Misiunea Doamnei Sachelarie
articol aparut in Cultura, nr. 57 din 2007-02-01» cultura revista revistelor »
Autor: C. Stanescu
O isprava de tot hazul relateaza Tudor Gaescu din Gaesti, locul de unde zboara in toata tara revista „Litere“, in formatul ambitios al „Biletelor de papagal“. Tudor Cristea, pardon!, Gaescu semneaza textul „Marioara Sachelarie revine“, cu precizarea, importanta, ca e un „studiu de psihopatologie istorico-literara gaiesteana“. Pe scurt, e vorba despre transformarea unui personaj fictiv, plasmuire literara, intr-o persoana cu stare civila in toata regula: Marioara Sachelarie este cunoscuta faptura (facatura) literara a lui Mircea Horia Simionescu din „Ingeniosul bine temperat. II, Bibliografie generala“, aparut la Editura Eminescu, in 1970. Nutrimentul care a stimulat saltul Marioarei din fictiune in realitatea gaesteana se numeste mandrie nationala, respectiv, locala, plus productiva ignorare a „pactului de lectura“ cu efectele sale ridicole si pe care unii le pun pe seama prostiei. Tudor Gaescu descopera ca intr-o monografie aparuta in 1977, in Gaesti s-a nascut bizantinologul Nicolae Banescu, dar tot acolo s-a ivit pe lume si „Marioara Sachelarie, care a contribuit la dezvoltarea literaturii americane moderne“! Reeditata in 1998, la aniversarea a 500 de ani de la atestarea documentara a orasului Gaesti, respectiva monografie o trece din nou pe fictiva Marioara a ingeniosului M. H. S. in randul personalitatilor cu care are a se mandri micutul oras dambovitean. Autorul monografiei din 1977, un Emanoil Dumitrescu, zis Nenea Manole, se ocupa si el cu scrisul, iar Tudor Gaescu pastreaza un text al acestuia, „Pe ulitele targului de altadata“, unde gaseste dovada ca monografistul gaestean utilizare „Dictionarul“ lui M. H. S. ca pe un veritabil instrument de lucru si sursa documentara. E nedrept insa Tudor Gaescu atunci cand il ironizeaza pe bietul Nenea Manole care, in fine, comite fapta de isprava de a o „impamanteni“ si inzestra cu buletin de Gaesti pe de-acum celebra Marioara Sachelariu: ce si-ar putea dori mai mult un prozator, un scriitor ca Mircea Horia Simionescu decat ca fapturile lui de hartie sa prinda chip aievea intrand in viata cetatii din Gaesti?! Acest Nenea Manole nu reprezinta altceva decat cititorul ideal pe care sunt sigur ca l-a avut in vedere M. H. S., acel cititor care, ca unele dame bovarice din piesele lui Caragiale sau ca insusi Don Quichote al lui Cervantes, cred nesmintit din tot sufletul lor inocent in realitatea iluziei si a fictiunii pe care ea se intemeiaza. In „cazul“ Marioarei, doua randuri de fapte vin sa-l convinga pe Nenea Manole ca ea este o incontestabila personalitate a orasului sau iubit, Gaesti. In primul rand el este, ca multi cititori de ieri si de azi, victima neprevenita (si sublima!) a unui truc literar. In al doilea rand, este manat irepresibil de acea „mandrie patriotic-locala“ amintita de Tudor Gaescu: intr-adevar, nu-i de colo sa „descoperi“ ca Marioara Sachelarie din Gaesti „a contribuit la dezvoltarea literaturii americane moderne“! Iata cum leaga lucrurile fictiunii cu faptele realitatii autorul Studiului de psihopatologie istorico-literara gaesteana, comitand el insusi, cu contributia masiva a lui M. H. S., o pagina de literatura antologica prin umor si truculenta: „Trebuie sa recunosc faptul ca este o lucrare (Pe ulitele targului de altadata – n.n.) nu lipsita de un anume interes documentar. Am gasit insa aici, cu surpriza, intr-o addenda, dovada ca Nenea Manole il citise/ frunzarise pe Mircea Horia Simionescu, dar, aidoma librarilor si bibliotecarilor care-i aseaza volumele pe alte rafturi decat cele cuvenite, nu intelesese caracterul ludic al cartii, luand-o ca pe o lucrare stiintifica. Iata, zice el cu mandrie patriotic-locala, citand si din pasajul dedicat Marioarei: „Generatia noastra ii este recunoscatoare Marioarei Sachelariu“ – se spune intr-o emisiune de acum mai bine de douazeci de ani a postului de radio Alaska, din Statele Unite ale Americii. Aflam motivul acaestei recunostinte din volumul II al lucrarii lui Mircea Horia Simionescu, Ingeniosul bine temperat, aparut in 1970 la Editura Eminescu. In paginile 11-12, M. H. S., printre primii autori straini pe care-I recenzeaza, il citeaza pe americanul Myron Chevalier, cu o fraza din „Misiunea Doamnei Sachelarie in literatura americana“: „Daca la inceputul secolului contributia Doamnei Sachelarie, nascuta Matasareanu, la dezvoltarea literaturii americane era aproape cu totul necunoscuta, astazi aceasta chestiune, datorita studiilor numeroase si competente aparute in ultimul deceniu este pe deplin lamurita“. Si adauga: „Se stie ca pana pe la 1840, America nu-si pusese problema sa injghebeze o literatura. Tot ce se incercase in roman, teatru si poezie nu putea avea un caracter peren, pentru ca lucrarile aparute fusesera scrise de particulari, indemnati de interese meschine, de sentimente intamplatoare. Trebuia inaugurata o literatura moderna, rapida, confortabila, cu frane hidraulice si cu semnalizatoare de directie. Cine sa se incumete? Era o femeie. Era o femeie din indepartata Romanie, care nici nu banuia atunci ca va intemeia literatura americana. Era Marioara Sachelarie din Gaesti, fiica cinstitului parinte Matei Sofronie Matasareanu. Neluand in seama greutatile, dar luand cu ea un geamantan cu schimburi si alimente, Marioara trece grabnic oceanul si se punea pe treaba“. Nici nu incepuse, la acea epoca, celebra epopee eroi-comica a „protocronismului“, cand Mircea Horia Simionescu satiriza cu o cruzime am zice devastatoare mitul „intemeierii“ si al „prioritatilor“ romanesti care bantuia si mai bantuie cu putere mintile multor buni romani ca saracul Nenea Manole. Autorul Ingeniosului bine temperat si-a continuat stralucit obiceiul de a satiriza cu prefacuta consideratie pe Doamna Sachelarie din mintea lor (poate ca si din realitate, daca ne gandim la „cabinetele“ cunoscute de scriitor!), dar „misiunea“ ei continua sa faca victime. Literare si nu numai. Concluzia lui Tudor Gaescu este elocventa. „O lucrare despre personalitatile din principalele orase, targuri si sate ale judetului Dambovita, aparuta la Targoviste in prima parte a acestui an (2006 – n.n.), o mentioneaza pe Marioara noastra printre celebritatile culturale cu care urbea ar fi sa se mandreasca, atribuindu-i, pe langa meritul fecundarii literatuirii americane moderne si calitatea noua de profesor universitar de literatura universala si comparata“! Cariera „perena“ a Doamnei Sachelarie vadeste, pe langa performanta literara a fictionarului M. H. S. ca, din pacate, nicio forma de ridicol nu ucide fantasmele identitare diiin mintea „generatiei noastre (care) ii este recunoscatoare Marioarei Sachelarie“ – cum se spunea intr-o emisiune de acum cincizeci de ani a postului de radio Alaska din Statele Unite ale Americii…