Tudor Arghezi ştia foarte bine starea deplorabilă a ţării după război şi, mai ales, după instaurarea deplină a regimului comunist. România de după 1948 era o ţară ocupată, istovită, furată, umilită. O reprezintă ca… Citește mai mult »Convoiul umbrelor. Arghezi aproape inedit
Volumul Anii tăcerii (2010), de la Arad, începe cu acest poem, reprodus în facsimil la pagina 60 şi transcris în pagina următoare. Poate fi înţeles şi acceptat ca un fel de prefaţă lămuritoare pentru contextul… Citește mai mult »Artă poetică de restrişte. Arghezi aproape inedit
Manuscrisul poemului al cărui prim vers este „Poate că nu-mi lipseşte, ca să te cânt, vioara“ are patru file, scrise cu cerneală neagră, numerotate cu creion roşu 1a, 2a, 3a, 4a, având o grafie cu… Citește mai mult »Vioara amuţită. Arghezi aproape inedit
Poemul fără titlu de la paginile 232-234, manuscrisul, şi 235-237, transcrierea, din ediţia Tudor Arghezi Anii tăcerii de la Arad nu este o noutate absolută în poezia argheziană, prin tonalitatea lui de aspră nemulţumire şi… Citește mai mult »O critică virulentă a creaţiei divine. Arghezi aproape inedit