O „vieata de tihna“ sau cum a cantat M. Sadoveanu America
articol aparut in Cultura, nr. 57 din 2007-02-01» cultura literara » carti, reviste, cafenele
Autor: Mircea Iorgulescu
Mihail Sadoveanu cantand America, iata aproape o neghiobie. Cum sa cante Mihail Sadoveanu America?! El, toata lumea stie, a cantat Rasaritul, nu Apusul, a cantat Rusia, stepele, cazacii, Armata Rosie, colhozurile, revolutia bolsevica. A cantat Uniunea Sovietica, nu America. Pro-sovietic, filo-rus, colaborationist, nomenclaturist – efigia lui pare pentru eternitate manjita, chiar daca eternitatile pot fi si locale. Asta tot un scriitor, fireste ca astazi uitat, a spus-o, dar nu sunt oare scriitorii uitati comoara literaturii?! Mediocrii dispar in neant, scriitorii uitati sunt redescoperiti. Mai bine uitat decat mediocru.
Revin: si totusi! Si totusi, Mihail Sadoveanu a cantat America (sau, pentru a duce exactitatea pana in panzele albe, a cantat SI America). A facut-o cand trupele sovietice se gaseau deja in Romania, de peste binisor o jumatate de an, precizare pentru demascatorii de profesie.
Proba, un articol intitulat „Progresul omeniei in lumea americana“, plin de sperante in existenta acolo a unei noi „cai de imbunatatire a inimii omenesti“, aparut in aprilie 1945, in Revista Fundatiilor Regale. Atunci, in aprilie 1945, razboiul inca nu se sfarsise. Bombele atomice inca nu fusesera folosite. Indochina inca exista. Razboiul din Vietnam inca nu incepuse. Si inca nu se nascuse, dintr-un tata rus si o mama croata, scriitorul francez care, intr-un roman ce avea sa primeasca, in 1995, Premiul Renaudot, va scrie ca „razboiul din Vietnam a marcat in istoria lumii inceputul unei relatii sexuale intre Asia si USA“. Un scriitor cam comunist, ceea ce dupa unii ar putea sa para o precizare intrucatva pleonastica, intrucat e vorba de un scriitor francez, iar dupa romanii recenti mai toti scriitorii francezi sunt de stanga, de nu de-a dreptul comunisti cu secera-ntr-o mana si ciocanul in cealalta. Dar e un scriitor care nu ezita, un pic provocator, sa spuna fara-nconjur ce-i place in viata, „Le monde me parait idiot. Tout pouvoir, tout honneur, toute célébrité sont ineptes. Il n'y a rien a faire sur terre a part écrire, manger, boire, voyager et baiser“, zice el (si se-ntelege de ce nu traduc!). De-ar fi adaugat si „chasser“, n-ar fi fost probabil prea departe de aspiratiile omului sadovenian.
In esenta, fiindca stilul e diferit, iar uneori stilul e totul.
Fiindca iata de ce canta M. Sadoveanu, in 1945, America: „America nu e numai uzina, banca, orase enorme si vieata trepidanta. In America traiesc fermierii, milioane de oameni pasnici care si-au alcatuit o vieata de tihna. In America se ridica generatii noui de oameni care iubesc natura si se bucura de vieata nu prin excesul ei de mecanizare, ci printr-o dragoste redesteptata de tot ce a pus Dumnezeu ca frumusete si taina in zidirea sa. Sporturile pescuitului, vanatului si turismului redau prea grabitului om de acolo sentimentul marei poezii si-i pun sufletul sub unghiul vesniciei.[...] In acea lume noua, pe care noi am socotit-o prea apriga si aspra si robita numai castigurilor si materiei, se intampla ceva cu deosebire interesant. Caci toate stradaniile dobanzilor de bunuri pieritoare raman vane. Oamenii au nevoie de acel castig spiritual care nu rugineste si nu se risipeste. Langa vieata infrigurata si trepidanta, langa civilizatia mecanica, eu inteleg ca se creeaza acolo si un spor sufletesc. Urmeaza a se crea acea imbunatatire a inimii omenesti pe care cu totii o ravnim in scurta noastra trecere pe pamant, pe care o ravnim pentru urmasii nostri. Dupa suferinti si razboaie, am o mangaiere gandindu-ma la asta. Sarmana faptura omeneasca e capabila de toate relele, dar tot in ea se gaseste si resortul evolutiei. Si aceasta cale noua a imbunatatirii inimii omenesti mi se pare a fi cel mai vrednic de luare-aminte fapt al lumii de dincolo de ocean“.
Il citise oare Sadoveanu pe Thomas Jefferson? Autorul „Declaratiei de independenta“ era convins ca „marile orase se prezinta ca o amenintare pentru morala, sanatate si libertatea omului“. Un proto-samanatorist, nu ?! Cum si Sadoveanu ar putea fi socotit un fel de proto-ecologist...
Articolul lui Mihail Sadoveanu contine chiar si termenul „americanism“ in acceptiune defavorabila, evocat insa ca dovada a neintelegerii „lumii vechi“ fata de cea „de dincolo de Ocean“ , unul singur, fiindca probabil pe vremea aceea Pacificul nu interesa prea mult. Sadoveanu compara astfel reticenta fata de „americanism“ cu atitudinea fata de „comunismul Uniunii Sovietice“ – „Se vorbea in anumit chip, in vremea aceea, acum patruzeci de ani, de americanism, cum se vorbea pana ieri de comunismul Uniunii Sovietice“ .
Asocierea „comunismului Uniunii Sovietice“ cu „americanismul“ mai fusese facuta de un roman, dar intr-un alt sens: in memorialul lui de voiaj in Rusia Sovietica, Panait Istrati avea o bizara observatie despre ambitia bolsevicilor de a se americaniza si despre nocivitatea acestei ambitii pentru idealul comunist insusi. Hodoronc-tronc sau intuitie fulguranta a Huronului de la Dunare?! Din cate stiu, nu s-a dat nicio atentie straniei profetii a lui Istrati.