Mircea Petean, Nicanor, ultimul om, Editura Limes, Floreşti-Cluj, 2014, 233 p. „Nicanor, ultimul om“. Pentru orice neiniţiat care vede cartea se pune, automat, întrebarea: De unde vine şi cine-i acest „ultim om“ cu nume… Citește mai mult »„Însingurat dincolo de marginea marginii“
Maria Cogălniceanu Scriitor polivalent, „profesorul de poezie“ Mircea Petean ne oferă alte desfătări estetice publicând un nou volum de versuri. Familia (ascendenţii şi descendenţii), universul casnic şi natura sunt stâlpii de susţinere ai edificiului poetic… Citește mai mult »Despre voluptatea rostirii şi scrierii poetice
„La ce bun scrierea daca nu are ceva din fiorul rostirii dintâi“ – iata o splendida afirmatie care inscrie prin crez o Cale. Esentialul nu este sa ajungi, sa atingi un tel (in fond de… Citește mai mult »Mircea Petean – Calea, Darul si poemele Anei
In vreme ce (mai) toti optzecistii au trecut la poezia cu fond de jelanie, consemnând stenahorii deopotriva existentiale si amoroase si adoptând tonalitati de final, tot mai fatal bacoviene, singur Mircea Petean manifesteaza euforic si… Citește mai mult »Mircea Petean si optzecismul
sau Cartea de la Jucu Nobil E dificil a scrie despre un poet „nascut iar nu facut din cuvinte“, un poet care „se inchide in sine ca pasarea in ou, ca zeul in lucruri, ca… Citește mai mult »Drumul avea memorie