Românii ar fi stoici, asa cum se considera Adrian Marino insusi in autobiografia sa („Viata unui om singur“, Polirom, 2010), nu platonici, cum crede Noica. Numai ca românii sunt un popor „Iremediabil «mioritic»“ (252), asa cum Marino nu se mai considera, dimpotriva, el se crede un antimioritic. Acesti stoico-mioritici distrug si mistifica adevarul: „românii – [...]

Dupa pogoanele de pagini pe care le-am dedicat autobiografiei lui Andre Agassi, „Open“, întrebarea pe care mi-o pun este: a meritat efortul? Raspund: nu a fost nici un efort, ci o enorma placere. Pentru mine, dar sper ca si pentru voi, cititorii. Oricum, în cazul meu acest serial tenisistic a însemnat fara doar si poate [...]

Greu de spus care este sursa antipatiei profunde pe care Agassi a nutrit-o contra germanului Boris Becker. Ca tenismani, mare a fost si unul, si celalalt. Boris a câstigat sase titluri de Grand Slam: Australian Open în 1991 si 1996, Wimbledon în 1985, 1986 si 1989, disputând nu mai putin de sapte finale, fiind si [...]

Uneori, desi rar, visurile ajung sa se îndeplineasca. Pronia cereasca sau, cu o formula mai laica, norocul determina ca o dorinta aparent fantastica sa prinda contur si continut de realitate. Lovit de deceptiile în amor, prabusit în plan tenisistic, hulit de multi comentatori sportivi, considerat terminat de alti analisti, Andre Agassi a gasit taria, inspiratia [...]

Mama ne însoteste pretutindeni, întotdeauna. E ca o umbra ce prelungeste propria noastra dimensiune. Axioma aceasta se confirma si în cazul lui Andre Agassi. Marcat de caracterul dual al prezentei materne, unul promitator-înselator, si de personalitatea insidioasa, lacunara si paradoxala a acesteia, tenismanul si-a ajustat sistemul de asteptari afectiv-erotice în concordanta cu datele acestui aport. [...]

In viata unui barbat o singura relatie este decisiva: cea cu mama. Intregul destin ulterior nu va fi altceva decit o glossa in marginea acestei relatii fundamentale. Asta ne invata psihanaliza freudiana, precum si numeroase din variantele sale posterioare. Desigur, „mama“ este pattern-ul pentru celelalte femei care vor defila prin viata celui care odata va [...]

Probabil ca multi interesati de istoria tenisului si de can-can-ul ce însoteste viata privata a idolilor în alb n-au privit prea serios initiativa lui Andre Agassi de a edifica o fundatie umanitara si o institutie scolara de elita. La limita, nici nu ar putea fi condamnati pentru acest scepticism. În fond, el era fondat pe [...]

Respectul tardiv, dar autentic nutrit de Andre Agassi pentru scoala nu a fost un simplu foc de paie, asa cum adesea se întâmpla în cazul vedetelor din lumea mondena sau din cea a sportului. În rândul superficialilor eroi ai universului amintit, pâna si un gest caritabil ori o hotarâre civica au ceva din suparatoarea ipocrizie [...]

Tenisul a fost la origini un sport al aristocratiei, dar si astazi practicantii sai neprofesionisti, asa-numitii pleziristi, se recruteaza adesea din rândul clasei de mijloc înalte ori din cel al high life-ului economic si politic. Protipendada a iubit si iubeste tenisul. Sau, cu un termen mai specific, elita unei societati nu avea cum sa nu [...]

Contrar aparentelor, care indicau, pe la începutul anilor ‘90, un caracter revoltat si instabil, pus pe o fronda adesea gratuita si mai ales pe epatat exploziv burghezii, Andre Agassi a pastrat de-a lungul întregii sale vieti un adevarat cult dedicat prieteniei si fidelitatii. Asa ca m-as referi la destinul sau în termenii unei teribile vocatii [...]