Egalitatea cu de-a sila
articol aparut in Cultura, nr. 57 din 2007-02-01» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Toate regimurile politice ale modernitatii au trait sub semnul stindardului utopic al revolutiei franceze: libertate, egalitate si fraternitate. Vrem, nu vrem, temele filosofiei politice de dupa 1789 se reduc la acest motto revolutionar si la modalitatile de aplicare concreta a lui.
Ghilotina este unealta reprezentativa pentru felul in care poate fi inteleasa egalitatea dupa revolutia franceza. Ghilotina este cea care taie, care, in mod artificial, impiedica implinirea, favorizand nivelarea prin scadere.
Egalitate si fraternitate cu ghilotina
Din punct de vedere teologic, toti oamenii sunt egali, fiind facuti de Dumnezeu cu un scop care este comun tuturor: salvarea sufletului si desavarsirea. Parintii fondatori ai democratiei americane, foarte atasati de valorile unei teologii politice crestine, au considerat conceptul de egalitate in dimensiunea sa teologica vorbind despre faptul ca toti avem nevoie de o egalitate de sanse la start, calitatile sau defectele noastre departajandu-ne pe fiecare ulterior. Aceasta atitudine, poate mai mult decat o etica crestina de tip calvin, a facilitat dezvoltarea unei economii liberale ce mentine Statele Unite in fruntea marilor puteri economice ale lumii. Nu acelasi lucru l-au facut revolutionarii francezi care, ignorand teologicul (exponent al Vechiului Regim, considerau ei), au incercat sa impuna o egalitate sociala cu ajutorul ghilotinei.
Ghilotina este unealta reprezentativa pentru felul in care poate fi inteleasa egalitatea dupa revolutia franceza. Ghilotina este cea care taie, care, in mod artificial, impiedica implinirea, favorizand nivelarea prin scadere. Daca nu ghilotina insasi, lichidatoarea de elite, atunci frica de ea a determinat scaderea standardelor in numele egalitatii. Odata cu trecerea timpului, ghilotina a fost inlocuita de plutonul de executie, Gulag sau lagare de concentrare.
Nici timpurile noastre, ale unei noi democratii, mai apropiate de bolsevismul iacobinilor decat de intelepciunea Parintilor fondatori ai Statelor Unite, nu sunt lipsite de impulsuri egalitariste. Acum lupta revolutionara se duce insa mult mai inteligent. Ce rost mai are sa scurtezi capete cu ghilotina? Ghilotina poate sa se intoarca impotriva celui care o foloseste, fabricand martiri. Noua cale este cea a reeducarii. Oamenii trebuiesc invatati sa isi asume egalitatea absoluta ca fiind ceva firesc. Iar aceasta egalitate este, bineinteles, tot una nivelatoare, in spiritul tristei revolutii de la 1789.
Domn, tovaras, camarad
Toate regimurile politice nedemocratice de pana acum au incercat sa niveleze, cel putin nominal, populatiile pe care le conduceau. Revolutionarii de la 1789 (si mai ales iacobinii, acesti parinti ai totalitarismului) au cerut tuturor francezilor sa se apeleze intre ei cu titlul egalitar de „cetatean“. Chiar si Ludovic al XVI-lea a sfarsit ca „cetateanul“ Louis Capet. Organizatiile masonice au propus formula „frate“, uzitabila intre membrii lojilor, desi ierarhia stricta si initiatica a masonilor e departe de a fi una nivelatoare. Comunistii au adus conceptul de „tovaras“, extrema dreapta pe cel de „camarad“ (deosebiri vizibile mai ales in limba romana).
Cu toate acestea, niciuna dintre aceste incercari nu a fost sortita sa aiba succes. Desi nominal egali, nici „cetatenii“, nici „tovarasii“, nici „camarazii“ nu au putut disloca ierarhia din societate. Domnii au ramas domni, doamnele tot doamne, iar excelentele tot excelente. Sa ne gandim numai la utilizarea termenului „tovaras“ in Romania comunista. De cele mai multe ori, a spune intr-un context oficial, unui membru de partid, ca este „tovaras“, departe de a presupune asezarea lui pe picior de egalitate cu tine, era echivalentul mai „burghezului“ domn. De asemenea, este interesant de observat ca, pentru persoana lui Nicolae Ceausescu, termenul de „tovaras“ era alternat cu cel de „domn“. Atunci cand se refereau la activitatile sale ca secretar general al PCR, documentele si presa foloseau termenul „tovaras“, in timp ce activitatile sale de presedinte al tarii erau asociate termenului „domn“. In unele medii, precum cele clericale, este iarasi interesant de observat ca nimeni nu uzita cuvantul „tovaras“, toate documentele adresate liderilor de partid si de stat avand ca formule titlurile de „excelenta“ sau „domn“.
Pentru a citi ziarul, tasteaza 1
Ajungand in timpurile din urma si la regimurile politice de pe urma, observam ca „trendul“ egalitarismului este aproximativ acelasi. Nu se doreste doar o egalitate de sanse, ci o nivelare cu ajutorul ghilotinei corectitudinii politice. A fi majoritar nu mai conteaza. Avem obligatia de a ne plia nevoilor tuturor celor din jurul nostru, chiar daca pentru asta nevoile noastre spirituale sunt calcate in picioare. Prin intermediul cuvantului scris sau rostit, suntem incurajati spre un ton „informal“, egalizant, care sa nu mai dea de inteles ca un om ar putea fi, Doamne fereste!, superior celuilalt. Astfel, suntem indemnati sa ne tutuim. A ne bate pe burta cu partenerii de discutie este un lucru la moda. La noi in tara tonul a fost dat de mass-media. Daca cititi presa interbelica, veti observa ca pana si in atacurile politice din ziarele vremii, adversarii erau numiti tot timpul „domni“. Dupa decembrie 1989, toti politicienii nostri, ca si toate celelalte personaje ale presei noastre (cu exceptia personalului clerical) sunt pomenite pe nume, fara a li se mai spune „domni“.
Dupa mass-media urmeaza companiile de telefonie mobila. Aici tonul informal este alternat cu un ton formal. Una din companii „sileste“ robotul apelabil la numarul de relatii cu clientii sa fie respectuos cu acestia in primul mesaj („ Bine ati venit la...“), ca in al doilea mesaj sa devina informal si sa tutuiasca clientul („Pentru limba romana apasa cifra 1....“). Tonul redevine formal... si tot asa, pana cand te plictisesti sa mai urmaresti aceste nuante.
Alte numere de serviciu sunt deservite de voci vioaie si informale care te fac sa te gandesti de doua ori daca e cazul sa accesezi serviciul respectiv – deoarece tonul vocii din receptor lasa impresia ca e vorba de o distractie intre adolescenti si, in niciun caz, de un mijloc de comunicare uzitat de catre adulti. Devine amuzant sa te gandesti ca personalitati precum Patriarhul BOR sau Presedintele Academiei sunt tutuiti fara nicio problema de voci feminine placute, de fiecare data cand acceseaza unul dintre serviciile companiilor noastre de telefonie mobila. Pentru presedintele actual al tarii, mai mult ca sigur, numerele de telefon cu apelare gratuita, in care voci frumoase il tutuiesc, sunt probabil un placut mod de a trece prin putinele clipe de singuratate pe care le mai are.
Fie-ti colegii aproape!
Pe langa aceasta egalizare prin renuntarea treptata la eticheta, societatea recenta a mai inventat o noua metoda: team building -ul. Create cu scopul „nobil“ al „construirii echipei de lucru“ si al eficientizarii relatiilor de la serviciu, procesele de team building sunt, de fapt, tot forme de construire a egalitatii proaste, prin nivelare. Scopul jocurilor de team building este acela de a sparge barierele (sociale si culturale) dintre membrii unui grup. Desigur, ne putem intreba, este bine sa existe bariere intre oameni? Raspunsul meu, paradoxal, este unul afirmativ. Barierele intre oameni sunt garantia individualitatii si a dimensiunii personale a fiecarei fiinte umane. Fara aceste bariere omul ar fi victima permanenta a efectului de turma, incapabil sa se manifeste autonom fata de semenii sai.
Autonomia umana nu este una eficienta economic (sau, cel putin, cu efecte imediate in aducerea de profit), insa este insasi garantia propriei noastre umanitati. Spiritul de turma, efectul constant, dar si cel declarat, al proceselor de tip team building (e drept, termenul „turma“ este inlocuit cu discursuri mult mai pompoase despre „prietenie“ si „eficienta“) este in schimb o forma de involutie sociala, menita sa conduca la o utopica si natural imposibila comunitate a oamenilor si a bunurilor (in fond, visul comunist). Dar despre team building ca exercitiu complex de spalare a mintilor si de taiere a capetelor trebuie spuse mai multe intr-o alta ocazie.