Ianus + Strumfii=?
articol aparut in Cultura, nr. 61 din 2007-03-01» cultura literara »
Autor: Mihai Iovanel
Marius Ianus a scos un nou volum. Si ce daca?
Va afecta asta cumva inertia sistemului?
Nu. Ca dovada, reactiile sunt perfect previzibile.
Poetii se vor oftica – unii pentru ca pe Ianus nu l-a pupat inca ciroza, altii pentru ca sunt atinsi in cuprinsul volumului, altii pentru ca asa trebuie, altii pentru ca sunt „altii“.
Criticii vor fi de asemenea la inaltime.
Poezia ii incorporeaza biografia (reala sau fictionalizata: n-are importanta) intr-un discurs violent, care se exhiba patetic si fara pudoare.
Marin Mincu va improspata memoria cititorilor care au uitat ca el l-a omologat pe Ianus. Paul Cernat isi va reaminti de cenaclul lui Mircea Cartarescu si isi va reafirma pretuirea pentru autorul „Levantului“. Andrei Terian va confunda versurile bune cu cele proaste si va folosi cuvintele „ontologie“, „eu liric“ si neo-ceva. Daniel Cristea-Enache se va felicita calduros ca a pariat de la inceput pe poet. Teodora Dumitru va bibili scheme si rautati sau rautati si scheme – depinde. Marius Chivu il va ignora, rasfoind visator o placheta de Iulian Baicus. Bianca Burta-Cernat va vorbi de stirile de la ora cinci. Costi Rogozanu va reitera inactualitatea criteriului estetic, in acceptiunea sa ingust-academica. Luminita Marcu nu va scrie deloc. Bogdan Stanescu va vorbi de conditiile grafice exceptionale si canonizatoare ale colectiei si il va confunda pe T. S. Eliot cu George Eliot. Alex Matei va cita dintr-un francez de stanga si nu va uita sa zica doua cuvintele despre Houellebecq. Alex Goldis va gasi chichite teoretice. Mihai Iovanel se va excita cu 5 cutii de Pepsi X si va folosi cuvantul „adrenalina“.
Fata din oglinda comuna
Deci, inertia sistemului – la poezia zisa milenarista ma refer – nu va fi afectata. Acesta este un truism. De ce? Pentru ca identitatea sistemului este un derivat direct al identitatii lui Marius Ianus.
Asa ca, aunci cand Ianus se intoarce, nimic nu se schimba – pentru ca Ianus de fapt nu a plecat. A ramas acolo: mutra pe care o vede generatia 2000 cand se uita in oglinda.
O spune de altfel singur, in „Generatie MM“: „Citindu-ti textele ma simt uneori/ ca John Malkovich in „Being/ John Malkovich“// prietenii si dusmanii mei/ vor sa fie ianus.// toti vor sa fie ianus,/ dar nici unul nu ar vrea sa traiasca/ ce a trait ianus...// MM, trebuie sa-ti redescoperi inima./ MM, trebuie sa-ti intelegi sentimentele./ Si sa te gandesti la mine/ ca la un om.“
Poezia elementara
Pe coperta a patra, Ianus zice asa: „Aceasta carte a fost scrisa aproape in intregime direct pe net si e influentata zdravan de noile moduri de comunicare. Din 2000 caut o formula prin care sa ma desprind definitiv de fracturism (pe care mi se pare ca eu l-am epuizat) si am impresia ca acum am descoperit-o. Ii spun «lirism elementar» si mi se pare ca vine in prelungirea ideilor factiunii utilitariste a fracturismului. Mie imi place mult ce fac aici.“
O sa revin indata la asta.
Gunoiul din containar/ recycle bin
E o chestie ciudata ceea ce se intampla atunci cand ii citesc ultimul volum. Cartea contine suficient gunoi pentru a descalifica pe oricine. Ce dracu' cauta in volum lucruri de felul „Nu e nici o floare/ atat de frumoasa/ ca brandusa de toamna/ deschisa intrebator/ peste covorul de frunze moarte“? Si destule alte dude date din prima?
Ei bine: ce cauta nu stiu, dar stiu ca ele nu conteaza prea tare.
In conditiile in care numerosi literatori pot fi identificati drept poeti pe baza calificarii (+/ -) a unei colectii de texte (=textul precede autorul), in cazul lui Ianus autorul precede textul.
Cu prima categorie lucurile stau asa: subiectul-autor e un indice al abilitatii textuale. Subiectul e o papusa de ceara, pe care un cuvant rau folosit o inteapa in inima. Radiezi un cuvant si gata, sexul i-a disparut sau s-a micsorat. Daca mai stergi un cuvant, fatalaul proiectat de text a ramas doar cu un mamelon – iar prin gaura i se vede inima de plastic. Inca un cuvant taiat: s-a dus si inima. This is the end: mori, ba!
Ianus nu apartine categoriei in masura in care energia textelor lui e un derivat al subiectului-Ianus, nu al textelor x, y, z semnate astfel. Evident, manifestarea subiectului este textuala, sau cel putin asta e singura care intereseaza: ceea ce zic este ca el detine calitatea poetilor puternici de a fi interesanti si prin recycle bin.
Va propun un experiment: extrageti subiectul-Ianus din oricare din textele lui. Inlocuiti cu, sa zic, Claudiu Komartin. Ce veti obtine? E simplu: un fake. O varianta la „Printul Miorlau“.
Poezia elementara
Ianus zice – l-am citat deja – ca a dat-o pe poezie elementara. Dar a scris vreodata altceva?
Elementarul nu trebuie luat in sensul lui firav sau sfrijit, sinonimizabil in regimul unui regn inferior. Cand Ianus scrie „Incepe o dimineata frumoasa/ intr-o dimineata ingrozitoare/ iar eu/ as putea sa fiu un pirat/ care sa vina la tine cu barca.// Pentru ca am vise simple/ (care nu cred ca se vor implini)/ si nevoi elementare.“, „elementar“ se incarca de toata electricitatea unui discurs care marcheaza. Orice ai juca dupa aia, nu o mai faci de la scorul de 0 – 0.
Poezia ii incorporeaza biografia (reala sau fictionalizata: n-are importanta) intr-un discurs violent, care se exhiba patetic si fara pudoare. (Discursul ramane violent chiar si atunci cand isi prinde subiectul intr-o dispozitie lenesa sau florala: prin tensiunea cenzurata in explicit, dar remanenta in „subsol“).
Si o face intr-un regim al denotatiei taioase. Chiar conotativul si trupa lui de metafore nu sunt abureli lansate in sensul „poetizarii“/ pozei: ele servesc denotativul. Sa nu va ganditi ca mesajul acestui denotativ ar trimite la inaintare teze si altele de acest fel. E doar regimul in care un subiect va vorbeste; altfel, sensul acestei adresari e acela dintotdeauna al poeziei: de a spune ce are de spus, modificand in acelasi timp ceva din privirea cu care urmariti acele cuvinte.
Cititi asta – poate textul cel mai de impact al volumului: „I-am dat taximetristului toti banii mei/ toti banii/ ca sa goneasca prin ploaie/ catre un loc fara rost// banii nu m-ar fi ajutat cu nimic/ Unde erau garduri de BCA/ aparusera vile/ si hale inundate de lumina/ Unde era lumea mea de atunci/ M-am intors in Magurele/ pentru ca aici am invins/ pentru prima data Raul/ Si trebuia sa mai vad o data/ locul ala in ploaie/ Am gasit un birt de pe vremuri/ cu tarani incerti si studenti paraditi – / si eu am fost un student paradit in Magurele/ plantat acolo de ASCOR, pentru ce am scris – / dar am invins Raul/ N-aveam bani de bere, dar berea/ nu m-ar fi ajutat cu nimic/ Am mers impovarat prin ploaie/ ca un om sarac incurcat/ intr-o droaie de pungi/ catre camine si catre/ tot ce a fost atunci/ Si am vazut luminile incetosate/ in care erau fetele. Si/armele lor./ Si banii./ Si Raul./ Puteam sa intru/ si sa sucesc mintile vreunei gagici/ ca sa ma cuibaresc toata noaptea/ in carnea ei calda/ dar nu m-ar fi ajutat cu nimic/ Am stat la intrare, pe gard,/ si mi-am amintit cutitul intins si Politia/ si punga in acre era ultima mea speranta/ Am stat la intrare asteptand/ sa imi inving inca o data frica/ si asteptand dimineata/ si primul ei autobuz./ Am stat si mi-am ros amintirea/ cu delicatete/ Cum isi roade un om sarac/ sendvisul lui urias/ facut uitat mult timp.“ („Road to Perdition 30“)
Nu-l voi comenta: ar fi inutil.
In ceea ce priveste utilitarismul, nu stiu ce sa zic. Daca e vorba de conceptul lui Adrian Urmanov din „Poeme utilitare“, acesta e importat numai in zonele superficiale ale volumului (a se vedea poezia cu brandusa de toamna). La Urmanov e centrala chestia cu poetul care are grija de cititor. La Ianus „a avea grija“ are sensul din filmele cu gansgsteri: un cap in gura, un pumn in ficat si un glonte in frunte.
Daca e vorba de prelucrarea unor referinte/ afecte etc. din zona de stanga, ok: dar lucrurile astea sunt la Ianus from the beginning.
Altfel, ca sa inchei, iata sfarsitul pe care trebuia sa il cititi (si poate chiar il cititi) de la inceput.
Daca va place Ianus, cumparati-i si ultimul volum.
Daca nu va place, cautati altceva.
Daca sunteti critici literari, cumparati-i oricum cartea si scrieti despre ea.
Dar n-ar fi o idee rea sa cititi si inceputul acestei cronici.