Profesionistii de la Catavencu
articol aparut in Cultura, nr. 61 din 2007-03-01» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Catalin Sturza
Avem asa:
Mai intai Doru Buscu a descoperit ca in echipa „Cotidianului“, trecut, nu de mult, in ograda lui Sorin Ovidiu Vantu, exista un sobolan basescian („Jurnalistii lui Basescu“, 21 februarie a.c.):
„Cazul «Traian Basescu si vocile lui» e povestea unei seductii in grup si prilejul unor amare reflectii. Oameni normali au luat-o razna si, ca sub puterea unei hipnoze, si-au pus reputatia sa faca trotuarul. Tipi inteligenti si-au abandonat castitatea in mainile unui discurs de investire. Jurnalisti sobri, care pana ieri au refuzat cu raceala toate farmecele politicii, au cedat la o piscatura de fund. Si, pentru ca vin dintr-o lume a ratiunii, pana mai ieri neinfierbantata, jurnalistii lui Basescu joaca, in manualul de patologie publica, cel mai dramatic episod autist. Nu sunt multi, dar cativa sunt dezamagiri notorii.
Modelul exemplar insa, liderul absolut al categoriei, este Traian Ungureanu, cel mai inspirat stilou al momentului si cea mai scurta idee de ambasador la Londra. Pentru contemporanii sai din presa scrisa, talentul lui Traian trebuie sa fie desenul final si de neatins al meseriei. Nu cred ca exista in breasla extinsa a momentului o minte mai acomodata cu dificultatile gandirii rapide, un mai bun furnizor de metafora curenta sau un depozit de informatie urgenta mai accesibil. Chiar acum, cand fac efortul sa-l laud, simt ca mi-ar prinde bine inspiratia si tehnica lui din articolele-imn. Caci, ei bine, acesta e dezastrul: cea mai stralucita minte a paginilor noastre a ajuns sa-i sarute papucii lui Basescu“.
Traian Ungureanu, busculat/ lovit sub centura de unul dintre coledzi, a raspuns demn, aparandu-si cu mana libera bucatica de papuc basescian („Cu dispret, va declar razboi“, 22 februarie 2007):
„Cultul lui Basescu nu e ilegal si nu e cult. E campania pentru normalitatea de stat. Presedintele insusi o slujeste, abrupt si legal. Uneori rastit, alteori slabit de greseli vechi, neonorante. Insa vizibil si concret. Presedintele putea fi Sultan indestulat. Nu e. Tine sa stea cu spatele la zid. Oare de ce?“
Apoi a trecut, viguros, la contraatac, rotind motul papucului ca pe un buzdugan:
„De ce nu respecta Doru Buscu si atatia alti jurnalisti logica presei, in definitia Buscu? De ce nu critica puterea, puterea nemarginita sub masca democratiei? Despre asta scriu, de la inceput. Nu am asteptat aparitia lui Basescu Traian ca sa imi gasesc ideile. Pentru asta am fost dat afara de la BBC („Ori il lasi in pace pe Nastase, ori zbori!“). Tot asa s-a dovedit ca nu am experienta diplomatica, spre deosebire de T. Paleologu, S. Miculescu – ONU sau A. Cioroianu, care se sprijina pe vasta practica diplomatica acumulata in liceu. Am ajuns la povestea care explica linguseala. Faptele: presedintele mi-a propus, eu am spus da. Trebuia sa intru in jocul care cere ziaristilor un soi de feciorie perpetua?“
Simtindu-se probabil atins de ultima remarca, in aeroplanul veseliei s-a suit inca un coleg de redactie, Ioan T. Morar. Ca sa nu ramana mai prejos, el s-a gandit ca problema poate fi pusa (!!!) si in sens invers („Jurnalistii lui Tariceanu“, 23 februarie a.c.):
„De fapt, am pus titlul de mai sus mai mult ca sa va derutez. Nu exista Jurnalistii lui Tariceanu. E o exagerare. Exista ziaristii de la casieria lui Patriciu care ii canta, momentan, in struna lui Tariceanu. Asa stau lucrurile. Exista ziaristii care au viloaie la Snagov si badigarzi care-i pazesc pentru a-si putea exprima ideile in libertate si lux. Si ziaristi care ar ciuguli si ei din orice palma le poate furniza iluzia grauntei si a locului rezervat in topul marilor jurnalisti“.
Asta asa, ca sa nu se spuna ca trustul „Academia Catavencu“ (mai nou, „Realitatea media“) nu e impartial. Asteptam cu interes sa citim si despre jurnalistii lui Geoana, Vanghelie, Tiriac, Oana Zavoranu, Marius Moga, Gemenele Indigo, Secu, Liftiera de la National, Portarul de la PNT, Mos Gerila, Potaia Tribunului CVT etc., etc.
Ca in bancul ala cu nebunii, in care nebunii incing o hora in avion, pana cand unul dintre ei, atins de o inspiratie subita, propune: „Fratilor, haideti sa scoatem hora afara!“