Pot fi negociate iertarea, mântuirea şi postumitatea?

Înainte de a-i înălţa un solemn elogiu în Cântare omului (1956), Arghezi preconiza să realizeze un aspru rechizitoriu la adresa omului ca o creatură nereuşită a divinităţii. Elogiul avea un revers. Există între proiectele poetului unul rezervat perspectivei sumbre, negativiste. E o alternativă, parte dintr-o viziune mai amplă, de sorginte romantică, în care teza pozitivă… Continuă lectura Pot fi negociate iertarea, mântuirea şi postumitatea?

Amintirea obsesivă a mamei. Arghezi aproape inedit

Invocarea mamei poate fi constatată şi în alte poeme inedite argheziene din perioada 1948-1955. Apelul la memoria mamei este o formă consolatoare pentru acela care vrea să-şi mărturisească frica: „Mi-e frică, mamă,/ să-mi amintesc şi cum mă chiamă,/ Mi-e frică, mamă,/ Când mă goneşte, când mă chiamă,/ Şi când mă uită, că şi-atunci mă ştie./… Continuă lectura Amintirea obsesivă a mamei. Arghezi aproape inedit

Probozirea păcătosului. Arghezi aproape inedit

Manuscrisul de la pagina 160 în ediţia de la Arad, Anii tăcerii (2010), e printre cele datate în mod clar, în final: 1 Nov. 1950, cu cerneală neagră. (Cerneala neagră e scrisul de bază, unele adaosuri şi modificări sunt făcute cu creion gri.) Ediţia citată înţelege şi transcrie 1 Nov. 1958, deşi în nota asupra… Continuă lectura Probozirea păcătosului. Arghezi aproape inedit