blog.revistacultura.ro

Daniel D. Marin, Poezia antiutopica. O antologie a douamiismului poetic romanesc, Editura Paralela 45, Pitesti, 2010, 272 p.

review de ALEX GOLDIS

Discutiile aprinse pe marginea „Poeziei antiutopice. O antologie a douamiismului romanesc”, semnata de Daniel D. Marin, dovedesc inca o data ca „antologiile de generatie” reprezinta o specie cu totul aparte. Cand sunt convingatoare si bine intocmite, ele reusesc sa demonstreze ca exista un „ce” universalizabil in literatura nou-venitilor, care depaseste mizele ingust generationiste. Invers, cand sunt prost alcatuite, ele nu fac decat sa readuca in prim plan luptele intestine si aerul manifest al literaturii recente. Read the rest of this entry »

Intors din Noua Zeelanda, unde a fost in vacanta pe banii Rosia Montana Gold Corporation (companie careia de atatea ori i-a inchinat texte), Ioan T Morar emite o postare stupefianta dpdv logic:

CTP, acest guru al deontologiei româneşti, a spus despre deplasarea în Noua Zeelandă la care am participat şi eu (detalii în alte postări), printre altele, că a costat o avere. Că pentru fiecare ziarist s-a cheltuit o avere. Am o întrebare: e o avere mai mică sau mai mare decît cea cheltuită de Coca Cola ca să-i asigure lui CTP o săptămînă de vis la Olimpiada de la Sidney? Deplasarea aia a fost mai deontologică? De ce? Vorbim de avion business class, hotel de cinci stele şi plata unor bilete la competiţie. Ca să ce? Este Coca Cola bunul samaritean care-i ajută pe tenismenii amatori să-şi realizeze visele?  A trebuit să scrie ceva în contul deplasării? L-a costat ceva conştiinţă chestia asta? S-a simţit vîndut sau cumpărat? Sau era normal ca o multinaţională să plătească nişte cheltuieli (aproape o avere) pentru un deontolog naţional?

Profit de prilej pentru a-mi relua un text din 25 noiembrie 2009, text care ofera  nedumeririlor lui Ioan T Morar un raspuns, iar raspunsul suna asa: diferenta dintre Cristian Tudor Popescu si Ioan T Morar este ca Ioan T Morar este un ziarist corupt.

Ziaristii intre echidistanta si implicare. Cum distingem intre ziaristul corect si ziaristul corupt

Read the rest of this entry »

In Observator cultural, la rubrica mai tot timpul interesanta a d-sale, Liviu Ornea porneste de la cateva texte publicate in ultimul timp in Cultura

În ultima vreme, citesc cu mare interes articolele unor oameni de stînga, publicate mai ales în revista Cultura. Şi discuţiile stîrnite, pe blogul revistei, de aceste articole sînt pasionante. Iar analizele, mai ales cea mai recentă, a lui Ovidiu Ţichindeleanu, mi se par foarte convingătoare.

pentru a pune cateva intrebari – carora le cam si raspunde :

Ce înţeleg eu din textele lor, ca nespecialist, ca unul care nu a citit Marx cu creionul în mînă şi nici n-are lecturi serioase de filozofie, e că marxismul şi-a păstrat mare parte din puterea explicativă. Din păcate, aş zice, pentru că asta înseamnă că societatea capitalistă n-a evoluat prea mult de la Marx încoace, din moment ce concepte introduse atunci, cu referire directă la sistemul economic de atunci, sînt, în continuare, operante. Sau, poate, pentru că sistemul acesta conţine, într-adevăr, în el, esenţa răului pe care marxiştii îl tot denunţă – dacă acest rău n-o fi cumva consubstanţial fiinţei umane, nu doar sistemului capitalist. Oricum, articolele pe care le-am citit au marele merit că încearcă să ofere o viziune articulată şi critică asupra societăţii de azi, pornind de la o grilă teoretică aplicată consecvent. Merit incontestabil care, însă, îşi conţine şi limitările.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Odată întreprinsă critica sistemului capitalist, odată demonstrat şi demontat mecanismul pervers care-l pune în mişcare, după ce am explicat funcţionarea exploatării, inevitabilitatea perpetuării sărăciei în unele componente ale sistemului – ce urmează? Read the rest of this entry »

Romania care nu mai stie sa spuna NU

VASILE SEBASTIAN DANCU

<cititi si G.M. Tamás: “Ma mira ca tiganii, umiliti peste tot, n-au dat inca foc frumoasei noastre Europe albe ca zapada”>

In aceste zile, cu o acoperire mediatica europeana, tiganii romani sunt luati in grupuri si deportati in Romania. Luati pe sus de politie, li se baga 300 de euro in buzunar si presa este anuntata ca sunt repatrieri voluntare. Acestea sunt faptele, dar in acest text nu vreau sa vorbesc despre conditia romilor in Europa. Se discuta mult, iar dezbaterile sunt pline de recomandari pentru altii, dar lipsite de solutii. Read the rest of this entry »

„Pun pariu ca Romania poate aduna un milion de voturi inaintea oricarei alte tari”, este provocarea pe care a lansat-o Facebook in luna februarie intr-un concurs ce ar fi trebuit sa desemneze tara europeana cu cei mai multi fani. Presa a speculat ca reteaua Facebook are, in prezent, in Romania doar 650.000 de utilizatori, asa ca, pentru a castiga, Romania ar trebui sa stranga si fani de peste hotare. Read the rest of this entry »

Ospitalitatea românească

DAN UNGUREANU

În cîntul VI din Iliada, troianul Glaukos se luptă cu aheul Diomede. Glaukos e curajos, iar Diomede îl întreabă dacă nu cumva pogoară din zei. Glaukos îi spune că e fiul lui Hippolochos, nepotul lui Bellerophon.

Diomedes îi spune că Bellerophon a fost oaspetele bunicului său, Oineus, după care adaugă : deci eu îţi voi fi oaspete în Argos, iar tu mie în Licia. După care făcură schimb de armuri, Diomede dînd una de bronz, şi primind una de aur (de unsprezece ori mai scumpă, cum ne informează Homer, cu meschinătate). Read the rest of this entry »

„Pamantul e un mecanism de reciclare ce functioneaza de o treime din varsta universului”, scrie „The Economist”, analizand un studiu publicat recent in revista „Nature”. Microbii si plantele extrag, la nesfarsit, carbonul, azotul si oxigenul din atmosfera, pentru a le reda sub diferite forme, apa se evaporeaza din oceane, revine sub forma de ploaie pe pamant si se scurge iar in oceane; si chiar lucrurile considerate de stiintele naturale drept stabile, imuabile, sunt si ele, se pare, supuse unei schimbari perpetue.

„In centrul Pamantului, sub munti si oceane si sub crusta subtire si fragila, sub mantaua ce curge lent si sub miezul extern bolborositor, din fier lichid, se afla un miez intern solid. Daca ceva din planeta parea lipsit de orice sansa de a lua parte la acest proces de reciclare nesfarsita, ai putea spune ca aceasta minge de metal, de 1 200 de kilometri in diametru, strivita din toate directiile de greutatea unei intregi planete, ar fi acel lucru – un pivot central dens si imobil in jurul caruia se invarteste tot restul”, scrie „The Economist”. Insa studiul recent publicat de trei oameni de stiinta de la Universitatea Josephj Fourier din Grenoble a dat peste cap aceasta viziune conventionala. Read the rest of this entry »

Polonia la răscruce de vânturi

BRUNO DRWESKI

Catastrofa Tupolevului polonez în care se afla preşedintele Lech Kaczynski şi aproape o sută de pasageri din elita poloneză aflată la putere (1) a provocat un şoc internaţional care a plasat, pentru câteva zile, Polonia „în centrul lumii”, pe fondul rememorării tragediei de la Katyn. Pentru adepţii raţiunii, această catastrofă a fost consecinţa deciziei iraţionale de a îmbarca atâtea personalităţi de prim rang în acelaşi avion. Pentru amatorii de simboluri şi de intervenţii divine, acest eveniment nu putea fi perceput decât ca un semn al destinului. Domnul a lovit şi a pedepsit (2). Tragedia s-a întâmplat acolo unde, în urmă cu 70 de ani, peste 4 000 de ofiţeri polonezi activi şi în rezervă au fost executaţi – dramă pe care Kremlinul s-a tot străduit s-o camufleze şi care a devenit, în Polonia socialistă, un simbol subteran pentru toţi cei care nu acceptaseră verdictul de la Yalta şi măsurile sociale revoluţionare introduse după 1944. Un simbol folosit ca bază de cultivare a neîncrederii faţă de Rusia şi faţă de lumile „extra-europene” de după 1989 şi ca fundament pentru partizanii „axei euro-atlantice”. Read the rest of this entry »

Psihologia anticomunismului

ANA BAZAC

Sunt absolut de acord cu critica făcută anticomunismului profesat de grupul Vladimir Tismăneanu and Co. Această critică a relevat netemeinicia argumentelor anticomuniste şi, în acelaşi timp, interesul personal al promotorilor lor.

Aş vrea să întreb, însă, aici cum de anticomunismul a fost şi este asumat sincer ca valoare de către mulţi oameni. Aceştia sunt mulţi, indiferent dacă în sondajul recent al IRES (http://www.ires.com.ro/uploads/articole/romanii_si_nostalgia_comunismului.pdf) 41% dintre români l-ar vota pe Nicolae Ceauşescu la prezidenţiale. Mai mult, indiferent câţi sunt, de ce oare sunt unii oameni anticomunişti? Read the rest of this entry »

O. Nimigean, Radacina de bucsau, Editura Polirom, Iasi, 2010, 480 p.

review de ALEX GOLDIS

Un aer parodic, de sublima neseriozitate, l-a insotit pe O. Nimigean inca de la inceputul carierei. Si asta nu doar pentru ca a debutat in forta cu un volum de „Scrieri alese” devenind apoi unul dintre personajele centrale ale „Clubului 8”, gruparea ieseana mai preocupata de fine (auto)ironii decat de acreditarea unui program coerent, ci pentru ca insasi natura scrierilor lui era oarecum „mixta”: fie ca scria poezie sau roman, O. Nimigean isi submina permanent un grav filon existential printr-un textualism lejer si compensativ. Printre valurile succesive de autenticisti care au traversat literatura romana din ultimii douazeci de ani, autorul „Planetei zero” parea sa fie ultimul scriitor dispus inca sa mai dea literaturii ce-i al literaturii. Read the rest of this entry »