Avangarda redivivus


Autor: Ileana Alexandra Orlich
Cultura nr.:50 / 2006-11-30 / Sectiunea: Cultura vizuala :

Ca bursiera Fulbright, in acest an universitar la Programul de Studii Americane al Facultatii de Engleza din Bucuresti, urmaresc cu interes diverse activitati culturale organizate, nu numai la Bucuresti, dar si dincolo de capitala. Asa se face ca in zilele de 8-10 noiembrie am participat la expozitia „Avangarda din Romania in colectii clujene“ si simpozionul „Noi Studii ale Avangardei“ de la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca.


Initiate si organizate de muzeograful Calin Stegerean, atat expozitia cat si simpozionul s-au bucurat de participarea unor oaspeti si personalitati de seama ale culturii romanesti si din strainatate si au avut ca obiectiv o abordare de tip contextualist a avangardei istorice romanesti ca miscare de efervescenta, interferenta si circulatie a ideilor din domeniile artistice si literare. Derulat ca un concept expozitional generat de expozitia permanenta, incepand inca din anii 1970, a unor lucrari referentiale pentru pictura, sculptura si grafica de avangarda din patrimonial Muzeului de Arta Cluj-Napoca, recenta expozitie a rezervat un spatiu considerabil unor importante publicatii avangardiste (reviste si volume literare ilustrate) conservate in colectii publice si private clujene, in vreme ce simpozionul a oferit prilejul unor comunicari facute prin intermediul traducerilor simultane in limbile romana, franceza si engleza de catre participanti romani si straini din Ungaria, Polonia, Belgia si Statele Unite.

Lansata in spiritul oarecum strident-excentric al unui ritual modernist punctat de manifestatii dadaiste, expozitia de la Muzeul de Arta s-a deschis intr-un intuneric deplin, pe un fundal de jazz-band si efecte de regie, intocmai dupa cum fusese consemnat de catre Tudor Vianu in „Miscarea literara“, momentul deschiderii primei expozitii a revistei „Contimporanul“ in 30 noiembrie 1924. Organizatorii expozitiei de atunci, Victor Brauner, Marcel Iancu, Max Herman Maxy, Milita Petrascu si Hans Mattis-Teutsch isi expuneau operele in sala Sindicatelor artelor frumoase din Bucuresti, alaturi de lucrarile altor invitati care reprezentau la acea vreme varfurile miscarii avangardei europene: Constantin Brancusi, Hans Arp, Paul Klee, Hans Richter, Kurt Schwitters, Arthur Segal, Kassath Lajos, Charles Teige.

Daca marele patron aflat in spatele intregului eveniment era revista „Contimporanul“, aparuta inca din 1922 sub conducerea poetului Ion Vinea si promotoare a miscarii avangardiste exprimata programatic, in 1924, prin „Manifestul activist catre tinerime“, la simpozionul de la Cluj am asistat la un remake perfect orchestrat al unei elegante manifestari culturale menite sa readuca spiritul avangardist in prim plan. Expuse asadar in salile muzeului clujean, alaturi de „Contimporanul“ se aflau frontispiciile altor importante publicatii avangardiste: „75 HP“, al carui numar unic din 1924 a propus prima expresie in plan vizual a interferentelor plastico-literare, conceptul pictopoeziei inventat de cei doi creatori ai revistei, Ilarie Voronca si Victor Brauner, „Punct“ (1924-1925), in paginile caruia se gasesc semnaturile lui Stephan Roll (Gheorghe Dinu), Ion Vinea, Ilarie Voronca, in ipostaza de teoretician, si materiale ilustrative apartinand lui Victor Brauner, Marcel Iancu, si M.H. Maxy, printre altii, „Integral“ (1925-1928), care a aparut la Bucuresti sub directia lui M.H. Maxy si la care s-a adaugat o redactie si la Paris, formata din Benjamin Fondane si Hans-Mattis-Teutsch, „Alge“ (1930-1933), condusa de Aurel Baranga si avandu-i printre colaboratori pe Gherasim Luca, Paul Paun si Sesto Pals, care avea un caracter provocator si nonconformist; revista „Unu“ (1928-1932) al carei spatiu de expresie a manifestarilor avangardiste, inclusiv din zona artelor plastice, era bogat ilustrat cu desene sau reproduceri din Marc Chagall, Marcel Iancu, Man Ray si multi altii.

In contrast, poate polemic, cu decoratiunile baroce ale salilor muzeului se aflau expuse lucrari ale artistilor a caror opera este legata de afirmarea avangardei in Romania, dintre care ii mentionez pe Henri Catargi (participant la expozitiile organizate de „Contimporanul“ la salile Mozart si Dalles, in 1935 si 1936); Gallas Nandor (sculptor ale carui lucrari au fost reproduse in paginile revistei avangardiste „Periszkop“ din Arad); Petre Iorgulescu-Yor (cunoscut pentru transpunerile sale plastice cu caracter sintetic si ca unul dintre membrii fondatori ai „Grupului Plastic Criterion“, constituit in 1933 ca extensie a grupului literar cu acelasi nume); Iosif Iser (fostul profesor al lui Marcel Iancu si Maxy, care desi n-a expus niciodata in anturajul avangardei a fost recenzat in paginile revistelor „Contimporanul“ si „Integral“); Leon Alex (ale carui lucrari comunica fermele optiuni de stanga ale artistului si o rebeliune proprie avangardei); D. Trost (cunoscut mai ales pentru punerea in aplicare a diferentelor dintre pictura traditionala (plastica) si cea suprarealista (aplastica) realizata prin proceduri ale automatismului psihic pur cum ar fi fumajul, gratajul, vaporizatia si grifonajul, exemplificate in „Le profil navigable: Négation concrète de la peinture“).

Deoarece multi avangardisti, ca de pilda Benjamin Fondane, Victor Brauner, Marcel Iancu sau Ilarie Voronca au parasit Romania mai ales odata cu zilele tulburi ale anilor ’30, iar prezenta avangardei in colectiile publice sau private este relativ redusa, initiativa Muzeului de Arta din Cluj, care aduce in prim plan personalitatile spatiului avangardist romanesc istoric si contemporan, este cu atat mai demna de lauda si de interes pentru publicul din tara si de peste hotare. Un astfel de interes a atras la simpozionul din Cluj personalitati ale culturii contemporane care au prezentat un numar impresionant de referate. Dintre ele, ar fi de mentionat in mod special cateva titluri (in ordinea din program) si prezentatori, ca de exemplu „L'exposition comme oeuvre d'art: Contimporanul“ (Krisztina Passuth); „Experimentalismul romanesc“ (Marin Mincu); „Jeu et enjeu des avant-gardes dans l'emergence du surréalisme en Belgique“ (Denis Laoureux); „Some Approaches to The Post-war Avant-garde“ (Anna Markowska); „Grafica modernista a anilor 30-40 si schimbarea de paradigma vizuala“ (Gheorghe Vida); „Milita Petrascu, arta portretului si receptarea avangardei in anii interbelici“ (Ioana Vlasiu); „Imaginea poetica si suprarealista“ (Ovidiu Morar); „Ion Minulescu si M.H. Maxy – intalnirea din colectie“ (Irina Carabas); „Ecouri ale avangardei central si est-europene in revista Contimporanul“ (Paul Cernat); „Constantin Brancusi si avangarda internationala“ (Sorana Georgescu-Gorjan); „Tzara si revolutia din 1956“ (Farkas Jeno); „Avangarda si revolutia rusa“ (Stefan Borbély); „Surrealism Today“ (Iozsa Istvan); „Dadaism, Surrealism, and Romanian Modernism: Gellu Naum's Zenobia“ (Ileana Orlich).

De un deosebit interes au fost comunicarile evocatoare facute de Vasile Grunea, „intalnirile mele cu Marcel Iancu“, Geo Serban, „intalnire imprevizibila cu Tristan Tzara in arhivele Doucet“ si Vladimir Pana despre climatul constituit in jurul revistei „Unu“. Un moment important a fost marcat si de lansarea/ prezentarea cartilor de catre autori: Ion Pop, „La Réhabilitation du rêve, antologie a avangardei literare romanesti“, Krisztina Passuth, „Brancusi es Brancusi“, si Marin Mincu, „Experimentalismul romanesc: Avangarda literara romaneasca“. Nelipsit de la un astfel de eveniment a fost si teatrul clujean prin prezenta actorului Cornel Raileanu de la Teatrul National din Cluj, care a prezentat un colaj din literatura si manifestele avangardei romanesti.

La incheierea simpozionului, cuvintele lui Ion Pop, unul din cei mai autorizati exegeti ai fenomenului avangardei din Romania, au reamintit tuturor ca „starea de spirit avangardista revine periodic, are o anume ciclicitate, manifestandu-se, desigur, in forme care nu sunt pur repetitive, ci se remodeleaza in functie de noile contexte socio-culturale, participand la o dialectica interna specifica a creatiei din diverse epoci“. In spiritul acestei „eterne reintoarceri in ipostaze mereu reinnoite“, ma indrept cu gandul la Tristan Tzara si la portretul pe care si-l face in „Omul aproximativ“, cand declara, ca intotdeauna, oriunde s-a aflat pe acest pamant, si-a purtat strans la piept monograma – tara, locul in care, pentru fiecare dintre noi, se infiripeaza trairile de mai tarziu.