Idei in polemica
articol aparut in Cultura, nr. 56 din 2007-01-24» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Teodora Dumitru
Revista condusa de H.-R. Patapievici se numeste „Idei in dialog“. Somitatile care semneaza aici se presupune ca intrunesc doua calitati: sunt oameni cu idei si cunosc conditiile care separa dialogul de altceva.
Unora le place si altceva. Mie imi plac polemicile in care se implica Sorin Lavric. Nu stiu prin ce, dar polemicile pe care le suscita sunt departe de dialogurile deshidratate pe care revista invocata le poate suscita pe tema cutarui sufix paleogrecesc. Practic il scoate din dispozitiv pe adversarul de idei. Adio autocontrol. Pe Andrei Cornea l-a scos din minti cu patratul logic, acum („Idei in dialog“, nr. 1/ 2007) ii verifica rezistenta lui Stefan Vianu. Cat de mult ii ia acestuia din urma, in fond, scortos intelectual, pana ajunge la argumentul „idiotul de mine“? Cateva mii de semne. Dar pana la argumentul „a gandi doare“? Cateva sute: „Sorin Lavric foloseste de mai multe ori dezagreabila expresie «idiotul de mine». Inutil sa spun ca nu m-am gandit la asa ceva. De ce as recurge la o asemenea explicatie – cand veritabila explicatie se ofera de la sine? A gandi doare, spune Nietzsche undeva. Nu numai «idiotul» refuza sa gandeasca. Gandirea presupune un lung «exercitiu al rabdarii», studii vaste si minutioase...“; „Sorin Lavric vrea sa stie «cum arata» ideile – de parca ar fi vorba de primele domnisoare ce ne ies in intampinare intr-o duminica insorita“.
Astept cu febrilitate momentul jurnalistic de exceptie, cand in spatiul „Ideilor in dialog“, doi preopinenti vor realiza sinteza eterica a unei polemici de genul: „imbecilule!“ vs „idiotule!“. Pana atunci ma multumesc cu pase de tipul: „Cate nopti albe i-au trebuit lui Stefan Vianu ca sa scoata pe gura o asemenea banalitate?...“ (Lavric) vs. „pentru dansul