Confruntarea sportiva nu este o activitate lipsita de tensiune. Dimpotriva, ea se bizuie 100% pe existenta si amplificarea trairii tensionate. Cu cât e exces de adrenalina, cu-atât sporesc sansele la victorie. Augmentata agresivitatea, stimulat instinctul… Citește mai mult »Santoro: cu doua mâini (16)
Fascinatia in fata jucatorilor profesionisti de tenis nu dateaza de ieri-de azi. Aidoma unor zei, tenismanii de vârf ne arata noua, muritorilor, o fata cosmetizata, dramatizata, bine pusa in scena, pentru ca in spatele acestei… Citește mai mult »Santoro: cu doua mâini (13)
Ilie Nastase povesteste în autobiografia sa, Mister Nastase, cum ca, pe vremea lui, adica în anii ’70-’80, tenismanii pro erau foarte uniti, vadind reale disponibilitati pentru camaraderie si amicitie. Adeseori, ei luau masa laolalta, mergeau… Citește mai mult »Santoro: cu doua mâini (7)
Nimic pe lumea asta nu destabilizeaza mai mult mintea unui tanar sportiv de performanta decat laudele desantate ale presei. La fel, nimic nu e mai nociv pentru un june performer al stadionului decat o devastatoare… Citește mai mult »Santoro: cu doua maini (6)
Se spune ca nu e obligatoriu sa stii din ce este compusa o masinarie pentru a putea sa o utilizezi cu folos. E musai sa stiu ce ascunde carcasa computerului de birou ca sa pot… Citește mai mult »Santoro: cu doua maini (3)
Fabrice Santoro a vazut lumina zilei pe 9 decembrie 1972, in Tahiti, orasul Papeete. Daca ati citit cumva „Povestiri din Marile Sudului“, de Jack London, va veti aminti probabil ca localnicii au practicat, pana pe… Citește mai mult »Santoro: cu doua maini (2)