Cinemateca Franceza la Bucuresti
articol aparut in Cultura, nr. 57 din 2007-02-01» cultura cinema »
Autor: Mihai Fulger
Martea trecuta (23 ianuarie), in sala de cinema a Institutului Cultural Francez s-a lansat o serie de evenimente care ar putea face istorie pentru cinefilii bucuresteni. Cinemateca „Elvira Popescu“ – cum a fost numita aceasta noua initiativa culturala si de culturalizare a institutului amintit – isi propune sa prezinte spectatorilor marile filme ale patrimoniului cinematografiei franceze. Si, cum publicul de azi a cam uitat gramatica filmului, mai ales atunci cand obiectul analizei este o pelicula de acum cateva decenii, fiecare proiectie este precedata de o scurta prezentare a unui important critic roman, care are sarcina de a comenta si cateva secvente-cheie din film. Formula succesului, asa cum a fost ea expusa de Didier Montagne, directorul Institutului Cultural Francez, este „un pic de pedagogie si multa placere“.
Deloc intamplator, Cinemateca „Elvira Popescu“ s-a deschis sub semnul lui François Truffaut. In fata unei sali arhipline (cum se intampla adesea la proiectiile organizate de Institutul Cultural Francez), Magda Mihailescu, specialistul roman numarul unu in opera acestui cineast „niciodata la moda, pe veci indemodabil“, caruia i-a si dedicat un volum, a prezentat penultimul film al regizorului (1932-1984), „Femeia de alaturi“ („La femme d'a coté“, 1981). Criticul si directorul institutului, la randul sau un infocat „truffauldian“, au ales cu buna stiinta una dintre cele mai putin cunoscute capodopere ale lui Truffaut, in care ultima sa iubita, Fanny Ardant, are primul rol de cinema important.
Filmul se concentreaza asupra pasiunii devoratoare si (auto)distructive – o tema predilecta a lui Truffaut – dintre Bernard Coudray (Gérard Depardieu) si Mathilde Bauchard (Fanny Ardant), care nu se poate realiza decat prin moarte. In urma cu opt ani, cei doi au avut o relatie tumultoasa, dupa care ea nu si-a revenit complet. Acum, fiecare dintre ei este casatorit si are un baietel pe nume Thomas (coincidenta nu este intamplatoare: la Truffaut orice detaliu nesemnificativ poate capata o importanta capitala). Sotii Coudray duc o linistita existenta mic-burgheza, intr-un satuc cu o mana de locuitori, insa familia Mathildei se muta in casa de peste drum si pasiunea ce parea ingropata irumpe navalnic. Un alt detaliu (tabloul de langa telefonul ei) anticipeaza scena violenta ce va urma intre cei doi indragostiti adulteri, dezvaluind intregii comunitati relatia lor. Cromatica, din ce in ce mai artificiala si mai violenta, dominata de un albastru ireal, anunta si ea finalul tragic. Povestea ne este relatata de un narator necreditabil – doamna Odile Jouve (Véronique Silver), administrator al clubului de tenis local, si ea o victima a unei pasiuni mistuitoare. „Femeia de alaturi“ este un film splendid despre „netrecatoarele iubiri“, care lasa urme adanci in vietile indragostitilor.
La sapte decenii de la infiintarea la Paris a celebrei La Cinématheque Française, care a format cateva generatii de cineasti / cinefili francezi si, prin „Afacerea Langlois“, a dus la revolta studenteasca din mai 1968 (vezi, de exemplu, „Visatorii“ lui Bertolucci), lansarea la Bucuresti a Cinematecii „Elvira Popescu“, cu un film semnat de unul dintre cei mai inzestrati dintre „copiii Cinematecii“ (cum s-au autointitulat regizorii din „Nouvelle Vague“), nu poate fi decat de bun augur. Prin astfel de evenimente periodice, selectul cinematograf al Institutului Francez poate deveni o alternativa viabila, pentru iubitorii de film din Capitala, la oferta celor doua sali ale Cinematecii Romane.