Din punct de vedere psihanalitic, mitul se află într-o strânsă legătură cu arhetipul, întrucât acesta face trimitere la o experienţă originară a omenirii ale cărei elemente ancestrale (arhetipurile) sunt aduse în conştient tocmai sub forma… Citește mai mult »Istorie şi mit pe Mântuleasa
Citirea prozei Accidental frecventator, nu un fervent, al genului epic, Virgil Ierunca (16 august 1920 – 28 septembrie 2006) împacă facil curentele estetice, tradiţia cu modernitatea, conservatorismul cu experimentul, într-o viziune unionistă şi pozitivă. Extremele… Citește mai mult »Un critic din exil: Virgil Ierunca
Dupa ce într-un capitol de peste 150 de pagini, din lucrarea sa „Literatura ca arma ideologica“, se refera la o serie de romane „manifest propagandistice“, Mirela Ioana Lazar întreprinde studiile de caz amintite în prima… Citește mai mult »Romanul, între ideologie si estetica
În „Timpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian“, citim însemnarea din 1973 despre a doua întâlnire a lui Eugen Simion, la Paris, cu Mircea Eliade: „Ma întreaba din nou daca mi-a placut sau nu «Noaptea de… Citește mai mult »Un sfert de secol cu opera lui Mircea Eliade
Astfel se intituleaza cel mai întins capitol, 120 de pagini, din volumul „Fost-a Eliade necredincios?“, alcatuit de Mircea Handoca, la care m-am referit si în precedentele doua foiletoane. El e de un deosebit interes pentru… Citește mai mult »Pro si contra Eliade
Mircea Handoca este nu numai editorul, biograful, bibliograful, ba, cu expresia hazoasa, în stilul inconfundabil junimist, a lui Iacob Negruzzi, si cititorul (exhaustiv) al lui Mircea Eliade, si pazitorul intratabil al teritoriului heliadesc. Fara îndoiala,… Citește mai mult »Eliade si „crestinismul cosmic“
Revin la cei trei intelectuali din Place Fürstenberg. I-am ales, pentru colocviul de la Cosenza, pentru ca reprezinta trei tipuri de scriitura în exil. 1. Încep cu Mircea Eliade. El a ales: a) sa nu… Citește mai mult »Literatura „migranta“ (II)