Gestalt-terapia, un teren de antrenament pentru o viata reusita
articol aparut in Cultura, nr. 56 din 2007-01-24» cultura psi »
Autor: Victor Popescu
Multe dintre problemele cotidiene sunt cauzate de transferul temerilor si conflictelor noastre interioare asupra relatiilor cu cei din jur. Gestalt-terapia, ca metoda psihoterapeutica, ne elibereaza de tentatia proiectarii acestora asupra prezentului. Constientizarea blocajelor mentale nu este suficienta pentru vindecare. Pasul vital consta mai degraba in schimbarea comportamentului, in trecerea la actiune.
Gestalt-terapia pune accent pe ideea ca tot ce vedem sunt interpretari partiale ale lumii, dar problema nu este ca selectam doar anumite bucati din realitate, ci ca un eveniment traumatizant din trecut poate deveni o lentila deformata prin care privim prezentul. Daca cineva se uita la mine cu sprancenele incruntate, pot sa imi imaginez ca e interesat de ce spun si sa ma simt valorizat.
„Denis are 35 de ani si este continuu revoltat impotriva autoritatii si tatalui sau. Ii propun sa vorbeasca in fata unei perne, ca si cum ar fi tatal sau. Il invit sa vorbeasca tare, apoi sa strige si, in sfarsit, sa loveasca perna cu pumnii. Loveste perna cu forta si convingere apoi afirma: «M-am eliberat». Suspina si sfarseste prin a surade. Ia din nou perna in brate si spune: «In fond, te iubesc mult, tata». Totul a durat 20 de minute“, povesteste psihiatrul belgian André Moreau in ultima sa carte tradusa in romaneste, „Ca sa traiesti mai bine in prezent, impaca-te cu trecutul“. Acesta este unul dintre cazurile in care retrairea unor sentimente deloc placute din trecut poate ajuta la eliberarea de povara lor si la regasirea autonomiei. Chiar daca a fost necesar ca revolta, critica si agresivitatea sa fie exagerate, Denis a reusit sa-si exprime frica fata de parintele sau, sa-si exteriorizeze mania tinuta in el de ani buni si sa critice, sa spuna „Nu!“. Sunt „lucruri pe care nu le putuse face niciodata, dar care l-au ajutat sa-si dezvolte puterea in raport cu mediul exterior“, afirma Moreau. A devenit autonom si capabil, pana la urma, sa exprime iubirea refulata pentru tatal sau.
In terapie, ca-n viata
Cunoscut de unii psihoterapeuti romani si in calitate de formator, André Moreau ofera in prezentul volum solutii pentru rezolvarea problemelor de relationare datorate traumelor din biografia personala: „De fapt, nu actionam asupra trecutului, ci asupra inregistrarii trecutului si, mai important, asupra interpretarii facute atunci, de-a lungul timpului, si mai ales acum. Acest trecut rememorat in prezent este cel care intervine cu precadere in conflictele pe care le tratam prin terapie“, spune Moreau in partea introductiva. In plus, el anunta de la bun inceput ca tot ceea ce este descris in carte nu se intampla doar in terapie, ci si in viata de toate zilele, in cuplu, la serviciu, in politica sau chiar in viata religioasa. De aceea, „aceasta lucrare, scrisa in principiu pentru terapeuti, poate sa intereseze pe oricine“. Iar Moreau are darul de a scrie clar, captivant chiar, asa incat oricine poate invata cum sa reflecteze asupra trecutului si esecurilor, pentru a se simti, in cele din urma, „implinit in viata, mai fericit si mai sanatos“.
Cate ceva despre Gestalt
Hilda este o tanara deliranta cronica. Atunci cand se afla in terapia de grup si incepe sa delireze, Moreau ii indeamna pe ceilalti membri ai comunitatii teraputice sa o ia de mana si sa o plimbe pe Hilda prin casa si prin gradina, punand-o sa raspunda succesiv la trei intrebari: „Ce vezi?“, „Ce auzi?“, „Ce simti in corpul tau?“. Daca ea va raspunde „Vad arbori verzi“, „Aud zgomotul pasilor mei“ sau „Simt vantul rece pe fata“, e un semn bun. Tanara s-a repliat pe realitatea senzoriala. In fond, prin aceasta „meditatie de inspiratie budista“, cum o numeste psihiatrul belgian, mentalul este tinut ocupat „aici si acum“ si este impiedicat sa haladuiasca in lumi imaginare. Toate relaxarile de tip oriental au un scop comun: „te concentrezi asupra corpului aici si acum pentru a reduce vartejul mintal. Meditatiile si relaxarea transforma mentalul dintr-un stapan intr-un servitor“, spune Moreau in volumul „Ca sa traiesti...“. Asa cum s-a vazut in cazul lovirii pernei sau a meditatiei de tip oriental, psihoterapeutul belgian nu este nici el servitorul unei unice metode de terapie. Dupa multiple formari in psihiatrie, psihanaliza, analiza tranzactionala, programare neurolingvistica si alte tehnici corporale apropiate de yoga si zen, terapeutul belgian isi ia libertatea de a alege ce i se pare potrivit din fiecare, privilegiind totusi Gestalt-terapia (cuvantul german „Gestalt“ poate fi tradus prin „structura“ sau „forma“). Numele terapiei este extrem de sugestiv, pentru ca „ceea ce vad este, intr-un fel, planul de dinainte, forma care se detaseaza de fond, de planul din spate, care este evenimentul actual“. Privind o femeie, exemplifica Moreau, un barbat poate sa-i vada doar ochii albastri si parul blond, in vreme ce o alta femeie va observa poate altceva: colierul exotic, hainele inchise la culoare si asortarea inelului de turcoaz cu nuanta ochilor.
Laborator pentru relatii reusite
Terapia de grup are un rol esential pentru ca scoate la iveala comportamente care altfel risca sa ramana ocultate in timpul discutiei dintre client si psihoterapeut. Practic, fiind indemnati sa intreprinda diverse actiuni impreuna, membrii grupului vor relationa exact asa cum au invatat sa faca si in viata de zi cu zi. Iar ceea ce li se pare „normal“, in oglinda grupului, se va arata nefiresc, strident. „Avem cu totii modele de comportament invatate inca din copilarie, pe care le-am depozitat in calculatorul nostru cerebral si pe care le aplicam in orice situatie care evoca aceasta invatare primitiva“, spune Moreau. Un exercitiu in care doi parteneri sunt pusi sa tina, intre ei, cu varful degetelor, un creion privindu-se in ochi poate spune multe despre relatia de putere dintre ei. Daca acel creion cade, relatia s-a rupt. Cineva a taiat-o. Cineva nu poate suporta echilibrul si vrea sa domine tot timpul. Aceste jocuri terapeutice ajuta la reajustarea comportamentelor neadecvate, asa incat grupul devine „un laborator sau un teren de antrenament care ne pregateste pentru niste relatii reusite in viitor“, arata Moreau, el insusi coordonand de ani buni comunitatea terapeutica „Y Voir Clair“ din Belgia. Cei ce se angajeaza in aceasta terapie de grup lucreaza pentru gospodaria comuna doua ore pe zi si au interdictie in primele cincisprezece zile sa priveasca la televizor, sa scrie scrisori sau sa dea telefoane. Astfel, au ocazia sa devina mai responsabili, dar si sa descopere lucrurile de care sunt dependenti.
Privirea incruntata a sefului
Gestalt-terapia pune accent pe ideea ca tot ce vedem sunt interpretari partiale ale lumii, dar problema nu este ca selectam doar anumite bucati din realitate, ci ca un eveniment traumatizant din trecut poate deveni o lentila deformata prin care privim prezentul. Daca cineva se uita la mine cu sprancenele incruntate, pot sa imi imaginez ca e interesat de ce spun si sa ma simt valorizat. Aceasta ar fi un exemplu de relatie sanatoasa, arata Moreau, in timp ce relatia nevrotica e cea in care ma tem si mi se pare ca sunt judecat cu severitate, pentru ca suprapun privirea de acum cu privirea severa a tatalui din trecut. Pentru a descifra mai bine acest tip de experienta, André Moreau descrie pe rand mecanismele „introiectiei“, „proiectiei“, „transferului“ si „contratransferului“, care intervin atat in terapie, dar si in viata de zi cu zi. Introiectia este regula care ramane intiparita in minte dupa ce am uitat trauma, spune psihiatrul belgian. Un exemplu este legea, fireasca pentru unii, dupa care „toti parintii isi abandoneaza copiii“, „invataminte“ proiectate mai apoi asupra semenilor. La fel, cand un angajat simte ca seful il crede incapabil, e foarte probabil ca angajatul sa proiecteze – sa reinvie sentimentul pe care il avea cand parintele il facea sa se simta vinovat ca nu e perfect.
Actiunea si tehnicile corporale
Proiectia il face de multe ori pe partenerul de dialog sa aleaga un comportament care sa ne confirme falsele credinte. Daca eu cred, nejustificat, ca seful nu ma place, ma voi purta destul de nepoliticos, pentru ca, in cele din urma, seful sa inceapa sa aiba retineri fata de mine (caz in care se vorbeste despre „transfer“ si „contratransfer“). Chiar daca ultimele concepte sunt preluate din psihanaliza, terapia gestaltista nu cauta neaparat cauzele profunde ale problemelor psihice, observa Moreau. Din contra, terapia indeamna la modificarea comportamentului, la schimbarea felului de a relationa, fara a trece prin arcanele analizei si introspectiilor elaborate. Dar poate ca si mai semnificativa pentru Gestalt-terapie este incurajarea pacientului sa se observe neutru, sa traiasca cu adevarat prezentul, sa-si simta corpul si emotiile. Il ajuta aici relatia empatica dintre terapeut si client, insotita de atingere si ascultare activa, fapt inedit pentru psihoterapeutii obisnuiti cu atitudinea neutra, distanta. La fel de neasteptate sunt si tehnicile corporale orientale care ne ajuta sa traim plenar „acum si aici“ si sa ne dezbaram de fixatiile noastre. Tocmai de aceea, cartea lui André Moreau ii va irita pe terapeutii „reci“, neutri si hiperrationali, dar are meritul ca ofera o imagine vie a felului in care actiunea terapeutica si trairea vie a emotiilor si senzatiilor corporale pot vindeca mintea mai repede decat o interminabila discutie terapeutica.