blog.revistacultura.ro

Alex Goldiş, Critica în tranşee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2011

review de AL. CISTELECAN

Măcar că „Echinox”-ul a scos o bună (în ambele sensuri, şi cantitativ şi calitativ) producţie de critici, mai toţi exersaţi (unii pasager, alţii mai tenace) în cronica literară (başca poeţii care mai traduc poezia cu comentariul), s-ar prea putea ca adevăratul cronicar literar al întregii şcoli să fie Alex Goldiş. De nu cumva chiar cel mai bun produs critic al şcolii. Read the rest of this entry »

Daniel Cristea-Enache, Cinematograful gol, prefață de Radu Cosașu, colecția „Egografii”, Editura Polirom, Iași, 2011

review de COSMIN BORZA

De apariția celei mai recente cărți a lui Daniel Cristea-Enache am aflat în vara anului trecut. Răsfoind (vorba vine) ediția online a „Observatorului cultural”, am descoperit amuzat-surprins articolul „Fish” („Fragment din volumul «Cinematograful gol», cu o prefață de Radu Cosașu, în pregătire la Editura Polirom”). Prin titlu, textul promitea aproape un eveniment literar autohton: în sfârșit, îmi ziceam, Cristea-Enache demonstrează preocupări teoretice substanțiale și scrie despre Stanley Fish. Cu atât mai surprinzătoare îmi părea această decizie a criticului bucureștean cu cât volumul său din 2010, „Lyrica Magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu” (probabil cea mai proastă carte de critică a întregii generații), evidenția grave carențe conceptual-teoretice. Curând aveam să aflu că „Fish” nu se scălda în spumoasele disocieri ale celui care chestiona „autoritatea comunităților interpretative”, ci chiar în apa mult mai calmă a peștilor din acvariu. În locul așteptatei disertații despre „cititorul informat”, despre „stilistica afectivă”, despre „indeterminarea textuală”, eventual despre polemica Fish-Iser, Cristea-Enache disocia doct între iubitorii de animale, împărtășea lacrimile vărsate la moartea unui xifo verde, filosofa despre „pacea dintâi a omului cu dobitoacele” simbolizată de acvariul domestic, descria ritualul împerecherii guppy-lor, ba chiar soarta meschină a melcilor „sanitari” ce sfârșesc în apa de la WC. Read the rest of this entry »

Colectivizare

de ANA BLANDIANA

Cum aleargă spre mine dezmățată câmpia…

Se-ncâlcește nesfârșită printre roțile trenului,

Are haina peticită cu verde, cu galben, cu roșu,

Și-i ruptă în mii de fâșii fără sens.

Mă-ntâmpină udă de rouă sau lacrimi câmpia,

Plânge și mă roagă s-o vindec.

Să nu mai fie ruptă în mii de bucăți,

Să n-o mai taie haturi fără sens,

C-o doare, o doare!

Cum aleargă spre mine disperată câmpia!…

Fără să știe că eu vin aici pentru ea,

Să-i învăț și eu pe oameni să n-o mai lase împrăștiată,

Tăiată în bucăți fără sens,

Să-i învăț s-o facă fericită…

Că și eu vin să-i învăț pe oameni

Să fie fericiți.

„Tribuna”, 25 aprilie 1959

CriticAtac condamnă opacitatea guvernului şi a altor instituţii de stat faţă de revendicările populare exprimate în ultimele zile. Le cerem să renunţe la modalităţile evidente de tergiversare a deciziei prin consultări ipocrite şi să integreze aceste revendicări în decizii politice imediate. Dat fiind faptul că este direct responsabilă de declinul democraţiei din ultimii ani şi de destructurarea dialogului cu partenerii sociali, actuala putere trebuie să înţeleagă că are datoria de a prelua aceste revendicări populare directe. Opoziţia politică trebuie să înţeleagă, şi ea, că s-a trecut într-o nouă situaţie în care nu mai este posibil să îşi aştepte rîndul la guvernare fără să facă nimic, iar după ce ajunge la putere să cloneze vechea putere; şi ea are obligaţia de a asculta revendicările sociale ale Pieţei Universităţii.

Agenda CriticAtac a acestui moment este următoarea:

- decomasarea alegerilor şi desfăşurarea localelor şi parlamentarelor la termenul lor normal

- investigarea abuzurilor flagrante ale Jandarmeriei de către o comisie parlamentară

- iniţierea de măsuri imediate de închidere a faliei uriaşe de acum dintre bogaţi şi săraci, prin taxare, redistribuire şi integrare în societate

- redobîndirea demnităţii muncii, prin recuperarea drepturilor anulate de ultima reformă a Codului Muncii

- accesul la un sistem de sănătate universal şi la un sistem de educaţie gratuit şi incluziv, precum şi reconsiderarea elementelor de privatizare deja existente în cele două sisteme

- renunţarea la privatizările haotice, controlarea mai bună a intereselor private monopolistice, tratarea egală a companiilor private româneşti şi străine

- modificarea legislaţiei referitoare la manifestaţiile publice

- transparentizarea procesului de luare a deciziei politice, publicarea integrală şi accesibilă a tuturor plăţilor făcute din bani publici

- reglementarea strictă a banilor din circuitul campaniilor electorale, liberalizarea condiţiilor absurde de acum de constituire a unui partid politic, abandonarea acordului tacit de acum al instituţiilor de stat de a nu sancţiona fraudele electorale

- reglementarea fluxurilor financiare şi a băncilor, renunţarea la atitudinea hiper-submisivă faţă de instanţele europene, atlantice şi internaţionale

Lista este deschisa…

Adina Dinițoiu, Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții, prefață de Paul Cornea, Editura Tracus Arte, București, 2011

review de COSMIN BORZA

Completându-se constant cu nume reprezentative (debuturile editoriale din 2011 vor deține, cu siguranță, un rol hotărâtor pentru configurația ei), noua generație de critici literari nu reușește deocamdată să-și impună direcții exegetice și metodologice unitare. Dincolo de polemicile ori animozitățile dintre membrii săi marcanți, dincolo de cele câteva abandonuri mai mult sau mai puțin inopinate, dispersarea așteptatei identități de grup este cauzată, cred, de diversificarea salutară, dar și oarecum dezechilibrantă, a grilelor interpretative din ultimii ani. Criticii tineri dovedesc un apetit teoretic accentuat – beneficiind mai mult ca oricând de accesul la bibliografiile occidentale –, așa încât cărțile lor absorb (uneori cu accente de festin pantagruelic) strategii și formule analitice specifice studiilor culturale, sociologice, ideologice, deconstructivismului, noului istorism, esteticii receptării, naratologiei, psihanalizei, pe care le îmbină cu abordări tematiste, impresioniste, stilistice. Cei care evită hibridizările excesive, identificând și coordonând aplicat metodele adecvate subiectului abordat, dau cele mai valoroase studii (mai ales Paul Cernat, Andrei Terian și Alex Goldiș), în timp ce destui alți congeneri își periclitează – metodic – demersurile critice, indiferent de minuțiozitatea și de anvergura documentării.

În a doua categorie se înscrie, din păcate, volumul de debut al Adinei Dinițoiu, „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”. Read the rest of this entry »

Top cinema 2011

Participă: Iulia Blaga, Andreea Chiriac, Andrei Creţulescu, Andreea Drogeanu, Andrei Gorzo și Magda Mihăilescu

Deşi nu s-a ridicat la nivelul palmaresului din anii trecuţi, cinematograful românesc a înregistrat, în 2011, câteva producţii notabile, diversificându-şi genurile. Criticii sunt, în mod unanim, de acord că documentarul de animaţie „Crulic – drumul spre dincolo” al Ancăi Damian, „Din dragoste cu cele mai bune intenții” de Adrian Sitaru şi „Aurora” de Cristi Puiu se numără printre cele mai bune filme ale anului 2011. Unele pelicule, precum „Aurora”, au avut premiera internaţională în 2010, dar au ajuns în cinematografele româneşti abia în 2011; dacă am ţine cont strict de data premierei, peisajul cinematografic românesc al anului trecut ar fi chiar mai sărac.

În peisajul internaţional, „Melancholia” lui Lars von Trier domină topurile. La capitolul cele mai proaste filme internaţionale, unii critici au sancţionat producţiile hollywoodiene de duzină, de tipul „Nemuritorii 3D”, în timp ce alţii au trecut în vârful topurilor filmele de la care publicul avea aşteptări mari, dar care au dezamăgit. Read the rest of this entry »

„Privesc, în lumina optimistă a soarelui, paharul cu vin de Târnave. Zăresc în el, ca pe un ecran retrospectiv, alegoria faptelor cotidiene ce i-au dat viața și farmecul… [...]

Unde ești, legendarule Deceneu? Urmașii locurilor pe care, cândva, le-ai oprit de la această minunată manifestare a vitalității lor, triumfă, le fac cunoscute peste granițe, scot din adâncuri dulceața încătușată de veacuri a pământului lor.

Te-ai mai opune astăzi pasiunii acestor neastâmpărați? Astăzi – când ea însăși reprezintă o imagine a dragostei lor de viață, a optimismului lor?

Nu cred că ai mai avea inima s-o faci! Dar, oricum, cred că, de data aceasta, te-ai înclina tu însuți în fața muncii lor, ai binecuvânta-o și, poate, ai închina un pahar în cinstea ei.”

(Romulus Rusan, Dușmanii lui Deceneu, „Tribuna”, 11 oct. 1958)

„Aristotel este cunoscut – pe drept cuvânt – ca întemeietor al logicii formale. Dar pe baza concepției materialiste devine clar că Aristotel nu a făcut decât să studieze și să ridice astfel la nivelul unei activități conștiente gândirea spontană a oamenilor, care se desfășura de mult conform regulilor elementare ale gândirii corecte. [...] E clar: fără posibilitatea oferită de masele populare, care, singure, au putut experimenta, așa-zicând, de miliarde de ori adevărul unei figuri logice, geniul lui Aristotel nu s-ar fi putut realiza niciodată în domeniul logicii.”

(Andrei Roth, Masele populare și creația culturală, “Steaua”, nr. 10/1958)

Ce nu vor spune bilanţurile literare/editoriale ale anului 2011

Ion Bogdan LEFTER

După ce răspunsesem la „tradiţionalul” bilanţ editorial al revistei „Cultura” la finele lui 2009 (cu un text cam lung…), am primit din nou invitaţia anul trecut şi m-am pus pe treabă: am făcut inventare bogate de titluri din toate genurile, probabil vre-o sută-două, am scris o introducere şi alte pasaje despre metabolismul complicat al literaturii, cu totul invizibil în „topurile” scurte şi seci prin care ne exercităm cu aroganţă „puterea” de „judecători” grăbiţi, expeditivi – şi… n-am mai trimis redacţiei textul de răspuns la anchetă, căci ameninţa să capete dimensiuni gigantice (păstrez fişierul în computer…). Mai înainte, încercând o panoramă 2006, în „aLtitudini”, am desfăşurat-o pe trei pagini de revistă. Aşa şi cu alte bilanţuri, în precedentele mele gazete, „Contrapunct” şi „Observator cultural”: recapitularea anului 1990 – bunăoară – avusese şase secvenţe publicate în şase săptămâni consecutive. Recunosc că s-a mai întâmplat ca la anumite anchete de sfârşit de an, mai strict jurnalistice, să răspund şi telegrafic. În orice caz, nu-mi abandonez gândurile legate de stereotipia mult prea reducţionistă – şi superficială, vedetistică, mondenă etc. etc. etc. – a bilanţurilor literare/editoriale, drept care, în completarea „topurilor” din „Cultura” şi de prin alte locuri, încerc acum să ghicesc ce nu vor spune anchetele despre ce s-a întâmplat şi s-a publicat în 2011.

Read the rest of this entry »

Participă: Şerban Axinte, Bianca Burţa-Cernat, Paul Cernat, Marius Chivu, Bogdan Crețu, Gabriela Gheorghișor, Alex Goldiş, Marius Miheț, George Neagoe, Simona Sora, Andrei Terian

<citiți și: Ce nu vor spune bilanţurile literare/editoriale ale anului 2011. O retrospectivă de Ion Bogdan Lefter>

Read the rest of this entry »