Atentie! Doua mostre de discurs critic:

articol aparut in Cultura, nr. 57 din 2007-02-01
» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Teodora Dumitru

„Un discurs poetic... de o impecabila coerenta, de o rara profunzime gnomica si de o sclipitoare frumusete aforistica se rasfrange neincetat asupra-i si vorbeste de infringerea tentatiilor lumesti, de sacrificiul fiintial neintrerupt pe care-l presupune textualizarea ca sansa epifanica la judecata dintotdeauna a timpului indumnezit prin credinta in Logos a celui ce, cu de la el initativa si nestiuta osardie in infrigurata-i cautare de taine ale firii si presat de cortina toamnei existentiale ce sta sa cada, isi aprinde propriul rug mioritic... Exista insa o mereie revolta impotriva oricarei nefaste deveniri, a oricarei treceri implacabile a timpului, a efemeritatii care constituie nota tragica a conditiei umane... demersul aneschatologic, chit ca doar unul tergiversant, implica si salvarea poetului prin gestul textualizant/ textualizator al fiintei de carne si sange, altminteri neinteles si haituit de semeni“ („Luceafarul“/ 17 ianuarie 2007)



2. „Intr-o opera non-canonica, recurentele chreodei si raporturile incertitudinale se manifesta pe deplin, printr-un permanent dinamism contradictorial magmatic. Cele patru «stoikeia» la care am recurs spre a indica raspantiile tensionale ale poeziei secolului al XX-lea, se regasesc in opera ca unde magmatice in plina desfasurare epirogenetica...“ (citat din „Dilemateca“, februarie a.c.)



Nr. 1 se refera la „infatigabilul sonetist“ Aurel M. Buricea; nr. 2 este Mihai Eminescu (Pompiliu Craciunescu, „Eminescu – paradisul infernal si transcosmologia“,

Editura Junimea, Marele

Premiu al Centrului de la

Ipotesti, in 2006).

---