Zeii şi atentatele din mall

Nu mai ştii cum să mergi la teatru cu traficul ăsta. Ba ajungi gâfâind, îţi smulgi hainele de pe tine şi le pasezi la garderobă după ce s-a sunat, ba ajungi cu o jumătate de oră mai devreme. Astã-seară, când m-am dus la TNB, la Ziua în care nu se cumpără nimic, s-a întâmplat cazul… Continuă lectura Zeii şi atentatele din mall

Un festival pentru toate gusturile

  În centrul Parcului Zavoi din Râmnicu Vâlcea, de la distanta mare, se zareste, aproape de piscina, un fel de chiosc. Mai apoi, de la o distanta rezonabila, chioscul se transforma într-un fel de castel cochet de poveste, pentru ca, de la zero metri distanta, nu mica sa-i fie mirarea vizitatorului când intra si se… Continuă lectura Un festival pentru toate gusturile

Conservatorii rasului

Nu-i bine sa mergi la teatru ca sa vezi un spectacol în weekend, târând dupa tine toate mizeriile zilnice din saptamâna abia încheiata: ar trebui sa postesti, sa tii post negru toata saptamâna, un post de actualitate, pentru ca la sfârsitul postului, vineri ori sâmbata, senin, cu mintea curatata de zgura si cu inima înnoita,… Continuă lectura Conservatorii rasului

Vidul de putere si critica populara

Nu stiu câti dintre cei ce comenteaza fenomenul teatral s-au apucat de meserie atrasi si de doza de putere inclusa in fisa postului. Cert e ca aceasta componenta e cumva inevitabila. Evaluarea calitatii unui spectacol, stabilirea unor ierarhii valorice, situarea in context a unei productii teatrale genereaza, ca ne place sau nu, putere. Mai firava… Continuă lectura Vidul de putere si critica populara

Fluturele lui Lorenz, broasca lui Müller si lalelele

Strapontina trecuta incerca sa sugereze ca teatrul ar fi ceva mai mult decât un prilej de distractie. Ca, in principiu, el ar avea chiar puterea de a schimba lumea. Ma rog, de a contribui la schimbarea ei. Cam ca in citatul din Edward Lorenz, cu fluturele a carui bataie de aripa provoaca un uragan. Sau… Continuă lectura Fluturele lui Lorenz, broasca lui Müller si lalelele

Ce (mai) cautam la teatru?

Halal intrebare la inceput de stagiune! Si totusi. Ce-ati raspunde daca, la intrarea in sala de spectacol, o duduie dotata (fie cu pix si chestionar, fie cu microfon si cameraman) ar dori sa afle ce anume v-a indemnat sa va petreceti seara la teatru? Ce simplu era daca va cerea parerea despre disputa româno-olandeza privind… Continuă lectura Ce (mai) cautam la teatru?

Bine platit sau disperat?

Intr-o sala de teatru trebuie sa fie liniste. Ca sa auzim respiratia actorilor, soaptele, tacerile lor. Si pentru ca propria noastra emotie – provocata de respectivele respiratii, soapte, taceri – sa se desfasoare in voie. Intr-o sala de teatru, pâna si un scârtâit de strapontina poate sa deranjeze. Ca sa nu mai vorbim de alte… Continuă lectura Bine platit sau disperat?

Radu Afrim propune o scoala speciala

Constantin Cojocaru in dialog cu Cristina Rusiecki   Cristina Rusiecki: Aveti o colectie impresionanta de premii si nominalizari. Ati fost nominalizat la Premiul UNITER pentru cel mai bun actor in rol secundar, pentru Istvan, din „joy.megaJoy“ in 2007. Ati luat Premiul pentru cel mai bun rol feminin in spectacolele „Gaitele“ si „Cheek to Cheek“ la… Continuă lectura Radu Afrim propune o scoala speciala

Vrem teatru de consum!

Nu-i asa ca suna a revendicare scandata din mii de piepturi, în fata sediului guvernului sau la presedintie? Într-un meeting impresionant, transmis în direct de toate televiziunile si organizat de Alianta nationala a consumatorilor de teatru? Pâna la înfiintarea unei astfel de aliante ar fi mai realist ca, sub titlul de mai sus, sa se… Continuă lectura Vrem teatru de consum!

Fotolii cu catapulta

Spectacolul s-a terminat. La un moment dat, se aud si primele aplauze: nesigure, timide, de tatonare. Cei care au spart gheata presupun ca piesa s-a terminat, dar faptul ca ceilalti intârzie sa se manifeste le alimenteaza unele indoieli: daca totusi mai urmeaza ceva? In teatru, ca-n viata, e posibil orice. O privire la ceas e… Continuă lectura Fotolii cu catapulta