Schimbari de agenda ale confesiunilor traditionale. Religia timpului nostru
articol aparut in Cultura, nr. 59 din 2007-02-15» cultura controversei » dosar
Autor:
1. Efectul „11 septembrie“ este inca putin asimilat intr-o Europa pentru care razboaiele religioase s-au terminat cu secole in urma. Intoleranta religioasa este o lume a trecutului pentru vechiul continent, iar prezenta sa in diverse forme in lumea de azi provoaca surpriza sau negare.
2. Gauchet ofera o interpretare sofisticata a „dezvrajirii“ lumii occidentale, extinsa intr-o oarecare masura odata cu Europa institutionala si in Estul continentului. Religiozitatea este insa vie in majoritatea lumii extra-europene. Acest fenomen nu se datoreaza unei „schimbari de agenda“ a confesiunilor traditionale, ci mai degraba unor noi forme de religiozitate populara sau „noilor religii“. Noi forme de religiozitate sunt de altfel prezente si in Estul Europei, insa ele au fost putin studiate cu mijloacele sociologiei religiilor.
3. Immanuel Walerstein vorbeste despre o reintegrare a stiintelor umane in modernitatea tarzie. Este greu de spus daca aceasta ar putea merge (in lumea occidentala) pana la reintegrarea teologiei in cadrul mai larg al stiintelor spiritului. Rezervele fata de teologie sunt parte a traditiei rationaliste occidentale. Prezenta studiilor teologice in universitatea occidentala raspunde astazi nevoilor unei „arheologii“ a cunoasterii si mai putin actualizarii unui destin, fie si limitat la cultural, al teologiei. Teologia la randul sau nu se poate concepe pe sine drept sursa a culturii, ci cauta sa dea un sens vietii ca un intreg. Transformarea teologiei in metoda de pregatire a personalului clerical este consecinta interiorizarii efectelor „dezvrajirii“ lumii de catre principalele confesiuni europene. Lectiile violentelor trecute, motivate religios, par a fi insa uitate, atat pe vechiul continent cat si in alte parti ale lumii mai putin secularizate, pentru care potentialul de violenta al religiei ramane intact.
4. Putem identifica o asemenea confuzie in raport cu definitia liberala a separatiei stat-societate. Daca toata societatea este societate civila in raport cu statul, atunci multe alte categorii ale societatii organizate sunt excluse de o asemenea definire restransa, de pilda sindicatele sau chiar partidele politice. Confuzia a fost sustinuta in cazul cultelor de o anume identificare a bisericilor traditionale din Romania sau din Estul Europei in general cu statul. Uniunea Europeana la randul sau prefera definitia restransa a societatii civile, printre care enumera, este adevarat, si cultele. Legitimitatea prezentei lor in social se reduce la dimensiunea filantropica, situatie dificil de acceptat pentru bisericile care au conceptii mult mai largi asupra socialului, inclusiv coduri de comportament social derivate doctrinal.
5. Articolul 13 se inscrie intr-o logica restrictiva generala pe care o demonstreaza noua Lege a Cultelor. Conform Opiniei Comisiei de la Venetia, textul legii repeta de prea multe ori in cuprinsul sau diverse reglementari privind ordinea publica pe care le duce pana la limitele contrazicerii reglementarilor europene privind drepturile omului (Conventia Europeana a Drepturilor Omului in special). Opinia Institutului pentru Religie si Politici Publice din Washington vizeaza atat vointa evidenta de control pe care o exprima legea in toate sectiunile sale, cat si, in mod specific, procedura greoaie de inregistrare, o combinatie a modelelor legislative cele mai restrictive din Europa. Critici foarte categorice au mai exprimat insa si Comisia Helsinki din cadrul Congresului SUA, dar si Forum 18 News, care monitorizeaza libertatea religioasa in lume. Aceste critici nu se refera numai la ambiguitatile uneori voite ale textului de lege, care deschid calea unor abuzuri, ci atrag atentia si asupra procedurilor exceptionale prin care a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, prin ignorarea protestelor si amendamentelor gruparilor religioase minoritare si a unei coalitii a societatii civile formate in majoritate din ONG-uri specializate in apararea drepturilor omului.