Tiziano Vecellio la Musée du Luxembourg
articol aparut in Cultura, nr. 61 din 2007-03-01» cultura media »
Autor: Adina Zorzini
In perioada 13 septembrie – 21 ianuarie, la Muzeul Luxembourg din Paris, Senatul francez a organizat si prezentat o expozitie de portrete oficiale atribuite lui Tiziano Vecellio, pictorul cu valoare vectoriala al manierismului venetian: „Titien, Le Pouvoir en face“.
Expozitia celui de-al saptelea Guvernator al Templului Picturii lomazziene a fost impartita in mai multe sectiuni, dupa cum urmeaza:
a) sectiunea portretelor oficiale ale Imparatilor, Regilor si Papilor care au constituit axele cardinale ale puterii politice si religioase din Europa secolului al XVI-lea, pe care Tizian le-a produs in calitate de pictor oficial al Serenissimei Republici si, in acelasi timp, al imparatului Spaniei: Carol Quintul, Filip al II-lea, Francisc I, Papa Paul al III-lea Farnese s.a.
(Pentru o mai buna intelegere a pozitiei unui artist-pictor „de stat“, precum Tizian, a se lua in calcul situatia dificila in care se gasea Europa in respectivul secol al XVI-lea: pe de-o parte fragilitatea echilibrului puterii politice, pusa in discutie de Imparatul Carol Quintul, Papa de la Roma si Regele Frantei; de cealalta parte, o Italie inca neunificata, din care numai Republica Venetiana scapase tensiunilor care au culminat in 1527 cu celebrul „Sacco di Roma“)
b) seria de portrete ale unor celebri umanisti si intelectuali ai secolului al XVI-lea italian, printre care s-au numarat: portretul arhicunoscutului epistolar renascentist Pietro Aretino (impreuna cu Aretino si sculptorul manierist Jacopo Sansovino, Tizian a alcatuit un „triumvirat artistic“, o triada care a dominat sfera inter-culturala a Venetiei – cu influente sensibile in intreaga Italie – pana la jumatatea secolului al XVI-lea) sau portretul lui Baldasare Castiglione (autorul scrierii „Il Cortegiano“, un cod al eticii comportamentale si conjuncturale a gentilomului renascentist) etc.
c) seria portretor nobilimii si burgheziei italiene si spaniole printre care: portretul lui „Ranuccio Farnese“ (nepotul ilegitim al Papei Paul al III-lea Farnese, devenit comandantul religios al uneia dintre cele mai importante abatii a Cavalerilor de Malta la 12 ani si Cardinal la 15), portretul lui „Don Diego Hurtado de Mendoza“ (ambasador imperial al Conciliului tridentin si apoi ambasador al Venetiei) sau portretul lui „Alfonso d'Avalos, marchiz del Vasto, comandand trupelor sale“, pictura care marcheaza debutul „crizei manieriste“ de care a fost ulterior afectat Tizian.
d) sectiunea portretelor feminine, in care figurile mitologice dubleaza canonul frumusetii reale: tabloul „Venus si Amor“ a reprezentat in cadrul expozitiei categoria picturilor in care Tizian uzeaza de ideile neo-platoniciene de factura ficiniana privind dihotomia operata in epoca intre Amorul sacru si Amorul profan, in timp ce portretul „Laurei Dianti“ (amanta lui Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena si Reggio, comanditarul lui Tizian timp de mai mult de un deceniu) apartine categoriei picturilor care descriu entitati feminine reale.
Expozitia de la Musée du Luxembourg a numarat 50 de portrete pictate de Tizian intre anii 1488/90-1576 si, dupa cum afirma Nicola Spinosa (curatorul evenimentului), intr-un excelent interviu acordat revistei „L’objet d’Art“ (hors-série, no. 27), s-a dorit un soi de reportaj in imagini privind societatea europeana a secolului al XVI-lea, in general, si chestiunea reprezentarii puterii in arta, in special.