Cine se teme de bloggeri sau de ce s-ar da Lucian Mandruta jos din pat
articol aparut in Cultura, nr. 59 din 2007-02-15» cultura media »
Autor: Catalin Sturza
Intr-un editorial din editia din 26 ianuarie a „Jurnalului National“, Lucian Mandruta explica, pe un ton iritat, de ce nu are de gand sa isi faca blog. Motivul principal pare a fi groaza care l-a cuprins cand a vazut comentariile de pe blogul Ioanei Avadani. „Ioana, pe net nu exista fapte bune, asta e clar!“, deduce, apocaliptic, Lucian Mandruta, dupa ce citeaza unul dintre comentariile lasate de cititori pe blogul colegei sale.
Pentru prezentatorul stirilor de la Antena 1, cei care scriu pe bloguri sunt, cu totii, intai si intai, niste trogloditi virulenti, scapati de sub control, care, daca nu te scuipa-n fata, au grija sa-ti arunce cuvinte urate in cap. „Pentru ca e prea tarziu, fraiere!“, ar spune, in cor, utilizatori fara numar si fara botnita. „Te-ai gandit la spartul targului: acum s-au facut jocurile pe net. aia care au venit primii au luat caimacul!“, scrie Lucian Mandruta, imitand – crede domnia sa – modul de a se exprima al bloggerului tipic, plin de patima si de frustrari.
Apoi, autorii de bloguri sunt, pentru dl Mandruta, o turma de pierde-vara, paraziti sociali care, din lipsa de alta ocupatie, consuma spatiul virtual pentru a arde gazul cu palavrageala si profetii desarte. „E cam riscant sa te bagi in gasca asta de profeti ratati si sa spui ca blogurile nu vor merge, nu? Da, dar e mai usor decat sa-ti faci unul. Asa ca am urmatoarea observatie: cele mai multe bloguri se vor inchide in momentul in care autorii isi vor gasi o slujba adevarata“, profetizeaza, la randul sau, editorialistul, scotand din lada cu vechituri un discurs uzat pana la cotor de activistii de partid de altadata.
In al treilea rand, bloggerii sunt niste loseri, condamnabili pentru ca nu stiu sa scoata bani: „Iar bani multi vor face aceia care pot atrage public premium. Ca sa vi-l descriu exact, asta e cel care citeste, nu scrie. Cu tot dragul pentru respondentii isterici sau doar destepti, blogul va face bani din cei tacuti“. Acum batranul activist de partid a trecut in fundal si a dat cuvantul burghezului veros, condamnat in brosura pentru initierea rapida a tinerilor activisti. Ceea ce nu aduce bani nu merita facut deloc. „in plus, mai am un motiv pentru care nu vreau blog. Financiar. Blogurile vand munca ta. Ca si capitalist aspirant, imi pare prea putin. Blogul meu ideal e sa munciti voi si sa incasez eu. Ziceti ca nu se poate, nu? Mai vorbim“, incheie, malitios si transant, Lucian Mandruta. O singura categorie de bloguri ar avea, in opinia domniei sale, sanse de supravietuire: cele ale jurnalistilor. De ce? Pentru ca „vor atrage public, pentru ca ei (jurnalistii, n.m.) atrag public, asta fiind slujba lor adevarata“. Si, de aici, din nou, povestea cu banii, drept unic mobil al scrisului, cititului, al sculatului din pat si al umblatului prin camera, in general.
Nu vreau sa insist asupra confuziei flagrante pe care o face domnul Mandruta, de la un capat la celalalt al eseului, intre bloggeri si cititori, pe de o parte, si intre cititorii blogurilor si cei care posteaza comentarii pe forumurile ziarelor, pe de alta parte. Fiind vorba despre o extensie a site-ului Hot News, blogul Ioanei Avadani a atras, probabil, un public si din ultima categorie. Nu ma opresc nici asupra falaciozitatii argumentului capitalist, care se bate cap in cap cu invocarea parazitismului social. Textul domnului Mandruta loveste, orbeste, in toata lumea, inclusiv in colega domniei sale, Ioana Avadanei, careia vrea sa-i faca un bine, luandu-i apararea. Aici ar urma o lista lunga cu scriitori, jurnalisti, artisti vizuali, muzicieni, cineasti, critici literari, manageri, publicitari s.a., toti oameni absolut onorabili, care au unul, doua sau mai multe bloguri citite, comentate si apreciate de nenumarati vizitatori. Toti ar trebui sa stea la rand si sa semneze scrisoarea de protest.
Insa nu cred ca va aparea nicio scrisoare, deoarece este usor de dedus ca, in afara de amintitul blog de pe HotNews, Lucian Mandruta nu a avut curiozitatea sa se uite, nici macar de peste deal, la blogosfera romaneasca – ce sa mai vorbim de cea din afara? ii recomand un singur titlu: „BoingBoing – A Directory of Wonderful Things“ (www.boingboing.net). ii promit ca nu ii va parea rau pentru cele 2-3 ore petrecute acolo, chiar daca acestea nu ii vor fi platite de nici un trust de presa si de nici un patron.