De ce noi? Noi, toţi românii…

Covor roşu ca la carte. Camerele de televiziune foşgăie inundând cu lumină intrarea de la Palatul Copiilor. Tudor Giurgiu îşi întâmpină invitaţii. Afabil, relaxat, cu impecabilul său savoir-faire pe care i-l ştiu dintotdeauna. Mulţi actori şi actriţe, feţe luminoase şi zâmbitoare. Fiecare îl pupă. Oare câte sute de pupături „o să încaseze” azi? Mă gândesc… Continuă lectura De ce noi? Noi, toţi românii…

După toate, a mai şi plouat

Alberto Barbera, directorul Mostrei, avea mai mult decât oricând dreptate atunci când, cu câteva zile înainte de deschiderea celei de-a 71-a ediţii, amintea ceea ce ştim nu de azi, de ieri: festivalul, ca mai toate de pe acest pământ, nu va putea mulţumi niciodată pe toată lumea. Mai ales pe francezi, aş adăuga eu, dezamăgiţi,… Continuă lectura După toate, a mai şi plouat

„Tom à la ferme“ În continuarea „iubirilor imaginare”

  Pe frontul filmelor de festival, câştigător al Premiului FIPRESCI în cadrul Festivalului de Film de la Veneţia, Xavier Dolan revine în peisajul cinematografic (inclusiv la TIFF în acest an) cu Tom at the Farm, o dramă cu accente şi influenţe thriller. Iubitor înfocat al stilizării, mai degrabă dintr-un avânt tineresc decât într-un registru kitsch,… Continuă lectura „Tom à la ferme“ În continuarea „iubirilor imaginare”

Două metode de a distruge un festival (şi una de a-l salva): Festivalul Filmului European 2014

Câte metode există de a distruge o căsnicie? Scenarista şi regizoarea finlandeză Johanna Vuoksenmaa a reuşit să inventarieze 21, şi le înşiră în ordine aleatorie, când te aştepţi mai puţin (asta la început; după câteva minute, şi când cineva strănută, te aştepţi să apară pe ecran un text precum: „14. Umple-o de microbi, deşi ştii… Continuă lectura Două metode de a distruge un festival (şi una de a-l salva): Festivalul Filmului European 2014

Roşu, Cehov, maro: „Snowpiercer“ de Bong Joon-ho

Înşelător, distopia sud-coreeană Snowpiercer debutează, fără a ieşi prea mult din tipare, cu un montaj audio cu ajutorul căruia, pe repede-înainte, aflăm din fragmente de ştiri finalul trist al civilizaţiei contemporane: în încercarea de a scăpa de consecinţele negative ale efectului de seră, oamenii au căzut din lac în puţ (dintr-o lume aşa cum o… Continuă lectura Roşu, Cehov, maro: „Snowpiercer“ de Bong Joon-ho

„Jeune & Jolie“ – legende urbane: fantezia prostituţiei

Într-un interviu acordat celor de la The Hollywood Reporter,   François Ozon explică alegerea subiectului său cinematografic cu o detaşare specifică sexului masculin (care, totuşi, aparţine minorităţii gay), spunând că multe femei au fantezia de a se prostitua. De asemenea, discuţia cu Ozon ajunge până în punctul în care acesta afirmă că el ar fi putut… Continuă lectura „Jeune & Jolie“ – legende urbane: fantezia prostituţiei

Un liberal… conservator. Cei răi sunt cei care trag în tine

Cel mai recent stop-cadru se referea la disputa din Statele Unite pe marginea superproducţiei Căpitanul America: Războinicul iernii, despre care nu se poate şti încă dacă ilustrează cu precădere valori conservatoare ori liberale. Am mai amintit despre intenţia producătorilor de a face un film „pe gustul tuturor“, ca şi despre declaraţiile regizorilor care şi-au dorit… Continuă lectura Un liberal… conservator. Cei răi sunt cei care trag în tine

„Noah“ – epifanii ecologiste

Cel mai recent lungmetraj al lui Darren Aronofsky, Noah, este un blockbuster oarecum atipic, ce păstrează linia tradiţionalistă pe care a pornit creatorul său odată cu „The Fountain“. Indiferent de subiect, atunci când se adaptează o „poveste“ a Bibliei pot izbucni controverse, în special în rândul publicului religios. Pentru unii, Biblia reprezintă un fel de… Continuă lectura „Noah“ – epifanii ecologiste

Un jaf aproape exemplar

Closer to the moon, ultimul film regizat şi scris de Nae Caranfil, este o peliculă inspirată dintr-un caz real, având la bază un documentar (educativ) de propagandă al regimului comunist, realizat în anul 1959. Subiectul pleacă de la cei cinci evrei (intelectuali!) care au executat jaful (aproape) perfect de la Banca Naţională a Republicii Populare… Continuă lectura Un jaf aproape exemplar

Dublă maturizare: „Jeune et jolie”

În prima scenă a celui mai recent film al lui François Ozon, Victor (Fantin Ravat) îşi spionează sora mai mare, care are aproape 17 ani, cu binoclul. Aceasta stă întinsă la soare, pe o plajă aparent goală. În scena următoare, umbra mâinii băiatului se preumblă peste trupul lui Isabelle (Marine Vacth), oprindu-se în dreptul ochilor… Continuă lectura Dublă maturizare: „Jeune et jolie”