Tango pe val
articol aparut in Cultura, nr. 61 din 2007-03-01» cultura ars combinatoria »
Autor: Cornelia Maria Savu
Spre sfarsitul anului 2006, a aparut la Editura Brumar un nou volum de poeme semnat de Dan Mircea Cipariu, „Tsunami“.
Daca-i excludem din bibliografie antologiile colective si lasam o carte... mixta – si versuri si proza – este vorba despre al saselea volum de poezie al autorului.
Si „Tsunami“, ca si celelalte carti ale lui Dan Mircea Cipariu, a avut parte de lansari neconventionale la Timisoara, Arad, Brasov, Medias si Oradea, in peregrinare transilvana, unde i-au fost alaturi scriitorii Serban Foarta, Andrei Bodiu, Robert Serban, Ioana Craciunescu, Ioan Matiut, Vasile Selaru, regizorul Laurian Oniga si artistii vizuali Vasile Popescu si Mihai Zgondoiu, in a carui conceptie grafica si cu desenele caruia apar, de o buna vreme, cartile lui Dan Mircea Cipariu. Si la Bucuresti, unde, la „Tinerimea Romana“, scriitorul a avut-o ca partenera de show pe muziciana Ilinca Dumitrescu. Inainte ca „Tsunami“ sa fi aparut editorial, o buna parte din poemele inedite au fost prezentate publicului in „Cafeneaua La Muzeu“ (subsolul Muzeului National al Literaturii Romane), intr-o seara de muzica si poezie avandu-i invitati, pe langa autor, pe muzicienii Maria Raducanu si Pedro Negrescu, Nicolas Simion si Sorin Romanescu. Sa mai adaug doar ca scriitorul acesta fara stare e capabil sa faca hapenning in sali in care intepeneala a ajuns traditie, sa opreasca, intr-o zi geroasa de iarna, circulatia la Piata Romana pentru a le oferi soferilor (si trecatorilor) cartoline cu versurile si portretul sau, sa-i dezmorteasca pe elevii de liceu adusi „pe lista“ la lecturile publice cu un „rap calofil“ sau sa citeasca la „bolnita“ (adica, spital psihiatric) si la un penitenciar de maxima securitate. E bine? E rau? Unii ii lauda lui Dan Mircea Cipariu aceste disponibilitati – care, in fond, pun in practica un slogan vechi de decenii, „Poezia, in strada!“ – altii ii incrimineaza „histrionismul“ si-i pun la colt „jocul“cu publicul. Si unii si altii trec, din pacate, sub tacere faptul ca Dan Mircea Cipariu „coboara in strada“ cu un anume fel de poezie, care se doreste reflexiva (si este, in buna masura), cu aluzii cultural livresti, cu antrenarea intertextualitatii in poem, toate acestea aflandu-se insa in „priza directa“, cum se spune, cu viata care „palpita“ (nu-i asa?) la un milimetru de persoana (din fire) nastrusnica a autorului. El nu e insolent, insurgent, nu se defuleaza intr-un limbaj pe care a-l numi frust ar insemna sa folosesc un eufemism, nu e robul autofictiunii si nu-si „sondeaza“ minimalist pulsiunile de ins oarecare (inclusiv pe cele sexuale). Ceea ce nu inseamna ca se „comporta“ in poezie de parca ar trai pe alta lume, ci doar are alte „indeletniciri“ poetice, in contra curentului, iesit din rand, insa fara sa fi dezgropat securea (razboiului) avangardei.
Chiar la o repede ochire, ce-am scris pana acum se probeaza prin „sunt eu maria petrarca rilke. adevarata biografie a mariei dante spinoza“, volum aparut in 2004, la Editura Fundatiei Culturale Libra, si „Tsunami“, volumul mai sus amintit. Intre ele exista un respiro, o „jucarea“ oferita, cu suflet usor, prietenilor, asa cum faceau cei vechi – intr-o lume incrancenata, ca a noastra, un astfel de gest irita, ba chiar e pus la index.... Passons!
Scriitura „sparta“ uneste cele doua carti, prima a unei personalitati scindate, schizoide, carte a faliilor peste care niciun pod nu rezista – jurnalul „spart“ al celor doua marii, poemele unui eu fara identitate, care nu se imbuca in acest puzzle si „receptarea critica“ a textelor facuta (de-adevaratelea!) de pacientii de la Voila, intr-un experiment art therapy, la care a participat si artistul Mihai Zgondoiu. „Tsunami“ e, dimpotriva, o carte aglutinanta, in care poemele „sparte“ vor sa fie umplute cu „sange“: repere culturale, franturi de realitate filtrata in oglinda, noduri (auto)biografice si, fireste, referinte la valul ucigas, dezastru contemplat intr-o mixtura insolita de stampa à la Hokusai si agitatie a unui „producator de stiri hamesite dupa moarte si mucegaiuri“. Autorul a invatat bine lectia construirii unei carti de poezie. Se comporta (iarasi in raspar fata de congeneri) precum vechii cartografi: se documenteaza la firul ierbii, repertoriaza, cantareste, foloseste navodul cu ochiuri tot mai mici, se distanteaza apoi de dominatia aluviunilor si cartografiaza, in sfarsit, tinutul. Primul si ultimul poem al volumului fac dovada riguroasei constructii a acestei carti in doi timpi, un tango pe val: „poeme sparte infometate/ iti cer toate/ o idee de sange/ in Noul Ierusalim/ sirenele pompierilor mainile amputate/ spatiul/ dintre o stea cazatoare si alta/ pasajul gasit la intamplare in Faptele Apostolilor: «dar nu dupa mult timp, s-a dezlantuit asupra insulei un vant furtunos, numit Eurachilon»/ ai vrea sa iti dai drumul la suflet/ si sa rascolesti prin purgatoriu/ un martor fara limba aduna evanghelii taie funii/ «in corabie eram cu totii doua sute saptezeci si sase de suflete»/ carausi de iluzii/ cu totii ajungem la Tine“ („Eurachilon“) si „realitatea ti se strecoara printre degete/ ca o clepsidra data mereu cu capul de pereti / timpul se taraie fara colac de salvare/ pana la tarm/ pentru marturiile lipitorilor/ pentru cei care tin usa opiomanilor deschisa/ «am invins» – vei mai putea zice/ «ai invins si ce?» („intoarcerea soldatului de la Marathon“).
Inchipuindu-se un Robinson esuat pe tarmul unui imperiu al franturilor, al secventelor dislocate de val si recompuse de memoria ca „ un conte rus scapatat“, poetul transcrie „biografii si dare de sange“ si masoara „hieroglifa cu hieroglifa/ un testament din tsunami“ („pergament“). Fascinat de teoria numerelor mari si de „visul din lichidul amniotic“. Intr-o lume in care „realitatea isi continua persecutiile, iar victimele par rabdatoare“ („tinutul mierlei“). Asumandu-si o cursa (cu obstacole) pe termen lung si dispus sa nu se abata de la „cale“, Dan Mircea Cipariu este poetul caruia nu-i e frica sa peregrineze patruzeci de ani in desert cu propria-i poezie, dupa cum se confeseaza intr-un poem. O simpla arta poetica? Un gest de fronda? Vom citi (viitoarele-i carti) si ne vom lamuri.