Critica religioasa si valorile democratice
articol aparut in Cultura, nr. 59 din 2007-02-15» cultura controversei » dosar
Autor: Remus Cernea
1. Din cate stiu, André Malraux a fost ateu si niciodata nu am vazut vreo indicatie privind sursa acestui citat. Iar vorba lui, care se pare ca a fost spusa intr-un interviu, suna de fapt astfel: „secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc“, ceea ce inseamna altceva decat conotatia data in multe discutii din Romania. Pentru unii, „profetia“ lui Malraux functioneaza chiar ca argument in favoarea impunerii unei societati religioase in care libera gandire sa fie, pe cat posibil, inabusita.
Pentru cineva care inclina sa ia in serios diverse formulari cu iz de profetie, un secol religios poate corespunde sperantelor sadite de religia pe care o impartaseste. Eu consider insa ca astfel de previziuni nu au nicio valoare imperativa. Viitorul este deschis si depinde de noi sa gasim intelepciunea de a crea o societate libera si prospera.
Asadar, daca vom pune accentul pe traducerea care implica ori extinctia, ori o dictatura religioasa, atunci formula respectiva este una care ne pune in fata unei alegeri intre doua rele, dintre care una e mai mica
Daca insa Malraux a vrut sa spuna ca dezvoltarea tehnologica la care am ajuns trebuie insotita de o dezvoltare culturala si o responsabilitate pe masura, pentru ca altfel riscam sa ne autodistrugem, atunci formula lui poate fi interpretata ca un indemn la umanism, intelepciune si pacifism.
Evenimentul de la 11 septembrie a aratat unde duce fanatismul religios. Lumea islamica nu a trecut prin procesul de confruntare cu critica, ceea ce in Europa s-a intamplat timp de 2-3 secole, in modernitate, cu crestinismul. Aceasta confruntare a facut ca bisericile crestine sa devina mai tolerante, sa fie separate de puterea politica si sa fie creat acel cadru in care fiecare sa se poata exprima liber, fie ca este adeptul unei religii, fie ca este un critic al acestora.
Probabil ca numerosi fanatici vor ucide nevinovati in numele islamului, pentru ca abia acum islamul incepe sa treaca printr-un proces dificil si, probabil, indelungat (cateva generatii cel putin), comparabil cu ceea ce a trait crestinismul in Occident. Tensiunea intre libertatile occidentale si preceptele fundamentaliste va intretine un conflict de lunga durata.
Trist este ca Romania nu e, pe deplin, o tara de tip occidental, din acest punct de vedere, intoleranta religioasa fiind deosebit de vizibila. Deunazi, un preot ortodox armean a afirmat, de exemplu, la Senso TV, intr-o emisiune la care eram si eu invitat in studio, ca este justificata crima in numele lui Dumnezeu.
2. Declinul crestinismului e vizibil doar in Occident, adica in societatile asezate, libere si in care spiritul critic e proeminent si functioneaza. In tari care cunosc profunde schimbari si tulburari sociale, cum este Romania, religiozitatea ia avant, inclusiv in forme uneori fundamentaliste. Oamenii, debusolati, aleg raspunsurile la indemana si mai usor de digerat. Ar fi, insa, extrem de trist ca tinerii din Romania sa fie lasati prada indoctrinarii religioase prin scolile publice. Ei trebuie ajutati sa isi castige dreptul la autonomie de gandire, iar alegerile, oricare ar fi acestea, sa fie facute intr-o mai mare cunostinta de cauza.
Ar fi dezastruoasa pentru civilizatie o „revrajire a lumii“. Ar trebui puse in paranteza toate castigurile democratice, culturale si tehnologice din ultimele secole. Nu cred ca un astfel de fenomen mai e posibil decat in cazul prabusirii civilizatiei din alte motive.
Oricum, tensiunea dintre culte si democratie va creste pe masura ce acestea vor mentine diverse practici discriminatorii fata de femei si homosexuali. Iar prapastia dintre religie si rationalitate se va mentine atata timp cat cultele vor promova dogmele creationiste (chiar si redenumite) si vor refuza probele stiintifice.
3. Formula „regina tuturor stiintelor“, pe langa orgoliul nemasurat pe care il denota, nu poate fi nicicum aplicata teologiei, intrucat ea nu are cum sa treaca acele criterii care fac dintr-o disciplina stiinta. Momentul de glorie al teologiei a fost o perioada in care filosofia devenise slujnica ei, iar descoperirile stiintifice erau pasibile de condamnare si savantii de ardere pe rug pentru erezie.
Teologia poate reprezenta interes cultural, desigur, dar nu a produs pana acum ceea ce i s-a cerut: dovada rationala a existentei divinitatii. Interes cultural si istoric poate prezenta chiar si o doctrina inactuala, depasita si dovedita ca eronata. Mai ales ca, prin reinterpretare, o serie de idei si viziuni din doctrinele vechi pot fi integrate in altele mai noi.
Si, intrucat bisericile sunt organisme cu milioane de adepti si au o arie de influenta mondiala, facultatile de teologie vor produce in continuare functionarii necesari. Poate ca ei, in sinea lor, se lasa convinsi de sofismele sau rationamentele falacioase ale lui Toma d'Aquino atunci cand incearca sa demonstreze rational existenta divinitatii, dar acestea nu mai pot convinge pe nimeni din afara bisericii.
4. Despre ceea ce pot face, benefic, cultele intr-o societate prefer sa le las pe acestea sa se exprime. Eu nu vreau nici sa le dau sfaturi, nici sa vorbesc despre lumi ideale. Ma intereseaza mai mult ce se intampla in realitate. Or, in realitate vad ca Biserica Ortodoxa paraziteaza statul roman si obtine numeroase privilegii si fonduri publice, vad ca inaltii ierarhi refuza in majoritatea lor sa-si dezvaluie trecutul de posibili colaboratori ai sistemului de represiune comunist, ca sunt exprimate public de catre prelati sau sustinatori ai bisercii nenumarate opinii care denota intoleranta si violenta. Constat ca bunatatea ortodoxa clamata adesea este doar un mit si ca la nivel national se petrec abuzuri demne de o societate cu mentalitati premoderne.
5. Un astfel de articol poate sa functioneze si in situatii legate de nume recunoscute din cultura universala, dar si in numeroase situatii care implica autori mai putin cunoscuti. De asemenea, un fenomen extrem de nociv al legii ar fi ca aceasta sa induca un soi de autocenzura artistilor, presei si cetatenilor. De aceea, cred ca legea trebuie provocata. Cred ca trebuie imaginate cat mai multe actiuni publice (inclusiv editarea de carti considerate blasfemiatoare, organizarea de concerte rock cu trupe „rele“ etc) pentru a vedea daca aceasta lege va fi invocata pentru a interzice. Or, acela va fi un nou prilej de dezbatere publica si, eventual, de procese prin care sa se ajunga chiar la Curtea Constitutionala si la curtile europene. Pentru ca art. 13 (2) intra in conflict cu o serie de libertati fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare si libertatea de constiinta.
Parlamentarii acestei tari nu urmaresc sa apere drepturile cetatenilor romani si dovedesc o lasitate nemasurata cand e vorba de interesele Bisericii Ortodoxe Romane. Niciunul dintre ei nu are curajul sa voteze in asa fel incat sa supere biserica. Desi in discutiile particulare cu multi parlamentari acestia imi impartaseau opiniile.
Iar presedintele Traian Basescu a parasit de mult agenda politica pe care a prezentat-o atunci cand mi-a obtinut votul...