„Nisa“: viata in, gandirea de
articol aparut in Cultura, nr. 35 din 2006-08-17» cultura evul media »
Autor: Bogdan Ghiu
O cheama Nisa si se afla la mare moda. Este, ca toate femeile, o tipa insidioasa: nici nu stii cand ti se mai descopera, asemeni unei boli ascunse, o nisa pe care nici nu stii ca o aveai. Si cand sa profiti si sa te bucuri in taina de ea, incantat ca ti s-a mai revelat o „franja“ de fiinta, o „marja“ de joc, un interstitiu de locuit, de retragere si de tihna, si chiar de dezmat (caci tihna e astazi adevaratul dezmat), hop, constati ca Nisa este deja ocupata si „combinata“, ca in nisa ei locuieste si (te) munceste deja cineva, prin ea pe tine, sugandu-ti lin, discret, sangele. in Nise se ascund lipitori cu antene. Iar Nisa, asa cum se poate vedea (constati imediat), este o tipa comuna si chiar ordinara: o au toti; toti o au.
Nisa are literalmente forma sexului feminin. Nisa chiar asta si este: un sex feminin practicat in corpurile fiintei, fie ele de barbati sau femei. Fapt care explica, desigur, fiindu-le asociat, sexualizarea si senzualizarea galopanta a societatilor.
Toti avem nise. Ba chiar suntem alcatuiti esentialmente din „nise“: oameni-sandvis compusi din felii de gol care se dovedesc (ajungi sa recunosti) mai importante, dat fiind ca le comanda, decat halcile de plin, de consistenta si de „substanta“ din care ne cre deam, caci asa am fost invatati (ca sa putem fi trasi mai usor pe sfoara, desigur), constituiti.
Gandirea avansata de piata (unii ii spun „capitalism imaterial“ sau „dematerializat“), hiper-piata, prin avangardele ei, gandirea media si „filosofia“ marketing, analizeaza umanul contemporan mai bine si mai util, mai practic si mai „productiv“ (mare vorba la moda) decat a reusit s-o faca, de pilda, Heidegger (si, in general, filosofii „profesionisti“, deveniti intre timp ei insisi vedete ale unei piete academice „de nisa“).
Din acest punct de vedere traim, insa, intr-o bu(c)la (una in plus: concentrice, buclitele noastre existentiale isi insumeaza membranele lentilice, creand in mod artificial mediul hiper-transparentei si al hiper-luminii: traim in incubatoare, suntem cultivati, dresati, „mutati“ tot mai intensiv: cuantica sociala inclusa): hiperpiata ne analizeaza eficient tocmai pentru ca ea este cea care ne formeaza si ne „formateaza“ in „spiritul“ ei (tot mai „spiritualizat“, mai „imaterial“).
Nisa are literalmente forma sexului feminin. Nisa chiar asta si este: un sex feminin practicat in corpurile fiintei, fie ele de barbati sau femei. Fapt care explica, desigur, fiindu-le asociat, sexualizarea si senzualizarea galopanta a societatilor. Traim multiplicat sexual, dat fiind ca poftele si dorintele ne sunt atatate, ispitite si constant, uniform exacerbate pentru a fi imediat si automat, „integrat“ satisfacute. Existenta de piata este o existenta proliferant, metaforizant si metonimizant sexuala, astfel incat nu este nicio intamplare si nu reprezinta nicio surpriza, niciun accident faptul ca sexul constituie, azi, semnul suprem unificator al intregii umanitati. Piata nu poate fi gandita efectiv decat in corelatie esentiala cu sexul.
Dar nisa-sex este, fireste, un pliu: intruziune (creare, performare) a exteriorului in „interioritate“, in „corpul plin“. Nisa de piata este vaginul generic permanent inmultit (singura procreatie a sexualitatii contemporane este ea insasi: supraproductie de orificii) si necontenit umplut si satisfacut. Traim pornografic si nici nu ne dam seama. Societatea este o partuza televizata non-stop, un reality-show orgiastic trait intim mediat.
Pe noi si in fiinta noastra se face sex social: clipa de clipa. Si tocmai asta ne tine in viata, pentru a figura si a intruchipa Viul. Din disperare, dupa destramarea provocata de exploziile si de holocausturile din timpul Finalei Campionatului Mondial de Modernitate (desfasurata, daca este sa ne luam dupa ce scria pe tricouri, adica dupa sponsori, intre Comunism si Capitalism, Razboiul asa-zis Rece fiind, vedem acum, doar pauza, „mitanul“ dintre reprizele de Razboi Fierbinte si Luminos), dupa derelictiunea avansata a fiintei, se pare ca legatura sociala nu mai poate fi intretinuta decat intr-un mod difuz, dar accelerat si generalizat sexual, Piata, indiferent de tipurile de marfa, neoferind altceva, in mod esential, decat excitante, Viagra: daca vrei sa fii in lume, trebuie sa faci permanent sex (social). Sa te „socializezi“.
Si uite-asa, si uite de-asta apar si se inmultesc Nisele.
in principiu, o nisa ar trebui sa fie - si sa ramana - un spatiu de libertate. in societatile actuale, libertatea nu mai poate fi regasita decat sub forma de nisa, in nise. Libertatea se fura si se consuma furtiv in spatii sociale exigue, de interstitiu: intre, practicandu-se semi-clandestin in spatii de evadare, in „heterotopii“, cum le-a botezat Michel Foucault. Practica libertatii a capatat, de aceea, aspectul de viciu, asociindu-si obligatoriu secretul, intre placile asfaltate ale societatilor de masa. Traim cu fund dublu, cu piele dubla, menajandu-ne „nisele“ intre doua indatoriri (acestea, insa, numai fata de noi insine, cu familiile si neamurile noastre: nationalism bacterial).
inca o data se dovedeste ca Nisa nu poate sa fie decat femeie, dar nu intreaga, ci doar sex feminin, practicat insa egal democratic in corpul tuturor, la purtator: sex secret, sex intim, onanism drapat in faldurile salopetelor sociale, ca membri egal democratici ce suntem al unicului PC (nu Partidul Comunist - sau, Doamne fereste, Conservator -, ci Partidul Capitalului - PCUS chiar: Partidul Capitalului Unificat Social).
De la statutul de exceptie, existenta in nisa, ca nisa, individualitatea insasi conceputa ca „nisa“ au devenit, azi, regula. Desi inca ni se pare ca asa este, noi nu ne mai putem ascunde si simula, scurt, spasmodic, existenta in niste nise ale societatii, ci nisele sunt astazi in noi: dam corp niselor. Spatiu unificat nu mai exista.
Iar aceste niste sunt nu numai sexe perpetuu avide si nesatisfacute, ci si guri flamande si isterice: stam tot timpul cu mana la nisa, in buzunar. O nisa, tot mai abstracta, o gura rastindu-se este si portofelul. Dematerializandu-se extrem, relatia noastra corporala, „ousiaca“, cu banii nu face decat sa ne abstractizeze, transformandu-ne in functii si in variabile de fiintare.
Nisa ar fi trebuit sa fie, asadar, libertatea, dar este piata care ne perforeaza si ne „feliaza“ azi corpurile: nevoile si dorintele „din“ noi reprezinta de fapt prezenta pietei in noi. Nisa a fost practicata pentru a putea fi umpluta, satisfacuta, astupandu-i-se gura flamanda si rastita.
Piata ne umple de nise, inventeaza nise pentru noi si in locul nostru. Si in corpul nostru. Ne produce ca „fiinte de nisa“, preluand protetic, tehnologic, proteismul imanent al fiintei, creativitatea ei istorica in materie de arta a „niselor“ de existenta, si imanentizandu-se, corporalizandu-se, somatizandu-se ea insasi.
„Nisele“ s-au dezvoltat, ocupand intregul spatiu social, la limitele, pe si din granitele abstracte dintre privat si public, barbat si femeie, trup-suflet-spirit, timp util si loisir, definind, ca ultim recurs umanizant-unificator, insasi porozitatea arhetipicei fuzionalitati redefinita in conformitate cu cadrele democratiei formale. Traim cu piata in trup. Piata e insasi viata. Traim social, adica desexualizat sexual, unii in nisele altora, dand corp febril, transpirat, societatii. Dar nu de munca transpiram noi, ci de placere: vacarmul urban este concertul orgasmelor noastre nepotolite. Numai ca azi doar „sexul“ mai produce, ca unic ramas „motor“ social.