Logo rau, logo bun
articol aparut in Cultura, nr. 59 din 2007-02-15» cultura politica » psihologia cotidianului
Autor: Valentin Protopopescu
„O Biblie a miscarilor contestatare“ – asa considera comentatorul din „The New York Times“ cartea canadiencei Naomi Klein, „No logo. Tirania marcilor“. (Volumul a fost tradus si in romaneste, vazand lumina tiparului in 2006 la editura comunicare.ro din Bucuresti, in traducerea Alinei Scurtu).
Logoul a infrant produsul, publicitatea a inlocuit productia, iar valoarea unei companii este cu-atat mai mare cu cat investitia ei in promovarea propriei imagini este mai ampla
Si pentru ca asemenea judecata entuziasta mi-a trezit curiozitatea, am parcurs cartea de-a fir-a par. La final, nu mi-a parut deloc rau ca am acordat credit acestei calduroase recomandari pe care am citit-o pe coperta a patra a editiei romanesti. Sincer, nu cred ca e vorba de vreo exagerare. Din punctul meu de vedere, chiar asa stau lucrurile, caci studiul lui Naomi Klein este unul deosebit de incitant prin acuitatea observatiei si mai ales prin patrunzatorul simt critic ce l-a animat. Fireste, m-a incantat cu deosebire perspectiva morala din unghiul careia Klein dezvaluie mecanismele perverse ce stau in spatele imensei industrii a publicitatii si marketingului mondial.
Si trebuie spus ca autoarea din Canada nu ataca gratuit ideologia globalizarii. Ea acuza mai ales efectele dezumanizante ale acesteia – efecte despre care promotorii logourilor firmelor multinationale nu sufla niciodata vreo vorba. Acceptand justetea viziunii sale critice, ma simt insa dator cu un amendament. Globalizarea nu este exclusiv un fenomen negativ. Globalizare mai inseamna, in afara consecintelor alienante si dincolo de adancirea discrepantelor socio-economice intre regiunile lumii, si sansa ca nefericitii lumii a treia sa evite amenintarea totalitarismelor locale si a genocidarelor razboaie cvasipermanente. Din acest punct de vedere, ma declar mai aproape de „ultimul“ Bernard-Henri Lévy, cel care, in „Reflectii asupra razboiului, raului si sfarsitului istoriei“, argumenta ca doar extinderea globalizarii si in zonele gri, parasite de puterile occidentale, poate salva sute de milioane de oameni de la ucidere, boala si dezastre naturale.
Dar sa revin la „No logo“. Naomi Klein observa cu patrundere ca de obicei „povestile despre reteaua globala de logouri si produse se regasesc in euforica retorica de marketing a satului global, un spatiu incredibil in care membrii triburilor din cele mai indepartate paduri tropicale scriu pe laptop, bunicile siciliene conduc afaceri pe Internet etc. <…> Din ce in ce mai des, in ultimii… ani, noi, occidentalii, am intrezarit un alt tip de sat global, in care diferentele economice se adancesc, iar optiunile culturale se ingusteaza. Acesta este un sat in care unele companii multinationale, departe de a nivela arena globala prin slujbe si tehnologii accesibile tuturor, au declansat un proces de exploatare a celor mai sarace si inapoiate tari, pe seama carora obtin profituri inimaginabile. Acesta este satul in care locuieste Bill Gates, omul care a adunat o avere de 55 de miliarde de dolari
Prin urmare, nu pot decat sa ma declar in chip profund de acord cu concluzia autoarei canadiene. Cu o unica rezerva, de ordin empiric: daca logoul internationalizat si cvasiprezent in cotidian semnifica o manipulare ideologica de proportii si o intoxicare psihologica grava, nu e mai putin adevarat ca el, acel logou, mai desemneaza si garantia calitatii produsului individual. Doriti exemple? Sunt nenumarate. Eu, ca mare amator de tenis, am cumparat atat echipament ieftin, „din piata“ (fabricat, cum se spune, „pe vapor“), cat si echipament „de firma“, luat pe bani grei de la reprezentanta. Dupa cateva utilizari, am fost obligat sa arunc echipamentul cel ieftin. In schimb, pe acela scump, cu logo autentic, dincolo de faptul ca l-am achizitionat cu garantie, il folosesc in bune conditii si astazi, la ani buni de la cumparare. Semn ca logoul, dincolo de maleficul lui talc secret si pervers-manipulator, mai inseamna si taria unui certificat de calitate… lucru extrem de important astazi, cand traim sub imperiul perisabilitatii si al vitezei de dezagregare socio-economica.