5. „Sâmburul luminii“ Printre locurile mai dificile din poezia antuma eminesciana mi se pare interesant de discutat, in contextul acesta al metaforei luminii, si pozitia virgulei dupa primul vers din „Rugaciunea unui dac“. Punctuatia poeziei… Citește mai mult »Eminescu: Zece „basne“ filologice (IV)
4. OMUL CA LUMINA. Un punct de vârf al pesimismului eminescian poate fi considerata negarea categorica din „Împarat si Proletar“: „Spuneti ca-i omul o lumina / Pe lumea asta plina de-amaruri si de chin? /… Citește mai mult »Eminescu: Zece „basne“ filologice (III)
3. LUMINA, CA EXPRESIE. Din textele vazute pâna acum rezulta ca în epoca eminesciena erau doi termeni, „luminare“ si „lumânare“, cu sensuri diferite. Pentru omul secolului al XIX-lea o expresie ca „a stinge lumina“ era… Citește mai mult »Eminescu: Zece „basne“ filologice (II)
I. Istoria unei controverse Controversa „hegelianismului“ sau „antihegelianismului“ lui Eminescu, în ciuda cercetarilor serioase facute, în timp, de istorici literari prestigiosi ramâne înca deschisa. Faptul ca poetul a cunoscut opera filozofului german se afla dincolo… Citește mai mult »„Împarat si proletar“: o posibila influenta hegeliana necunoscuta
1. SURSA LUMINII Eminescu descrie odaia sa în câteva poezii si scrisori care, puse cap la cap, pot da o imagine a spatiului ideal de lucru si odihna. Zicem spatiu ideal, pentru ca pare acelasi,… Citește mai mult »Eminescu: Zece „basne“ filologice
Dupa cum vedem, împrejurarile tin mai mult de biografia târzie a lui Eminescu, decât de opera poetului. V. G. Mortun si C. Mille nu sunt altii decât fostii elevi ai lui Eminescu, pe când poetul… Citește mai mult »Editia V. G. Mortun sau un scandal rau acoperit (II)
Tot ce face sau zice sau scrie Titu Maiorescu este, cum am vazut pâna acum, de o corectitudine urbana impecabila; la fel, ce se zice sau se scrie despre el. Unul dintre putinele locuri unde… Citește mai mult »Editia V. G. Mortun sau un scandal rau acoperit (I)
Prefata la editia dintai Colectia de fata cuprinde toate poesiile lui Eminescu publicate in „Convorbiri literare“ de vreo doisprezece ani incoace, precum si cele aflate pâna scum numai in manuscript pe la unele persoane particulare.… Citește mai mult »Prefata lui Maiorescu (I)
In textul de fata nu ne intereseaza „Cum plasmuia Eminescu“ (D. Caracostea), ci cum asternea el pe hârtie o creatie in sistemul de reprezentari scripturale al vremii sale. Va propun, stimati cititori, o relectura filologica… Citește mai mult »Forme echivalente grafic la Eminescu
Un caz cu totul interesant de autocenzura la Eminescu ni-l ofera finalul „Scrisorii II“. Ascultând, dupa lectura, de sfaturile Junimii de a schimba un cuvânt dur, „famenii“, poetul reorganizeaza textul reusind ca, din doar doua… Citește mai mult »Eminescu si autocenzura