, în funcție de cum și l-au organizat mirii.

Apoi, mai e ceva. Mie, când merg la nuntă, mi-ar plăcea să stau deoparte și să documentez tot. Dar, în fapt, lucrurile nu se întâmplă așa, pentru că vine soacra, tata, nu știu ce unchi care a fost și el fotograf și spune: „păi da, uite aici trebuie să faci asta și asta”. Apoi vin tradițiile, pe care oamenii vor să le surprinzi într-un anumit fel, într-un anumit loc etc. Depinde foarte mult și cum comunici cu mirii la început. Sunt unii fotografi care au contractele în așa fel făcute încât ele stipulează că ei nu intervin absolut deloc în ziua nunții. Asta am văzut foarte mult în afară. La noi nu e așa. În România, dacă nu intervii deloc în derularea nunții atunci când ești întrebat sau rugat, poți să fii înțeles ca o persoană arogantă sau, mai rău, neimplicată.

Am fotografiat nunți unde rolul meu a fost doar să observ totul prin intermediul aparatului. Aș prefera să fie așa de fiecare dată, dar nu cred că fotografia de nuntă trebuie să fie numai documentară și că fotograful trebuie totuși să facă și o ședință foto, dacă este rugat, sau fotografii cu invitații sau chiar un cadru creativ, folosindu-se de obiecte din jur și accesorii. Fotografia nu trebuie să fie într-un anumit fel, cum spun unii, că așa și numai așa trebuie făcută. Am văzut unii fotografi care adaugă lucruri ireale în fotografiile lor și totuși au clienți care îi aleg chiar pentru asta. Niciodată nu mi-au plăcut rețetele pentru că ele sunt subiective. Unii își beau cafeaua cu zahăr, alții fără zahar, eu… eu o beau cu miere.

Atenția trebuie antrenată

Sunt foarte multe poziții pe care am văzut că fotografii de nuntă le exersează. Mă întreb cât înseamnă regie și în ce măsură poți să fii spontan sau creativ, ca fotograf, în timpul evenimentului?

Da, bănuiesc că pozițiile la care te referi sunt posing-urile pe care majoritatea fotografilor le exersează. La fel și eu. În cadrul ședinței foto, pui mirii în anumite poziții și faci niște fotografii de album. Asta depinde mult de eveniment. Pentru mine, un fotograf complex trebuie să le știe pe toate. Să poate să facă și fotografii creative, să poate și să documenteze nunta 100%, să facă și fotografii de pus în ramă. Important e ca el să creeze un cadru unde oamenii să se poată detașa de tot stresul nunții și să se comporte cât mai natural, să fie ei înșiși.

Ce am observat la nunțile din România e că mirii sunt foarte, foarte stresați în ziua nunții. Unii uită să se bucure de ziua cea mai importantă din viața lor, asta din cauza aspectelor materiale. Au fost nunți la care a trebuit să fac pe psihologul sau pe împăciuitorul.

Eu spun în workshop-urile noastre că trebuie să îți exersezi foarte mult atenția ca fotograf de nuntă. În urma atenției vine și intuiția, apoi spontaneitatea. Adică atunci când ești foarte, foarte atent la lucrurile care se întâmplă în jurul tău, în viața ta de zi cu zi, același lucru îl vei face și în ziua nunții, astfel vei putea surprinde momentele autentice. Nuntașii le spun instantanee. Da, sunt instantanee, dar fotograful a fost atent să le prindă într-un anumit fel în imagine. Nu poți să zici că ai văzut momentul, ai întins mâna cu aparatul și ai prins un instantaneu bun. Oricât de bun ar fi momentul, trebuie să îl vezi și să îl imortalizezi la un minim de calitate foto. Atenția fotografului de nuntă face parte din viața lui de zi cu zi.

Un gen fotografic dificil

Nu am văzut nici o expoziție de fotografie de nuntă deschisă publicul larg în ultimii ani, în România. Este fotografia de eveniment inferioară din punct de vedere artistic unui alt tip de fotografie: portret, de peisaj, conceptuală, etc.?

(râde) Nici eu nu am văzut, dar, culmea e că vreau să fac una. Nu, fotografia de nuntă nu este deloc inferioară altui gen. Pentru mine, dimpotrivă, este chiar superioară pentru că este una dintre cele mai grele fotografii pe care poate să le facă un fotograf. Fotografia de peisaj e grea în sensul că trebuie să ai foarte multă răbdare, dar peisajul este acolo, el rămâne.

Fotografia de portret sau de studio nu este o fotografie foarte grea. Trebuie să ai setate luminile; indiferent că plouă sau că ninge afară, cu acele setări scoți cadrele foarte curat. Cea de nuntă este total diferită și cred că e superioară pentru că acolo trebuie să te adaptezi oricărei situații, să scoți ce e mai bun din acel moment, indiferent de vreme, lumină, oameni, loc, spațiu.

Mai multe povești deodată

Completează afirmația. O fotografie de nuntă e bună dacă…

O fotografie de nuntă e bună în funcție de unde o încadrezi.

Dacă surprinzi un moment, atunci este foarte greu să ai și o compoziție extraordinar de bună. Momentul apare în fața ta, ai pus aparatul pe el, ai focalizat și, dacă ai skill-uri bune, îți iese și o compoziție bunicică.

Apoi, poate fi o fotografie bună de nuntă atunci când creezi un cadru de la zero. Începi să faci un setup, îți aranjezi niște blițuri cu niște geluri și faci ceva creativ, colorat, care să atragă atenția privitorului.

Mai sunt fotografiile cu o compoziție foarte complexă. Atunci când prinzi mulți oameni făcând diferite lucruri și totuși faci compoziția bună. Adică te pui în punctul de stație, unde poți să prinzi mai multe povești deodată.

Sensul cuvântului „bun” nu îl pot defini. Frumosul place ochiului, așa că fotografia, fie ea și de moment, trebuie să fie un produs final frumos. Sunt fotografii unde momentul, crop-ul, compoziția sunt bune, însă mirilor nu le plac. Pentru că primul impact este vizual, apoi stai să analizezi ce se întâmplă acolo sau ce a vrut să facă fotograful. Așa că o fotografie de nuntă bună implică și faptul că este editată bine. Acum, depinde de stilul fiecărui client. Unii vor mai moody, alții mai natural.

Au fost momente profunde

Ce moment ești mândru că ai documentat ca fotograf de nuntă și ni-l poți povesti nouă?

Am avut multe situații frumoase, unele chiar extraordinare, altele super nebune. Adică multe, multe, multe chestii am trăit cu mirii mei. Dar ce m-a marcat pe mine și cu ce-am rămas așa, ca imagine, e ceva s-a întâmplat la două dintre nunți. Separate, dar au legătură una cu alta.

În ambele cazuri a fost vorba de doi bunici care sufereau de demență, iar mirii, în ambele cazuri, au vrut să îi vadă în ziua nunții. La una dintre nunți era vorba de bunicul miresei, iar la cealaltă era bunicul mirelui. Au fost momente foarte profunde, după care am ieșit plângând toți din cameră: mirii, eu, videograful. Ceea ce m-a marcat este că la una dintre nunți bolnavul nu și-a recunoscut nepotul, iar la cealaltă da. Atunci când ai demență nu mai recunoști persoanele din jur. Deși am vărsat lacrimi la amândouă, la una am plâns din cauza faptului că nu a fost recunoscuta mireasa și era trist, iar la cealaltă am plâns pentru că mirele a fost recunoscut și era un moment de bucurie. Acolo au și depănat amintiri, era o mică minune, la care am fost martor, că bunicul a fost chiar atunci lucid.