Ultimii boieri

Într-o carte exemplară dedicată unor editori români de seamă (Sub scutul Minervei, Editura Universal Dalsi, 2000), dl Iordan Datcu reaminteşte rolul decisiv al acestora în construcţia culturală a unei naţiuni prin cuvintele lui Mircea Eliade: „Adesea“ – scria acesta în 1951 – „un editor a făcut tot atât de mult pentru cultura ţării sale cât… Continuă lectura Ultimii boieri

Epistole către un redactor

  După jurnale şi memorii, nu puţine ficţionalizate, deghizate, epistolarele par să fie genul „subiectiv” cel mai prizat. Este firesc. Călinescu, care detesta jurnalele – jurnalul este o prostie, spunea el –, vedea în corespondenţă, îndeosebi cea dintre femei şi bărbaţi de seamă, semnul unei culturi eminente. În ianuarie 1937 îi scria providenţialului său editor… Continuă lectura Epistole către un redactor

Un document istoric, psihologic şi moral

Apariţia, la Editura Academiei Române, a primului dintre cele patru volume de Scrisori către Rebreanu, constituie un autentic eveniment editorial. Datorită lui Niculae Gheran, editorul providenţial al celui mai mare prozator român, şi competenţilor săi colaboratori – Emese Cîmpean, Rodica Lăzărescu, Andrei Moldovan şi Lorenţa Popescu –, epistolele adresate lui Liviu Rebreanu de către cele… Continuă lectura Un document istoric, psihologic şi moral

Poveste despre „noul bordel“ din Cartierul de Est

Bordel nou cu şteoarfe vechi, al patrulea volum din Arta de a fi păgubaş, încheie vasta frescă cu acest titlu a lui Niculae Gheran. Se pare că, la un moment dat, autorul a ezitat să-l mai scrie, limitându-se la trilogia care acoperea istoria de până la începutul anilor ’90 (Târgul Moşilor, Oameni şi javre, Îndărătul… Continuă lectura Poveste despre „noul bordel“ din Cartierul de Est

Niculae Gheran, revanşa talentului

Numele lui Niculae Gheran este în cultura noastră contemporană o marcă de prestigiu sau, cum se spune astăzi, un brand. Sunt foarte puţini cei de prin această parte a lumii capabili să ducă până la capăt un mare proiect. Niculae Gheran l-a dus, pentru asta sacrificându-şi propria creaţie literară, propriul talent. A investit aproape o… Continuă lectura Niculae Gheran, revanşa talentului

Un urmaş al lui Don Quijote

Îl cunoaşteţi pe Ionuţ Niculescu? E un ins intrat binişor în vârsta a treia, însă tras întruna înapoi de prima şi statornica lui vârstă nonconformistă; „cine n-are un bătrân să-l cumpere!“, zice el, apreciind că „nu sună rău“, dar – tot el – se întreabă trezindu-se din visul de unde nu mai iese, „cine să-l… Continuă lectura Un urmaş al lui Don Quijote

Triumful unui pagubas

Un interviu senzational prin naturalete, bun gust, umor suculent si ironie taioasa a izbutit sa-i smulga dl Stelian TTurlea lui Niculae Gheran. Spun, dinadins, „sa-i smulga“, deoarece marele talent, as zice fabulos, al editorului lui Rebreanu nu-i „scrisul“, ci „vorbitul“, caci autorul „Artei de a fi pagubas„ scrie cum vorbeste: pus în situatia de a… Continuă lectura Triumful unui pagubas

Un pagubas in castig (net si brut, deopotriva)

Niculae Gheran, Arta de a fi pagubas. III. Indaratul cortinei, Biblioteca Bucurestilor, 2012 Memorialistilor ar trebui sa li se interzica apriat excesul de talent (chiar daca e vorba de cazuri de tot rare). Economia de talent, in acest sector literar, ajuta la credibilitate; mai putina estetica, mai mult crezamant (asta e regula, desi incalcarea ei… Continuă lectura Un pagubas in castig (net si brut, deopotriva)

„Sa dai mita ca sa mori…“

O carte pe care as vrea sa mai apuc s-o citesc înainte de a muri este aceea ce va aduna între doua coperti scrisorile pe care prozatorul si dramaturgul Dumitru Radu Popescu le trimite, lunar, unor contemporani ai sai din toate generatiile: scrisori catre o Uniune a Scriitorilor fara de partid, statute si protocoale. Sunt,… Continuă lectura „Sa dai mita ca sa mori…“

Elegii la Valea vinului

Cum traiau scriitorii români în comunism? Dupa facultati – rasuna vorba unui cunoscut Moromete. Nu toti erau, ca eminentul poet Mircea Ivanescu, „agenti sub acoperire ai unui serviciu nestiut“. În general – exceptând cazurile speciale – traiau, ca si agentul, parintele lui mopete, greu, din împrumuturi la Fond, luptau cu cenzura ca sa-si apere fiecare… Continuă lectura Elegii la Valea vinului