Regimuri si oameni
articol aparut in Cultura, nr. 57 din 2007-02-01» cultura politica » societatea reala
Autor: Alfred Bulai
La unul din cursurile pe care le tin, un masterand a facut o afirmatie care mi-a adus aminte de o disputa publica majora a anului preaderarii, de care, in diverse moduri, m-am ocupat si in paginile revistei in 2006. Studentul meu afirma ca o condamnare publica a comunismului ar determina populatia sa fie mai putin atrasa de o asemenea ideologie si astfel ar fi diminuate sansele de aparitie, intr-un viitor apropiat, a unor partide de acest tip. Daca ne aducem aminte, a existat la sfarsitul anului trecut un raport prezentat de presedinte in Parlament, raport cu mult cantec si cu spectaculoase reluari media, data fiind reactia liderilor PRM din timpul discursului sustinut de Traian Basescu.
...sa condamni un regim politic, condamnat deja de istorie prin prabusirea si radierea sa politica, este o intreprindere relativ inutila, cu atat mai mult cu cat nici macar nu exista o perspectiva de revigorare a acestei ideologii la nivelul sistemului politic romanesc.
Personal cred ca daca nu ar fi existat acel circ in Parlament probabil ca nici nu s-ar fi vorbit in media cine stie ce despre un raport care si-a propus sa condamne o epoca, un regim politic, un tip de ideologie. La modul general, condamnarea comunismului nu intra si nu intra nici atunci pe agenda populatiei, iar pentru marele public era oricum relativ aiurea sa condamni, hodoronc tronc, o epoca apusa in urma cu aproape doua decenii. Asta cu atat mai mult cu cat nu exista in Romania partide politice sau grupari importante din Parlament, sau din afara acestuia, care sa ameninte cu promovarea unei astfel de ideologii.
Cunoastem cu totii istoria acestui raport, legat de o declaratie a presedintelui, declaratie putin inspirata, dar pe care a decis sa o transforme intr-un nou castig de imagine prin apelul la specialistii care puteau sa aduca in fata noastra un astfel de raport asupra comunismului. Nu sunt interesat de toate discutiile asupra corpului de specialisti ales sa elaboreze materialul si nici asupra criteriilor de alegere a acestora. Nici nu cred ca este important. Problema este daca, de principiu, poti aborda problema asa cum a fost ea pusa.
Ce inseamna sa condamni un regim politic? Prin definitie, orice regim politic implica o conducere a societatii care are la baza un anume tip de ideologie, dar si anumite practici, anumite tipuri de orizonturi valorice, atitudinale, principii si mecanisme de conducere. In ce ar consta insa o raportare stiintifica la un regim politic?, miza comisiei fiind aceasta, cel putin asa s-a declarat la inceput. In principiu, poti analiza efectele unor politici, incalcarile unor drepturi sau ale unor norme general umane, poti sa masori modul in care societatea functioneaza transparent, democratic etc.
Este evident insa ca orice raportare de tipul este bine sau rau, implica repere valorice care, in mod cert, au si ele anumite dimensiuni ideologice. Mai mult, orice raportare la un regim politic incumba in mod necesar o anume ierarhizare a criteriilor dupa care faci comparatiile si analizele si, cu siguranta, un corpus de valori pe care le consideri centrale pentru analiza. Oricum ai putea sa iti definesti lucrurile, valorile si criteriile, cu siguranta nu poti condamna integral un regim la fel cum nu poti lauda un altul fara a face pur si simplu ideologie.
Orice analiza stiintifica presupune masurarea si clasificarea faptelor, a datelor despre realitate. Nu poate exista o societate care sa fie eminamente buna sau proasta, un regim care sa aiba exclusiv efecte benefice sau efecte malefice. Este, sper, destul de clar pentru oricine ca si in comunism au existat si oameni normali, au existat oameni care s-au bucurat de viata, au existat oameni morali, chiar si printre activistii de partid, au existat oameni care au facut lucruri bune. Putem realiza mai clar acest lucru daca ne gandim ca nu putem, sub nici o forma, sa spunem ca astazi, pentru ca traim intr-un regim democratic, toti conducatorii nostri sunt buni, curati, profesionisti, morali si intotdeauna bine intentionati. Este evident ca nu toti oamenii care conduc politic sau administrativ o societate pot fi obligatoriu buni sau rai, morali sau imorali, cinstiti sau corupti. Exista un principiu al simetriei. Daca nu pot fi cu totii buni, atunci nu pot fi nici cu totii rai.
Se poate argumenta usor ca, in fapt, nu sunt condamnati conducatorii, ci sunt condamnate principiile, valorile de baza ale unui regim comunist. Inclin sa spun ca acest tip de abordare este corecta. Poti sa condamni faptul ca se valoriza colectivismul in defavoarea individualismului, ca era condamnata proprietatea privata, ca era legitimata cenzura asupra oricarei forme de exprimare culturala libera, ca erau incalcate sistematic o serie de drepturi general umane consacrate asa de catre lumea moderna si putem gasi si multe alte lucruri de condamnat.
De ce nu sunt de acord cu aceasta abordare pana la capat? Pentru ca ea este selectiva. Ne raportam la o parte si niciodata la toate principiile de functionare a unei societati. Putem in realitate gasi in acelasi timp si principii care nu sunt neaparat rele, chiar dimpotriva, si ne putem gandi spre exemplu la sansele la educatie ale copiilor. Orice regim politic are mai multe sau mai putine principii, care pot sa ne placa, sau, dimpotriva putem sa le respingem.
De fapt, sa condamni un regim politic, condamnat deja de istorie prin prabusirea si radierea sa politica, este o intreprindere relativ inutila, cu atat mai mult cu cat, spuneam la inceput, nici macar nu exista o perspectiva de revigorare a acestei ideologii la nivelul sistemului politic romanesc. Atunci de ce atata tevatura?
Raspunsul este simplu. Tocmai pentru ca in acest fel este aparat, o data in plus, comunismul, mai precis aparatul represiv comunist. Daca condamni un intreg regim este greu, in realitate, sa condamni pe cineva, pentru ca nu poti condamna o epoca sau un sistem in mod real, ci doar simbolic. Noi avem nevoie insa ca anumiti oameni si numai ei, cei care au condus concret masina politica comunista, cei care au facut mii sau zeci de mii de victime, sa raspunda, sa fie condamnati, si nu simbolic, ci real. Nu ne poate bucura ca este condamnat un regim in care au trait milioane de oameni, pentru ca nu facem decat sa recurgem la o victimizare generala si la o diluare totala a oricarei responsabilitati. In acest fel vom condamna in realitate un trecut si chiar unul mort ca regim. In schimb, vom da un nou certificat de moralitate si corectitudine tocmai acelora care au facut ca acel regim sa fie odios.