blog.revistacultura.ro

Va propun urmatorul scenariu: Revolutia din decembrie 1989 a fost un esec si Romania nu a iesit inca din Iepoca de Aur. Cozile sunt din ce in ce mai lungi, programul la televizor s-a redus la o jumatate de ora pe zi, dedicata integral iubitului conducator, magazinele sunt din ce in ce mai goale, apa calda curge odata pe luna si lampa cu gaz e principalul mijloc de iluminat si de incalzit. Insa, intre timp, in lumea occidentala au mai trecut 20 de ani, iar cetatenii sai au acces la o inventie minunata, ce-i pune instantaneu in legatura cu orice colt al planetei civilizate: Internetul.

S-ar fi putut conecta la Internet cetatenii Romaniei, in anul de gratie 2009, din mijlocul lagarului comunist? Read the rest of this entry »

Rachid Mimouni, Onoarea tribului, Editura Ibu Publishing, Bucuresti, 2009

Cel mai cunoscut scriitor Algerian este, fara indoiala, Albert Camus, insa atunci cand Camus a primit Nobelul pentru literatura, in 1957, Algeria era inca o provincie franceza. Spre deosebire de Camus, care era fiul unei familii de pieds-noirs, Rachid Mimouni s-a nascut intr-o familie de tarani algerieni musulmani; poate de aici afirmatia editorilor de la Ibu Publishing, care il considera pe Mimouni „cel mai renumit scriitor algerian”. La fel ca Albert Camus, Mimouni a militat pentru drepturile omului in Algeria.

Onoarea tribului, primul roman al lui Mimouni tradus in limba romana, este poate mai apropiat de realismul magic sudamerican decat de traditia existentialista europeana. Cartea e plina de personaje puternice, ale caror destine sunt zdruncinate adesea de crize existentiale, provocate de confruntarea cu pasivitatea comunitatii din care provin sau cu dinamismul dezmatat al rumilor. Rezolvarea acestor crize e, la fel de adesea, una magica sau misterioasa Read the rest of this entry »

Marin Mincu, Cvasitratat de/ spre literatura (A fi mereu in miezul realului), Editura Paralela 45, 2009

NICOLETA SALCUDEANU

“Eu nu sunt adeptul unor revizuiri sangeroase caci, in timp, (dincolo de accidentele istoriei), valorile autentice se discern, oricum, indiferent de interventiile unor dispeceri voluntari, aserviti unor interese contextuale” – spune Marin Mincu in ultima lui carte aparuta antum Cvasitratat de/ spre literatura (A fi mereu in miezul realului), Editura Paralela 45, 2009. Robust, volumul asambleaza o avalansa de texte publicate prin reviste, interviuri, un noian de scrieri navalnice, febricitante, in perfecta rezonanta cu spiritul autorului lor, si reprezinta un repertoar al temelor predilecte si obsesiilor recurente. Stranse intre aceleasi coperte, aceste texte compozite dau seama despre intensitatea implicarii in literatura, despre multimea preeminentelor si prioritatilor acestui critic cu un profil unic, ocultat in mod interesat de anumiti confrati, pentru mai nestingherita circulatie a criticii in natura. Read the rest of this entry »

Moartea prozatorului american J.D. Salinger a fost anuntata de mare parte a presei anglo-saxone cu titluri de felul: „Sihastrul literar J.D. Salinger moare la 91 de ani” sau „Romancierul-pustnic J.D. Salinger moare la varsta de 91 de ani” sau „J.D. Salinger, autorul autoizolat al romanului  De veghe in lanul de secara, moare la 91 de ani”.

Doua lucruri l-au facut, asadar, faimos pe Salinger: publicarea, in 1951, pe cand avea 32 de ani, a romanului De veghe in lanul de secara, si cei peste 50 de ani de izolare, atat din punct de vedere al relatiei cu mass-media – ultimul sau interviu a fost acordat in 1980 – cat si in ceea ce priveste publicarea unor noi opere literare. Read the rest of this entry »

Amos Oz, Rime despre viata si moarte, traducere de Ioana Petrideanu, Editura Humanitas Fiction, 2009

Un scriitor celebru, aflat la o intalnire literara unde se discuta propriile sale carti, isi construieste din figurile prezente in sala personaje. Un tanar imberb devine Poetul nefericit; un domn cu mutra sobra devine Educatorul conservator; actrita recitatoare care citeste din cartile Scriitorului devine Veverita, o aventura de o noapte s.a. Intre personaje se stabilesc relatii ad-hoc, de tipul sot-amant-fiu-vecin. Intregul joc are loc in mintea Scriitorului, obsedat de cateva intrebari de categorie grea: „Ce rol au povestile tale? Cui folosesc? Cine are nevoie, daca imi permiti sa intreb, de fanteziile tale?”. Read the rest of this entry »

Utilitatea dialecticii. Despre infinitele interpretari marxiste asupra realitatii

ANA PETRACHE

Dragii mei, am o veste extraordinara pentru dvs. Am citit articolul lui Gabriel Chindea, Din nou despre decembrie 1989, dar si despre ce mai ramane sa insemne marxismul astazi (Revista Cultura, nr 2/2010) si am aflat un lucru care imi umple inima de bucurie: in sfarsit, dupa atatea asteptari, visul devine realitate, cu Revolutia din 1989 am intrat in socialism! Acesta a fost stadiul ultim al capitalismului si lui i-a urmat intrarea in Imparatia seculara a lui Dumnezeu. Actul revolutiei a fost exact implinirea profetiei marxiste, exploatarea prea mare a muncitorilor a trezit in acestia glasul constiintei de clasa, ce i-a determinat sa se revolte si sa ceara schimbarea oranduirii sociale. Read the rest of this entry »

Egoismul e o trasatura mai puternica decat altruismul si raul din oameni e mai puternic decat binele – sunt prezumtii vechi de cand lumea, carora multi dintre noi tinedm sa le dam crezare. Cercetarile stiintifice recente demonstreaza, insa, conform lui Dacher Keltner, profesor de psihologie la University of California, ca sentimente precum compasiunea si marinimia au o baza biologica solida, fiind incriptate in zestrea genetica a fiintelor omenesti. Read the rest of this entry »

Read the rest of this entry »

Alexandru Budac, Byron in retea sau Cum a ramas libera canapeaua doctorului Freud, Editura Humanitas, Bucuresti, 2009, 264 p.

Povestea razboiului dintre „cele doua culturi”, cum le numea C. P. Snow, adica a competitiei dintre Stiinte si umanioare, e mult prea cunoscuta pentru a o mai relua aici. Daca, de pilda, romanticii continuau sa mai creada in ascendenta imaginatiei asupra cunoasterii rationale, secolul al XIX-lea pare sa fi inclinat definitiv balanta in favoarea celei din urma. Inca de la Balzac a inceput sa se impuna prejudecata ca, pentru a valora ceva, literatura ar trebui sa devina o „stiinta” sociala si morala, una care sa urmeze, la randul ei, modelul stiintelor naturale.

In acest context, apropierea literaturii de filosofie a putut trece drept fireasca, daca nu cumva obligatorie. Caci, neavand ariditatea ecuatiilor din fizica sau a clasificarilor din biologie, filosofia parea sa se recomande drept fata „umana” a stiintei – una ceva mai accesibila, dar la fel de riguroasa; si, totodata, nu mai putin superioara artei. In fond, capitolul din „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, in care filosoful Stefan Gheorghidiu ii explica literatei Ela cum devine treaba cu lumea si cu viata, ar putea fi citit, dincolo de cunoscutul machism al autorului, si ca o parabola referitoare la aceasta fascinatie: filosofia e aceea care descopera lucruri si drumuri noi, pe cand literatura o asculta si o urmeaza, supusa si tacuta. Read the rest of this entry »