Câte ceva despre adevăraţii eroi ai Roland Garros-ului

Istoria se scrie diferit şi, ceea ce este şi mai important, noi o trăim diferit. În urmă cu doi-trei ani ne-am fi gândit oare, am fi îndrăznit să visăm că o româncă va juca finala de simplu la Roland Garros? Fireşte, nu. Eram fericiţi cu un tur-două trecute de reprezentantele noastre (despre băieţi nu scriu… Continuă lectura Câte ceva despre adevăraţii eroi ai Roland Garros-ului

Roland Garros de-aproape

Din nou la Roland Garros… Un dar venit pe nepusă masă, fără nici o speranţă ca substrat, fără nici un fundal de proiecţie şi reverie, nimic-nimic. Pur şi simplu vestea nudă, denotativă, albă, „plecaţi în a doua săptămână la Roland Garros“. De această dată într-o calitate specială, de comentator TV, ba încă pentru televiziunea oficială… Continuă lectura Roland Garros de-aproape

Şi în tenis e loc pentru relativism…

Într-o lume foarte relativă, lipsită de certitudinea consolatoare, dar şi văduvită de cea mai măruntă perspectivă securizantă, când ziua de mâine generează angoasă prin imprevizibilitatea ei, iar ziua de ieri stârneşte amintiri ritmate în tremur de frică, prezentul nefiind altceva decât o paranteză lipsită de consistenţă şi plăcere vitală, ce ne mai rămâne de făcut… Continuă lectura Şi în tenis e loc pentru relativism…

Povestea unui meci feminin de tenis

Ce este o poveste? O incursiune în memorie, o călătorie cu bilet dus-întors prin lumea amintirilor memorabile. De aici, probabil, şi caracterul indubitabil sanitar al naraţiunii, fie ea denotativă, adică realistă, sau conotativă, adică pur ficţională… Aşadar, să ne amintim de un meci feminin de tenis disputat acum patru ani, o partidă cu morala ei.… Continuă lectura Povestea unui meci feminin de tenis

Roland Garros-ul se schimbă

Conservatorismul este bun, dar nu oricum, dar nu oricând. Dacă ştaiful este înalt iar orizontul de aşteptare foarte pretenţios, atunci e musai ca o schimbare de proporţii să se petreacă. Şi asta nu la Paştele cailor, ci cât mai curând, în funcţie de condiţiile şi împrejurările concrete… Considerat un autentic campionat mondial al tenisului pe… Continuă lectura Roland Garros-ul se schimbă

Remember Wimbledon 2011: întâmplări, fapte, deziluzii

În ciuda proverbialei morgi englezeşti, turneul de la Wimbledon nu e tocmai prilejul unor atitudini calme şi echidistante. Să ne amintim doar de nefericitul an 1973, când cei mai valoroşi jucători ATP au boicotat competiţia, Ilie Năstase, pe-atunci lider mondial, salvând, simbolic şi in extremis, blazonul unui turneu care tocmai îşi văzuse decăzută legenda. Ca… Continuă lectura Remember Wimbledon 2011: întâmplări, fapte, deziluzii

Morga tenisului ceh

Există ceva în sufletul colectiv al cehilor care-i face permeabili la un anumit tip de umor, să-i spunem, cu o marjă destul de amplă de eroare, umor negru. Se pare că mai cu seamă praghezii practică o asemenea ironie, ei având şi o bogată tradiţie literară în spate. Faptul că altădată populaţia evreiască reprezenta un… Continuă lectura Morga tenisului ceh

Fed Cup, victoria echipei, nu a starului

  Orice epopee ascunde un secret. Bizuită pe fapte de glorie, epopeea este naraţiunea unui succes temător. Triumful ia minţile, adrenalina, secretată în exces, umflă pieptul şi stimulează mândria. Dar, ca de obicei, între agonie şi extaz distanţa este mai mică decât concedem noi a recunoaşte. Detaliile fac diferenţa între o victorie răsunătoare şi un… Continuă lectura Fed Cup, victoria echipei, nu a starului

Federer, între statistică şi legendă

Duminică, 11 ianuarie 2015, pe terenul central al turneului de la Brisbane, Australia, tenismanul elveţian Roger Federer a mai bătut un record personal şi a mai scris încă o dată, dacă mai era nevoie, istorie. El a câştigat partida cu numărul 1000 din carieră, fiind, din acest punct de vedere, pe locul al treilea all… Continuă lectura Federer, între statistică şi legendă

Mats Wilander: ghinionistul norocos

Tenismanul suedez Mats Wilander nu a avut o carieră prea îndelungată. Ca şi în cazul compatriotului său Björn Borg, faptul că a debutat foarte timpuriu întru marea performanţă, la şaptesprezece ani, l-a uzat înainte de vreme, astfel că declinul acestuia a început cam după şapte ani de intensă activitate profesionistă. Dar înainte ca anul 1989… Continuă lectura Mats Wilander: ghinionistul norocos