Opera sociologica a Stefaniei Cristescu-Golopentia in noi abordari

Un articol de IORDAN DATCU

Editarea volumului „Descantece din Cornova-Basarabia“ în 1984, la Providence si apoi la Bucuresti, acum cu titlul „Descântatul în Cornova-Basarabia“ (2003), reeditarea în 2002 a principalei sale opere „Gospodaria în credintele si riturile magice ale femeilor din Dragus (Fagaras)“, editarea, în 2006, a volumului „Sporul vietii. Jurnal, studii si corespondenta“, si în 2010 a celui de al doilea volum din „Rapsodia epistolara“, continând schimbul de scrisori dintre Anton Golopentia si &â350;tefania Cristescu-Golopentia, toate aceste editii, îngrijite de Sanda Golopentia-Eretescu, se constituie în momente importante în demersul de cunoastere a unei opere si a unei vieti. Despre câteva din volumele tiparite m-am exprimat în scris la timpul potrivit. De aceea, acum voi comenta unele dintre paginile aparute despre &â350;tefania Cristescu-Golopentia în revista „Secolul 21“ (nr. 1-6/ 2012) si în „Revista romana de sociologie“ (2013, nr. 3-4), aceasta din urma consacrând celei evocate cea mai mare parte din sumar în anul când se împlineau 105 ani de la nasterea si 35 de la moartea ei. Amintitele aparitii au valoarea unei restituiri a operei acesteia si, deopotriva, valoarea unei mai bune cunoasteri a dramaticei sale existente, familia Golopentia fiind una dintre cele mai lovite de totalitarismul comunist. A fost mai întâi lichidarea fizica a lui Anton Golopentia, care, ridicat de doi securisti, de la Biblioteca Academiei Române, la 16 ianuarie 1950, a fost întemnitat la Jilava, unde si-a gasit sfârsitul la 9 septembrie 1951 si a fost înmormântat, fara participarea familiei sale, în unul dintre mormintele fara cruce ale cimitirului din sat. În aprilie 1969, doi oficiali de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român le-au comunicat „cu regret“ urmasilor celui ucis ca „într-adevar Anton Golopentia a murit complet nevinovat“. Ca si când n-a fost de ajuns eliminarea capului familiei, fiului celor doi, Dan Golopentia, aflat la studii doctorale în strainatate, „fara ajutor banesc din partea statului“, i se desface contractul de munca si este amenintat ca „nu i se va acorda viza pe 1974-1975 decât daca se va întoarce personal în tara pentru aceasta“. Cum cel vizat nu s-a întors, i s-a facut proces la Tribunalul Militar. Întâmplarea fericita a facut sa vina la Bucuresti, într-o vizita oficiala, presedintele S.U.A., Gerald Ford, care avea pe lista cu care a venit si pe fiul sotilor Golopentia, caruia i-a fost astfel anulata sentinta. &â350;tefaniei, la rândul sau, îi sunt rezervate, din partea oficialitatilor comuniste, tot felul de vexatiuni, activitatea stiintifica fiindu-i curmata brusc. Încredintând spre publicare Editurii &â350;tiintifice volumul lui Anton Golopentia, „Scrieri sociologice“, primeste, dupa îndelungi amânari, raspunsul ca manuscrisul este respins „pe motiv de inoportunitate“ a acestuia. Voind sa publice un volum cu corespondenta profesionala a lui Anton Golopentia, editoarea „e tratata“ – scrie Sanda Golopentia – „cu dezinvoltura aroganta, se cer prefete si postfete suplimentare“. Culegerea de versuri obtinute, în 1939, de la o tânara servitoare din Bucuresti, venita din localitatea &â350;chiopi, de lânga Cluj, a aparut abia în 1957, în „Revista de folclor“ (nr. 1-2), cu titlul „O poeta populara: Veronica Gabudean“.
Reproducem ultimele rânduri din foarte utila si semnificativa „Cronologie a vietii si operei &â350;tefaniei Cristescu-Golopentia“, publicata de doamna Sanda Golopentia în „Revista româna de sociologie“: „26 aprilie 1978: &â350;tefania Golopentia moare la spitalul Dr. I. Cantacuzino, dupa o lunga internare. La dorinta ei, va fi îngropata în cimitirul din satul Jilava, pe locul, între timp cumparat, unde se crede ca a fost îngropat Anton Golopentia. Înmormântarea a fost supravegheata de doua Volgi negre ale securitatii, parcate la intrarea în cimitir“.
De anume injustitii, de data aceasta fara coloratura politica, a avut parte &â350;tefania Cristescu-Golopentia si înainte de 1944. Theodora-Eliza Vacarescu, în studiul sau „Colaboratoarele înlaturate. Femei în cercetarea sociologica si interventia sociala din România interbelica“, din „Secolul 21“ (2012, nr. 1-6), scrie ca „În ciuda recunoasterii muncii ei, Cristescu a avut un parcurs stiintific în care au alternat momente de includere în grupul privilegiat, dar si nenumarate etape în care s-a încercat eliminarea ei din procesul redactarii si preluarea materialului strâns si a tematicii asupra careia lucra de un grup de cercetatori care urmarea ascensiunea profesionala personala“. S-au folosit deci, si în cazul ei, unele mecanisme si strategii de excludere, de deturnare a muncii ei.
Cum era si firesc, câteva studii sunt consacrate cartii autoarei despre „Gospodaria în credintele si riturile magice ale femeilor din Dragus (Fagaras)“ (1940), semnate de Ion Cuceu, David A. Kideckel, director la International and Areas Studies: Central Connecticut State University, si Adina Hulubas, alaturi de care este reprodus Raportul lui Dimitrie Gusti în vederea premierii cartii. Ion Cuceu, în „Stefania Cristescu-Golopentia si cunoasterea universului magic al satului românesc“, marturiseste ca a descoperit lucrarea amintita, înca student fiind în 1966. Detaliaza calitatile de exceptie ale componentelor cartii, care au fost gândite „sistematic, cu o putere de interpretare iesita din comun prin rigoare si simplitate“. Comentatorul vadeste totusi o declarata preferinta pentru partea a doua a cartii, care, „riguros structurata, ne aduce cea mai temeinica etnografiere a fenomenului mitico-magic dintr-o comunitate. Neegalata pâna astazi, ea sta alaturi de alte doua cercetari de vârf ale etnosociologilor din scoala monografica: «Vie musicale d’une village. Recherches sur le répertoire de Dragus (Roumanie)», a lui Constantin Brailoiu, si «Dealu Mohului. Ceremonia agrara a cununii în Tara Oltului», a lui Ion Ionica. Caracterul exemplar al acestei cercetari rezida nu numai în volumul impresionant si densitatea specifica a citarilor din notele de teren, cât mai ales în modernitatea si holismul viziunii asupra magicului, cointeresând atât substratul efectiv de credinte si reprezentari mitico-magice, de rituri cotidiene si festive pe care anchetatoarea a stiut sa le scoata la lumina în dialogurile ei cu interlocutorii, cât si pe acelea ale narativitatii, ce absoarbe si plasticizeaza experientele magice, pe care, în cea mai pur calitativa tehnica de investigare, Stefania Cristescu-Golopentia le-a elucidat pentru prima data în etnologia româneasca“. Remarcam, totodata, declaratia ca amintita autoare a fost pentru el, în propriile cercetari de teren, din anii 1967-1969, pe Valea Gurghiului, „adevarata (sa) profesoara de mitologie si magie populara.“
&â350;i Cosmina Timoce-Mocanu, în „Terenul etnografic în conceptia Stefaniei Cristescu-Golopentia“, apreciaza foarte elogios cartea autoarei comentate, care „este magistral construita de autoare, într-o scriitura de mare frumusete, care o singularizeaza în literatura româna de specialitate, apropiind-o ca stil, peste decenii, de Yvonne Verdier («Façons de dire, façons de faire. La laveuse, la couturière, la cuisinière», Paris, 1979). Însa, cum anunta titlul, tânara cercetatoare clujeana este preocupata de maniera de lucru a aceleia despre care Anton Golopentia spusese ca are „sânge de cercetator“, de rabdarea si dragostea pe care le-a vadit în toate campaniile monografice organizate de scoala sociologica de la Bucuresti, de valoarea pe care o acorda ea fiselor de teren, în care vedea „bucati de suflet“, de calitatea ei de a trai terenul si de a empatiza cu informatorii, de bucuria pe care i-o procura întâlnirea cu dragusenii. Toate aceste calitati, subliniaza autoarea, le-a dobândit în timp, de la Ovid Densusianu, de la Dimitrie Gusti, de la profesorii sai de la Paris, de la Anton Golopentia, discutiile cu acesta reprezentând, scrie Cosmina Timoce-Mocanu, „una din cele doua experiente formatoare fundamentale de care a avut parte constituindu-se, de fapt, la nivelul de nuantare, de adâncire a deprinderilor pe care i le-au adus studiile si lecturile“.
Toate studiile din „Revista româna de sociologie“ raporteaza studiile Stefaniei Cristescu-Golopentia la scoala Dimitrie Gusti, pentru a sublinia legatura indestructibila cu ea, dar si a remarca unele note particulare. Dupa ce H.H. Stahl a abordat, în „Amintiri si gânduri din vechea scoala a «monografiilor sociologice»“, chestiunea „crizei monografiei“, revine si Zoltán Rostás, în „&â350;tefania Cristescu si «Criza monografiei» dintre 1932-1934“, pentru a remarca faptul ca n-a fost afectata de criza: „A ramas ferma pe drumul cercetarii monografice, si-a îmbogatit cunostintele la Paris si a realizat lucrari mai valoroase, mai apreciate decât ale celor care ar fi expediat-o în lingvistica pentru a scapa de concurenta“.
Mai este ceva remarcabil în grupajul din „Revista româna de sociologie“, si anume paginile care evoca o alta dimensiune a personalitatii &â350;tefaniei Cristescu-Golopentia, aceea de profesoara la Caransebes si la o serie de scoli din Bucuresti. Profesoara, autoare, împreuna cu G.M. Dragomirescu, a unei „Gramatici a limbii române“, manual pentru clasa a VI-a (1957), si, împreuna cu Grigore Brâncus, a unei „Gramatici a limbii române“, manual pentru clasa a VII-a, este evocata de Sorin M. Radulescu, Cornelia &â350;tefanescu, Maya Belciu, Theodor Stihi si Nora Iuga. Cornelia &â350;tefanescu scrie: „învatam gramatica de dragul profesoarei, iar frumusetea lecturii cu voce tare, de la ea am deprins-o“. Nora Iuga lauda „credinta în bine si frumos si dragostea de poezie a doamnei profesoare“.
Daca „Revista româna de sociologie“ era în firea lucrurilor sa închine un numar Stefaniei Cristescu-Golopentia, pe care o apreciaza ca o „personalitate marcanta a sociologiei românesti“, si mai laudabila este hotarârea revistei „Secolul 21“ de a închina un numar scolii sociologice de la Bucuresti, realizat de Sanda Golopentia, profesor emerit la Brown University-S.U.A., si a revistei „Transilvania“ de a consacra un numar, excelent tiparit, (2012, nr. 11-12) scolii gustiene, coordonat de prof. univ. dr. Zoltán Rostás.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper