O tara de pe centura
articol aparut in Cultura, nr. 61 din 2007-03-01» cultura controversei » dosar
Autor: Ara Septilici
Candva, maslinele erau considerate „mancarea saracului“. Care credeti ca sunt, in momentul de fata, „noile masline“? Avem in vedere nu numai (categorii de) produse materiale, ci si programe culturale, spirituale etc.
E.g. Cat de ieftina este credinta? Cat de ieftina este informarea? Etc.
In ce masura, in termeni de pragmatica a discursului (nu de pragmatism cotidian), conceptul de „ieftin“ este rau famat?
Ce sensuri mai are constructia „ieftin si bun“?
Suntem prea saraci sa ne permitem sa cumparam lucruri ieftine?
Ieftin inseamna, neaparat, de prost-gust, de calitate proasta, kitsch? Scump garanteaza, pe de alta parte, calitatea marfii si confirmarea nivelului de asteptare?
Riscam sa ne inecam, ca piata de desfacere (economica, ideologica, a bunurilor culturale) aflata la interferenta dintre Orient si Occident, intr-o maree de lucruri ieftine? Saraci fiind, suntem condamnati sa ingurgitam, prin buticurile si tarabele noastre, tot ceea ce da pe dinafara/nu intra in pietele vecinilor din Vest? Ieftinul distruge discernamantul?
La nivel politic, avem se pare de-a face cu trecerea (evident, la nivel discurs-imagine: nu discutam in acest exemplu dpdv al „adevarului“ imaginilor) de la pozitivarea austeritatii sociale (a se vedea cazurile Iliescu-Constantinescu, respectiv modestele apartamente proprietate personala din care isi faceau titluri de glorie) la pozitivarea bogatiei explicite (Tariceanu, Becali etc.). Care ar fi posibilele explicatii?
In ce masura notiunea de stanga cultural-politica mai este legata de tensiunea saraci-bogati? Mai are aceasta vreo relevanta, sau stanga s-a orientat catre un sector mai putin irigat economic (drepturile omului, ecologism etc.)?
China sau Germania?
Reprezentanta de firma sau mall?
European Drinks sau Coca-Cola?
Romania este o tara kitsch. Fiind asa, este si „ieftina“, in sensul figurat al cuvantului. Asa cum o femeie de pe centura este mai ieftina decat una dintr-un bordel autorizat, deci perfect igienizat. Din pacate, ortodocsi pana in maduva oaselor fiind, nu avem asa ceva. Suntem ortodocsi si in politica, si la fel de kitsch, de data asta nu precum curvele de pe centura, pentru ca ele nu pretind ca ar fi altceva decat sunt, ci precum cele de la Inter, care se dau cu parfumuri de 100 de euro sticluta. Se-ntelege ca nu dau ele banii, ci li se scade din pretul prestatiei. Se stie ca fetele de la Inter au peste 50 de sticlute fiecare la ele acasa. Fiindca au si casa, in vreme ce fetele de pe centura, nu. Cu cat sunt mai kitsch, cu atat au mai multe sticlute, adica mai multe brand-uri, nu-i asa, ca tre’ sa vorbim cool. Dac-ar avea 50 de sticlute din acelasi brand, ai zice ca e ca-n greierele si furnica, isi face fata stoc, ca vrea sa se lase de meserie si a-nvatat-o vreun bastan ca e cool sa se identifice cu o singura marca. Cum, mai demult, bunicile noastre cu Channel 5. Sau alte bunici, mai noi, cu Opium. Deh, ce vremuri!
Ma gandesc la curvele astea noi ca nu se pot hotari dimineata cu ce parfum sa se dea. Ca se asaza in dreptul oglinzii, in fata careia stau insirate toate cele 50 de sipuri cu licori, pe cat de scumpe, pe atat de banale, si ca le incearca pe toate. Dupa aia se hotarasc la unul singur si-l toarna din belsug. Apoi se duc la Parlament. Nu de altceva, dar au vorbit cu bucatarul sef si stiu ca azi se dau stridii.
Chiar daca tranzitia este departe de a se fi incheiat, se poate, totusi, identifica specimenul „curva post-tranzitie“. Este cea care a inteles ca nu e bine sa-si etaleze toate cele 50 de parfumuri (fiindca, din cand in cand, mai cheama lumea la ea acasa sa le vada), ca nu e bine sa iasa cu blanuri naturale la receptiile din holul de la Inter, ca, in general, tre’ sa tii mortul in casa. Si atunci ea se baga, cand are evenimente ca astea, intr-o pereche de blugi sau, ma rog, de pantaloni Gap, isi trage un tricou rosu Lacoste, o geaca de blugi ceva, dar Riffle sau Levis (of, nu mai stiu ce se poarta!). Va fi sigura si precisa, pe de alta parte, ca pe dedesubt sa poarte andarueruri din dantele foarte scumpe si numai pentru cunoscatori. Iata un alt pas inainte! Aferim!
Cum sunt cultura, spiritualitatea si media romanesti? Exact la fel. La suprafata. Daca nu emigrez sau daca nu ma sinucid este pentru ca nu ma indoiesc ca undeva, intr-o garsoniera nenorocita, cineva care n-a iesit niciodata pe centura face exact pe dos.