Constantin Balaceanu-Stolnici, teroristul numarul unu al neamului românesc


Autor: CATALIN STURZA
Cultura nr.:153 / 2007-12-13 / Sectiunea: Cultura sensuri si nonsensuri :

Dupa ce am citit, zile la rând, titluri de genul „Odiosenia netulburata a «boierului»“, „Împachetari cu ticalosie: Constantin Balaceanu-Stolnici“ sau „Zid în jurul lui «Laurentiu»“, m-am lamurit: s-a gasit, în sfârsit, teroristul numarul unu al României.


Ilie Merce si generalul Plesita pot dormi linistiti, pentru ca adevaratul ticalos, acest Sacal fara mandat la Interpol, are un titlu de Doctor în Medicina si Chirurgie, este profesor de Neuropsihologie si Anatomie a Sistemului Nervos, profesor de Istoria Culturii si Stiintei, Presedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului, autor al unui numar oarecare de lucrari stiintifice (vreo 20), al unor studii de istorie si antropologie si profesor asociat al unor universitati din Marea Britanie, Spania, Franta si Brazilia. În plus, pentru acoperirea perfecta, Balaceanu-Stolnici realizeaza, sau realiza, pâna nu demult, o emisiune pe teme istorice, la TVR Cultural.

Ce a descoperit ziarul „Cotidianul“? Mai întâi, Balaceanu-Stolnici a colaborat cu Securitatea. Stolnici nu o neaga. „Le-am spus si celor de la «Cotidianul» si nu am negat niciodata ca am colaborat cu serviciile secrete ale României“, recunoaste el într-un interviu din „Ziua“. Foarte urât, as spune, a mai palit un mit. Însa „Cotidianul“ nu se opreste aici. Stolnici ar fi fost, în mod indirect, complice la crima, furnizând planurile casei lui Vlad Georgescu, fost director la Europa Libera. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi fost asasinat de Securitate. „Sursa «Laurentiu» a furnizat Securitatii planul casei lui Vlad Georgescu, director la Europa Libera, presupus asasinat prin iradiere. CNSAS l-a deconspirat pe acad. Constantin Balaceanu-Stolnici ca fiind «Laurentiu»“, scrie „Cotidianul“, si e unul dintre lucrurile cele mai civilizate pe care le are de spus la adresa academicianului. Nu stiu daca e adevarat sau nu – poate sa fie. În orice caz, asasinarea lui Vlad Georgescu e o chestiune discutabila, si e foarte posibil ca fostul director al Europei Libere sa fi murit de o boala incurabila fara ajutorul aparatelor de iradiat. Vlad Georgescu însusi era suspectat de a fi fost recrutat de Securitate.

„Cred ca materialele din «Cotidianul», se vede de la început, sunt scrise cu mare dusmanie si urmaresc, practic, pe undeva, linsarea mea“, mai spune Constantin Balaceanu-Stolnici în interviul din „Ziua“. Aici tind sa-i dau dreptate. Titlurile academice si realizarile pe care le-am însirat nu-l scuza, din punct de vedere moral. Însa ele impun un minim cavalerism, ca sa nu spun decenta, ca sa nu spun prudenta a atacurilor frontale, prin labirintul neguros si încurcat al asasinatelor de la Europa Libera. Chiar daca dl Stolnici ar fi, indirect si involuntar, complice la un asasinat, asta nu înseamna ca trebuie tras, de barba, afara în pielea goala pâna în mijlocul agorei si ca întreaga opera a domniei sale merita calcata în picioare si pusa pe un foc mare, sanatos.

Însa ziaristii de la „Cotidianul“ s-au miscat la unison si au actionat cu brutalitatea si josnicia unei brigazi de calai zilieri. „Îmbracat îngrijit, înzorzonat cu mici detalii aristocrate asortate cu patina interbelica, iata un atu al imaginii academicianului-securist. Balaceanu-Stolnici a intrat imediat în rândurile marilor întelepti ai neamului pentru ca era un posesor al look-ului care obseda anii '90 si elita lor intelectuala: fata de boier interbelic, pastrator al valorilor vestimentare si al limbajului cu note arhaice de sânge albastru. Nu am studiile necesare sa-i judec lucrarile stiintifice, dar pot cântari interviuri, vorbele de duh de pe la tv sau textele publicate prin presa româneasca. Sunt mai toate de o cutremuratoare platitudine“, scrie, în mod regretabil, Costi Rogozanu. Când spun regretabil, înseamna ca ma refer la oameni pentru a caror cultura si inteligenta am un anumit respect. Se vede în rândurile tânarului doctorand în filologie ceva din bucuria atavica a taranului care l-a vazut, în sfârsit, pe boierul odios, care-l complexa si care-l tinea la respect, cazut cu fruntea în tarâna. Sa distrugem tot ce a facut, sa pradam tot ce a lasat mosul în urma! Costi Rogozanu e, în sfârsit, cu jumatate de frunte peste Constantin Balaceanu-Stolnici: e un avantaj moral pe care poate sa-l trâmbiteze, pur si simplu, pentru ca nu a trecut prin vremurile si prin experientele lui Balaceanu-Stolnici.

„Fostul informator cu trei nume de cod, cel care va ramâne în istoria delatiunii nationale la capitolul odiosilor incurabili, acad. Balaceanu-Stolnici mentorizeaza în continuare si declara senin ca nu-si mai aminteste ce a facut pentru Securitate“, scrie, la fel de regretabil, Cristian Teodorescu. Costi Rogozanu, Cristian Teodorescu, Cristian Patrasconiu, Liviu Avram, Dan Duca, Mirela Corlatan – oameni curati ca lacrima, mânati de un sfânt spirit justitiar, care se duc seara la culcare încântati ca au mai stârpit un gândac. Un comitet de lapidare cu constiinte curate si brate vânjoase, tremurând sa arunce piatra la fluierul de start.

Spre cine sa arunce piatra? Nu atât spre Constantin Balaceanu-Stolnici, cred, cât spre ziarul „Ziua“ si spre Sorin-Rosca Stanescu. „Ramâi cu el, Rosca Stanescule“, titreaza Liviu Avram într-un editorial. O rafuiala între ziare si trusturi, în care bolovanul de lupta este capul zdrobit al unei personalitati publice, al unui intelectual. As putea sa-mi sparg plomba cu venin si sa rânjesc: iata tovarasii lui Carol Sebastian-Max, ce adunatura de lupi moralisti! Îmi voi pastra plombele pentru alune, deoarece ma încapatânez sa cred ca: i) o masea stricata nu împute, neaparat, gura; ii) jurnalistii nu sunt lupi si nu actioneaza, de fapt, în haita; iii) nu am nimic împotriva ziarului „Cotidianul“, sau a catavencilor, pusi la comun; iv) daca as etala astfel de (pre)judecati, m-as trimite singur la plimbare, de frustrat, imbecil si meschin.

Nu spun prin acest text „Bravo, domnule Stolnici“. Din contra, spun rusine si pacat, domnule Stolnici, domnule Paleologu, domnule Paler (fost membru CC al PCR, nu?), va compatimesc si pentru ceea ce ati facut, si pentru ceea ce ati suferit. Însa o spun în barba, o spun pentru mine, nu doar pentru ca ma împiedic de întrebarea: cine îmi da dreptul sa-i linsez? Ma împiedic, în egala masura, si de întrebarea: ce drept am eu sa vociferez împotriva lui Balaceanu-Stolnici, când stiu ca peste capul meu isi face de cap Merce in Parlament?   

Acest articol nu implica pozitia revistei „Cultura“. Este numai si numai opinia mea, si ilustreaza unul dintre motivele pentru care scriu aici: libertatea de a nu fi în consens cu ceilalti, de a te misca împotriva curentului, de a spune ce crezi.

În lumina celor de mai sus, comunicatul de presa pe care l-am primit, pe 28 noiembrie, de la TVR e de-a drepul comic. „TVR Cultural nu contesta meritele profesionale si prestigiul cultural ale domniei sale, însa decizia CNSAS si mai ales gravitatea acuzatiilor care i s-au adus ulterior au determinat postul ca, de comun acord cu domnul Constantin Balaceanu Stolnici, sa înceteze colaborarea privind calitatea sa de moderator al emisiunii «Dialoguri despre altadata»“. Tinând cont de fauna de politruci sefi din TVR, de proverbiala independenta politica a televiziunii publice, încetarea colaborarii domnului Stolnici cu aceasta institutie as putea spune ca îi face cinste, ca îi spala, într-o oarecare masura, onoarea.