Agassi, raţiune şi pasiune în tenis

Analizam mai demult tardiva revelaţie trăită de Andre Agassi referitoare la relaţia complexă, de ură-şi-iubire, pe care a avut-o cu sportul alb. Citam în sprijinul acestei situaţii complexe opinia unui specialist în psihologia leadership-ului, australianul Stephen Denning. În cartea sa, The Secret Language of Leardeship (Wiley, San Francisco, 2007), acesta afirma fără tăgadă: „Scopurile materiale,… Continuă lectura Agassi, raţiune şi pasiune în tenis

Sophós Agassi sau despre cum ura devine iubire în tenis

Andre Agassi a afirmat că urăşte tenisul, că întreaga viaţă l-a urmărit acest sentiment nenorocit. Şi, mărturisind aşa ceva, i-a înfuriat pe mulţi. Fatalmente, iar Andre ştie asta, deşi n-a urmat înalte şcoli sau n-a trecut prin cabinetele psihanaliştilor, ura în sine nu există. Ea, ura, este mai mereu însoţită de iubire. Mai grav este… Continuă lectura Sophós Agassi sau despre cum ura devine iubire în tenis

Ură şi iubire în sportul alb

Unele afirmaţii făcute de celebrităţi, deşi cu aparenţă de enormitate, au totuşi darul de a dezvălui un adevăr altfel dificil de bănuit. Să luăm, din acest punct de vedere, al unei comunicări sui generis, declaraţia lui Andre Agassi, marele campion al tenisului din anii 1990-2000. O declaraţie surprinzătoare, care părea să răstoarne cu totul meseria… Continuă lectura Ură şi iubire în sportul alb

Paricidul simbolic al lui Andre Agassi

Agassi s-a dovedit de-a lungul întregii sale vieţii o natură umană profund generoasă. Aşa ceva nu se naşte însă de la sine şi nici nu se învaţă. Frecvent, nu este nici măcar fructul unui pattern comportamental imitat după modelul parental sau al educatorilor semnificativi. De multe ori, ceea ce noi numim generozitate provine dintr-un reflex… Continuă lectura Paricidul simbolic al lui Andre Agassi

Andre Agassi – imaginea nu e (chiar) totul

Pe la începuturile promiţătoarei sale cariere, pe când era doar o speranţă colosală, dar încă nu un campion consacrat, fără a mai pomeni măcar despre statutul de legendă a tenisului, americanul Andre Agassi a punctat imens la capitolul imagine publică. Una formidabilă, eclatantă, fără precedent, ceea ce constituia în sine o performanţă, căci Las Vegas… Continuă lectura Andre Agassi – imaginea nu e (chiar) totul

Roland Garros, mon amour (51)

Circula, si nu de ieri-de azi, o prejudecata: tenisul practicat de femei este inferior celui pe care-l joaca barbatii. Fireste, nu de forta sau de viteza este vorba aici. Natural ca tenismanii au alte asemenea calitati atletice decât pot dovedi jucatoarele. Dar tehnic si tactic, volitiv si moral, nu se poate spune ca fetele ar… Continuă lectura Roland Garros, mon amour (51)

Agassi. O autobiografie (13)

Uneori, desi rar, visurile ajung sa se îndeplineasca. Pronia cereasca sau, cu o formula mai laica, norocul determina ca o dorinta aparent fantastica sa prinda contur si continut de realitate. Lovit de deceptiile în amor, prabusit în plan tenisistic, hulit de multi comentatori sportivi, considerat terminat de alti analisti, Andre Agassi a gasit taria, inspiratia… Continuă lectura Agassi. O autobiografie (13)

Agassi. O autobiografie (12)

Anul 1993 nu este unul foarte fecund pentru Andre Agassi. Împrejurarile si propriile greseli îi fac viata o rana vie. Personalitate complexa, acesta nu dispune de resurse sa „spliteze“ planul profesional de registrul existentei private. Respingând aproape natural, ca de la sine, schizoidia – ceea ce depune marturie despre dezechilibrul lui nonpsihoid, ci doar nevrotic… Continuă lectura Agassi. O autobiografie (12)

Agassi. O autobiografie (11)

Mama ne însoteste pretutindeni, întotdeauna. E ca o umbra ce prelungeste propria noastra dimensiune. Axioma aceasta se confirma si în cazul lui Andre Agassi. Marcat de caracterul dual al prezentei materne, unul promitator-înselator, si de personalitatea insidioasa, lacunara si paradoxala a acesteia, tenismanul si-a ajustat sistemul de asteptari afectiv-erotice în concordanta cu datele acestui aport.… Continuă lectura Agassi. O autobiografie (11)