Doi critici de ultima generatie

O cercetare foarte riguroasa asupra primei etape a eminescologiei (abia nascânde) e – deocamdata singura carte a lui Iulian Costache – „Eminescu. Negocierea unei imagini“ (2008). E un exercitiu de blow up prin care iese la iveala cea mai veche „imagine“ despre Eminescu, cea a „contemporanilor poetului“ (unii având sau presimtind valoarea poetului, altii neavând… Continuă lectura Doi critici de ultima generatie

Jocurile sunt facute. Cartarescu prin Cortázar

Avanscena Nu de putine ori m-am trezit prinsa in discutii iscate de premisele uneia si aceleiasi defectiuni: Cartarescu se repeta. Spune in toate cartile aceleasi lucruri. Si nu e vorba de modul in care se „repeta“ Balzac sau Marin Preda, de niste marci auctoriale anume, de personaje care circula intre opere autonome, de topoi recurenti,… Continuă lectura Jocurile sunt facute. Cartarescu prin Cortázar

Mircea Martin

Cel mai bun teoretician al criticii din perioada postbelica a început, de fapt, prin a fi cronicar literar. E drept, însa, ca Mircea Martin a avut cu cronica literara doar o aventura de tinerete (între 1966-1969), pret de câtiva ani si de un volum: „Generatie si creatie“. Volumul, oricât de subtire, constituie una din cele… Continuă lectura Mircea Martin

„Un razboi de transee“: note despre evolutia criticii postbelice (II)

O discutie aparte merita stabilirea racordului la teorii si metode occidentale – in special cele franceze – in masura in care acesta poate clarifica intregul sistem de relatii al criticii romanesti din perioada „dezghetului“ – si nu numai. Cu siguranta ca o etapa decisiva a liberalizarii o reprezinta contactul cu Noua Critica franceza, al carui… Continuă lectura „Un razboi de transee“: note despre evolutia criticii postbelice (II)