Exista o hoarda de ciocârlani guresi care, ori de câte ori lumea e zguduita de tragedii si catastrofe în fata carora oamenii în general amutesc, apar în stol pe micul ecran si, cu masca trista trasa pe figura, îsi dau drumul la gura. Comenteaza „evenimentul“. Scot sunete cavernoase din adâncul pieptului si inimii lor îndoliate. [...]

E foarte probabil ca amânând cu cinci ani dupa moarte publicarea tulburatoarei sale „autobiografii“ spirituale, Adrian Marino a mizat chiar pe asemenea strigate patimase, violente si ofensatoare la care am asistat intr-un prim val de reactii stârnite de „Viata unui om singur“. Lasând la o parte grosolania  – vorba rea a unui poet care, chestionat [...]

Exista tentatia de a citi (si comenta) „memoriile“ lui Adrian Marino (pun cuvantul in ghilimele, caci „Viata unui om singur“ este o scriere mai degraba inclasificabila) intr-o singura cheie, contaminati fiind noi insine de negativismul autorului. Ar fi gresit si nedrept. Nu putine rani pe care el pune degetul, si nu numai in cultura, sunt [...]

In „Viata unui om singur“, Adrian Marino revine obsesiv la aprecierile injuste, la vexatiunile, tacerile „dirijate“, ocultarile, minimalizarile, calificarile abuzive pe care le-a suportat „cu stoicism“. Una dintre cele mai deranjante, chiar traumatizante nedreptati, in ceea ce-l priveste, e aceea de a fi fost considerat „calinescian“. Se lamenteaza ca a suferit aceasta umilinta nemeritata! Si, [...]

Nevrând sa cada viu pe mâna „odioasei vieti literare“, Adrian Marino a dispus ca memorile sale – „Viata unui om singur“ – sa fie publicate, la Polirom, dupa ce va fi trecut un lustru de la moartea sa. „Caderea“ este totusi inevitabila. Intr-o nota asupra editiei ni se spune ca „volumul captiveaza prin traseul unei [...]