Danut Ungureanu, Marian Truta, Vegetal

Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă, Vegetal, după o idee de Marian Truţă, prefaţă de Cătălin Badea-Gheracostea, Editura Nemira, Bucureşti, 2014, 248 pagini

În Vegetal, romanul autorului bicefal Dănuţ Ungureanu – Marian Truţă (sau, variantă mai ritmată, Truţă Ungureanu), un familiar al SF-ului românesc va observa imediat omagiul nostalgic strecurat la adresa genului. Continue reading

Shalom Auslander, Speranța: o tragedie

Shalom Auslander, Speranța: o tragedie, traducere și note de Carmen Scarlet, Editura Univers, București, 2014, 268 pagini

Speranța: o tragedie de Shalom Auslander (n. 1970) este prima apariție din colecția Globus coordonată de luciat, autoarea blogului Terorism de cititoare, care își face astfel un come back imprevizibil după câțiva ani de absență din peisaj.

Poanta romanului stă în descoperirea pe care Solomon Kugel, nefericitul personaj central, o face în primele capitole: dl. K o găsește în podul casei în care tocmai s-a mutat pe Anne Frank, înaintată în vârstă, trăind în niște condiții dezgustătoare olfactiv, hrănindu-se cu păsări și cu animale mici (inclusiv cu pisica vecinilor), dar continuând să scrie, să lucreze asupra unui manuscris nesfârșit care ar trebui să o confirme ca scriitoare în raport cu celebrul jurnal vândut în peste 32 de milioane de exemplare.

Umorul lui Auslander este foarte negru și crud – o referință proximă ar fi filmul A Serious Man al fraților Coen, și el o satiră cu multe poante la limită despre universul evreilor americani. La Auslander apar pasaje – legate de ironizarea memoriei Holocaustului sau a politicii Israelului – pe care un non-evreu ar fi ezitat să le aștearnă pe hârtie; pentru o șarjă mai venială, A Serious Man a fost acuzat de antisemitism în legătură cu o presupusă incidență a urii de sine evreiești.

Însă, dincolo de unele faze & fraze aparent discutabile, romanul lui Auslander pune problema amintirii Holocaustului într-un mod eficient prin corporalitatea provocator-fetidă a materializării Annei Frank în podul casei lui Solomon Kugel și prin întrebarea deloc oblică pe care o adresează: dacă așa arată un supraviețuitor (iar supraviețuirea nu a fost niciodată o chestiune de igienă), câți dintre voi ați adăposti-o pe Anne Frank – nu în fanteziile voastre umaniste, ci în viața voastră concretă, în casa voastră concretă?

Speranța este o carte de concept (o bună parte din impact derivă din ideea Anne-Frank-în-viață-și-în-pod), așa că presupun că formatul mai redus al unei novella s-ar fi adecvat mai bine: romanul are unele lungimi și repetiții – desigur, necesare pentru a crea acea angoasă și senzație de paralizie onirică, de impotență in progress din scrierile lui Kafka, dar care ar fi putut fi pierdute fără daune majore. Oricum, am citit-o până la capăt și presupun că n-am s-o uit prea curând.

 

Dan Sociu, Vino cu mine stiu exact unde mergem: review de Adriana Stan

Dan Sociu, Vino cu mine ştiu exact unde mergem, Editura Tracus Arte, 2013

review de ADRIANA STAN

Un autor destul de productiv, dacă-i socotim şi traducerile, Dan Sociu a evoluat la pas cu mersul de ansamblu al douămiismului poetic: a început într-un discurs de o directeţe autenticistă nervoasă, a făcut loc prozei în a doua jumătate a anilor 2000, pentru ca apoi să revină la poezie mai experimental, mai reflexiv, cu o anumită moderaţie de sensibilitate. Spre deosebire însă de alţi colegi de generaţie (nişte sclipitori la început Marius Ianuş sau Ruxandra Novac, pierduţi pe parcurs), lui răcirea aceasta de tonus i-a prins bine. Căci, în ciuda unor proze submediocre pe care (doar el ştie de ce) insistă să le scrie, Dan Sociu şi-a păstrat nu numai capitalul de simpatie, consfinţit acum câţiva ani în premii/topuri şi rămas activ între timp, ci şi resursele poetice. Continue reading

Andrei Terian, Critica de export

Andrei Terian, Critica de export. Teorii, contexte, ideologii, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, București, 2013, 346 p.

În toate dările de seamă din ultimii doi-trei ani, care de care mai apocaliptice, cu privire la reculul cronicii literare, Andrei Terian a furnizat exemplul și argumentul definitiv. Deși a renunțat la critica actualității de aproximativ jumătate de deceniu, criticul de la Sibiu și-a câștigat, în schimb, statutul de cel mai deplâns cronicar autohton. Pe bună dreptate, aș zice: mina teoretică și erudiția, atât de absente la colegii de generație, se insinuau în cronicile lui cât se poate de firesc, filtrate de o retorică plină de umor și de un extraordinar simț al anecdoticului. Continue reading

Ce a fost. Cum a fost: Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea-Enache,

„Ce a fost. Cum a fost”. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache, Editura Polirom, Iași, 2013, 402 p.

 Dacă Paul Cornea n-avea intenția să-și scrie memoriile, acestea trebuiau smulse cumva.

O dată, pentru că autorul „Introducerii în teoria lecturii” este, probabil, cel mai mare profesor al literaturii postbelice. Și asta nu neapărat datorită longevității propriu-zise (în cei 61 de ani oficiați la Catedră, Cornea a avut timp să instruiască bunici și nepoții lor), ci datorită reputației extraordinare. Avem critici și istorici literari străluciți în ultima jumătate de veac, însă Paul Cornea ilustrează paradigma Profesorului evocat la superlativ de toate generațiile de studenți, indiferent de vârstă și de orientarea profesională. Continue reading

Ionuţ Chiva, Boddah speriat

Ionuţ Chiva, , Boddah speriat, Editura Polirom, Iași, 2014, 224 p.

motto: “La categoria prozatori sub 30 de ani, peisajul valoric se modifică alarmant: munţii abia se mai văd, iar dealurile lasă în urmă o cîmpie abia vălurită, cu tendinţe deşertice. E drept, optimiştii ar putea să mă liniştească amintindu-mi faptul banal că prozatorii, şi în special romancierii se formează mai greu.”Paul Cernat, “Puncte din oficiu pentru literatura tânără”, în Observator Cultural

Cine l-a citit pe Hemingway în traducerea lui Ionuţ Chiva (mă refer la povestirile din antologia “Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri”) va recunoaşte – deşi e greu de închipuit şi riscant de făcut o paralelă directă între cei doi – în câteva povestiri ale lui Chiva ceva din scrisul americanului. Pe câteva segmente, cândva reprezentantul fracturismului în proză exersează o artă a naturaleţii când vine vorba de dialog, dar mai ales reducerea actului narativ la firesc, fără concesii. Astfel, “Boddah speriat”, culegerea de proze scurte (povestiri) apărută anul acesta la Polirom, semnul că Ionuţ Chiva a redevenit, “peste noapte”, un exponent important al genului. Continue reading

Mihai Gotiu, Afacerea Rosia Montana: review de Adi Dohotaru

Mihai Goțiu, Afacerea Roșia Montană, Editura TACT, Cluj-Napoca, 2013, 506 pagini

review de Adi DOHOTARU

 În ciuda unor stângăcii organizatorice pe care le-am constatat în cei peste zece ani de când sunt alături de membrii campaniei civice Salvați Roșia Montană (SRM), aceasta este indubitabil cea mai importantă a României postdecembriste. Dar, dincolo de aprecieri, pentru ca această campanie să rămână eficientă, onestă și să se încheie într-o bună zi, sunt necesare și critici constructive. Iar în articolul de față trebuie decelat între campanie și cartea scrisă de Mihai Goțiu, care, din punctul meu de vedere, nu respectă niște standarde jurnalistice minimale pentru a fi considerată un documentar-anchetă. Continue reading

Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător

Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător, Editura Humanitas, București, 2013, 418 p.

Ce noroc, ce noroc neașteptat și ce beneficiu de imagine să descoperi că ai devenit peste noapte șeful șefului tău și, mai mult, că acesta te turna, înainte de ’90, la Securitate! E ca și cum ai fi tras lozul câștigător al istoriei. Și nu e vorba aici de un scenariu senzaționalist, cu răsturnări spectaculoase și cu antiteze flagrante, ci chiar de experiența biografică a lui Gabriel Liiceanu, relatată în recentul volum „Dragul meu turnător”. Miza cărții e de a specula cât mai bine, scriitoricește vorbind, lovitura de teatru a destinului. Nevrând să rateze nici cât negru sub unghie din potențialul romanesc al situației, Liiceanu pune la bătaie cele mai diverse strategii narative: premeditarea atentă a derulării narațiunii, care debutează – invers cronologic – cu tragerea la răspundere a informatorului, pentru a reface apoi povestea întreagă; cocktailul de formule și de registre (memorialistică, eseu, documentar, analiză antropologică, ficțiune etc.), menit să ebrieteze plăcut imaginația cititorului. Pe scurt, miza e de a scrie o carte roz a Securității românești, „o carte plăcută, intuitivă, ușor de citit, care să stârnească în primul rând perplexitatea”. Continue reading

Sebastian A. Corn, Ne vom intoarce in Muribecca

Sebastian A. Corn, Ne vom întoarce în Muribecca, Editura Nemira, 2014, 816 pagini

Simpla informație că Sebastian A. Corn va publica un nou roman era suficientă pentru a mă umple de emoția așteptării. Dar când am văzut despre ce este cartea – o explorare în jungla amazoniană pe urmele legendarului Percy Fawcett și a cetății Z (alt nume pentru Eldorado) – deja mă consolasem pentru Indiana Jones 4 (care este prost) și Indiana Jones 5 (care nu este deloc). Căci nu-i admir pe mulți cum îl admir pe Corn; și nici un oraș, din vis sau aievea, n-a fost ca Eldorado. Continue reading

Adrian Schiop, Soldatii. Poveste din Ferentari: review de Adriana Stan

Adrian Schiop, Soldaţii. Poveste din Ferentari, Editura Polirom, 2013

review de ADRIANA STAN

 Adrian Schiop a debutat în 2004 cu o autoficţiune neconcludentă, părând alergător de pluton într-un context „mizerabilist” care l-a cam înghiţit atunci. N-a plusat decisiv nici a doua carte („Zero grade Kelvin”, 2009), acuzată că umblă pe teritoriul marcat al lui Houellebecq. Oricum, pentru un tip cu mişcările lui profesionale sau cu declaraţiile că nu prea mai citeşte, s-ar zice că CV-ul literar e ultima problemă. Schiop a rămas un scriitor incert, nici suficient de literar, căci produce un fel de dicteu brutal, nearticulat narativ, dar nici suficient de radical, căci observaţia socială din romanele sale se pierde, adesea, sub gesticulaţia cvasinevrotică a unui narator care cerşeşte atenţie. Continue reading

Cele mai bune si cele mai proaste carti din 2013: voteaza 15 critici

Participă: Şerban Axinte, Ștefan Baghiu, Bianca Burţa-Cernat, Paul Cernat, Bogdan Crețu, Gabriela Gheorghișor, Alex Goldiş, Mihai Iovanel, Marius Miheț, Doris Mironescu, George Neagoe, Ion Simuț, Adriana Stan, Andrei Terian, Radu Vancu. Continue reading

Cluj Brands: Nepotu’ lui Thoreau

Nepotu’ lui Thoreau este la ora actuală unul din cele mai importante cluburi de lectură din ţară. Şi nu o spun doar în calitate de moderator – astăzi, ci aş fi spus-o şi acum un an de zile sau doi, când am început să vizitez şedinţele din cafeneaua Insomnia din Cluj, moderate de Valentin Derevlean.

Condus sub acest nume de cinci ani de Ştefan Manasia, Szántai János şi François Bréda, existent în mai multe variante de opt ani, cenaclul (terminologia se discută încă aici, majoritatea membrilor ţinând însă de conceptul „club de lectură”, cu discuţii acide şi neiertătoare chiar în prezenţa autorului) a cauterizat la fiecare şedinţă proiectele literare prezentate. „Membrii” activi ai Thoreau-ului (printre care îi numesc aici pe Valentin Derevlean, Vlad şi Rareş Moldovan, Andrei Doboş, Alex Goldiş Mihai Mateiu, Francisc Baja, Oana Pughineanu, Medeea Iancu, Alex Văsieş, Cosmina Moroşan, Oana Văsieş, Stelian Müller, Jesica Baciu, George Chiriac – şi s-ar putea să omit câteva nume, în sală apar tot timpul alţi şi alţi consumatori de literatură vie) construiesc astfel ceea ce a devenit în ultimii ani aproape singurul spaţiu de dezbatere constantă asupra literaturii tinere actuale (m-aș mai putea gândi doar la Institutul Blecher, care rămâne însă un spațiu de lectură). Termenul „tânără” se referă însă aici la apariţia textelor (deşi, cuantificând datele ediţiilor din ultimii ani, el ar putea păcăli şi prin vârstele autorilor). Astfel că cei prezenţi la ultimele ediţii au putut asculta în premieră câteva texte care vor fi integrate de autorii lor în cărţile viitoare. La începutul anului, întâlnirile au fost mai mult centrate pe autori aflați în jurul debutului: Cristi Ardelean, Matei Hutopila, Emilia Zăgrian, Mircea Golban, Oana Văsieș (cu o excepție, Denisa Mirena Pișcu). Continue reading

Mihai Gotiu, Afacerea Rosia Montana: review de Ciprian Siulea

Mihai Goţiu, Afacerea Roşia Montană, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2013

CIPRIAN ȘIULEA

 „Afacerea Roşia Montană”, cartea publicată recent de Mihai Goţiu la editura Tact, este, din cât am văzut până acum, cea mai bună, cea mai solidă carte de jurnalism de investigaţie din România, un gen altfel destul de puţin dezvoltat (ca mai toate genurile non-fiction locale). Volumul vine fix la momentul potrivit, dată fiind întreaga luptă dramatică a ultimelor luni din jurul Roşiei Montane, şi ar fi minunat dacă acest succes deja cert ar încuraja şi alţi jurnalişti sau scriitori să producă volume similare, pe subiecte similare.

Primul lucru care trebuie spus despre această carte este că ea e rezultatul unui efort gigantic de documentare, sistematizare şi interpretare a poveştii Roşia Montană. Este un efort reuşit, în măsura în care cartea de 500 de pagini este substanţială, coerentă şi foarte plăcută ca lectură, pe unele tronsoane citindu-se chiar ca un roman poliţist (de exemplu povestea combinaţiei politico-economice care a stat la baza lansării şi organizării acestei afaceri, un adevărat model de spoliere şi corupere totală, pp. 47-72). Continue reading

Stefan Baghiu: Spre Sud, la Laceni

Ștefan Baghiu, Spre Sud, la Lăceni, Cartea Românească, București, 2013, 64 p.

Într-un an și jumătate, de când scrie săptămânal la „Cultura” și lunar la „Steaua”, neverosimil de tânărul Ștefan Baghiu – care n-a împlinit încă 21 de ani! – a devenit o mică autoritate în critica românească, infirmând fără să vrea și fără să-i pese cam toate scenariile apocaliptice legate de dispariția cronicii de întâmpinare. L-au impus mai multe calități, puțin obișnuite la un începător: maturitatea perspectivei de ansamblu asupra poeziei (românești) contemporane; caracterul tranșant al judecății de valoare și curajul de a merge „împotriva valului”; naturalețea stilului, lipsit de pedanteria debutanților într-ale cronicii; ba chiar o anumită disponibilitate tinerească a scriiturii, care nu se împiedică în căutarea laborioasă a formulelor, ci preferă exprimarea vertiginoasă, direct la țintă. Continue reading

Gabriel Dimisianu, Amintiri si portrete literare: review de Adriana Stan

Gabriel Dimisianu, Amintiri şi portrete literare, Editura Humanitas, 2013

 review de ADRIANA STAN

 Aflat de-o viaţă în colectivul „României literare”, criticul Gabriel Dimisianu este un om de bază în mai multe sensuri ale cuvântului. Poate nu vedeta acestei echipe, nu neapărat regizor de joc sau as din mânecă la vreo răscruce instituţională, cu siguranţă însă un atlet a cărui cursă lungă a fost, înainte de toate, o cursă în echipă. Activând la revista bucureşteană încă din 1958, criticul s-a situat pe un post stabil de observaţie în raport cu schimbările de climat ideologic şi cultural petrecute în răstimp şi desigur că ar avea multe de povestit în această privinţă. Mai ales că scrie dens şi elegant, are simţ scenic şi acuitate portretistică. Într-adevăr, volumul de „Amintiri şi portrete literare”, reeditat anul acesta (prima ediţie 2003), cuprinde numeroase anecdote de viaţă literară, reconstituite cu farmec, plasticitate romanescă şi, nu în ultimul rând, cu „humor”. Continue reading