Mesaje explicite
articol aparut in Cultura, nr. 56 din 2007-01-24» cultura sunetelor »
Autor: Mihnea Blidariu in dialog cu Mihai Plamadeala
Luna Amara este una dintre formatiile romanesti asa-zise de atitudine. Intr-un interviu acordat noua de Mihnea Blidariu, solist vocal, textier, chitarist si trompetist al trupei, am discutat despre finalitatea acestei optiuni artistice.
Suntem satui de mesajele care ataca sistemul. E un protest foarte vag. Da, l-am practicat si este bun la un anumit nivel. Il consideram insa depasit. Trebuie mers in profunzime. De aceea suntem implicati in Campania Rosia Montana, spre exemplu, care este un subiect clar si precis. E foarte usor sa strigi de pe scena Libertate!.
Mihai Plamadeala: Iti propun sa intri direct in miezul problemei, vorbindu-ne despre mesajul pe care Luna Amara il are de transmis omenirii.
Mihnea Blidariu: In privinta mesajului nostru se cere o nuantare. Pana in 2004 formatia a facut texte radicale, datorita conjuncturii politico-sociale si a implicarii in acest context, unde, ca sa zic asa, dusmanul era foarte evident, foarte usor de vizat. Incepand cu noul disc, cei doi textieri ai Lunii Amare, respectiv eu si cu Nick, incercam sa gasim un echilibru si sa ne indepartam de orice fel de extremism din mesaj. Cand spun extremism, nu ma refer la cel de stanga sau de dreapta, ci la un radicalism despre care consideram ca da un ton superficial muzicii de atitudine, care vorbeste despre lucruri la modul global, dar nu reuseste sa le particularizeze.
La nivelul libertatii de exprimare este clara imbunatatirea fata de guvernarile anterioare. Nu mai putem spune ca intampinam cenzura, desi in continuare avem problemele noastre cu politicienii, dar in primul rand cu lipsa de respect si bun-simt pe care oamenii de rand o afiseaza. Ideea de baza e ca nu mai mergem pe mesaje explicite de tip „Parazitii“ (rade). Incercam sa discutam la nivelul celui de langa noi. Problemele intr-o societate pornesc de jos in sus, pornesc de la simplul individ.
M.P.: Sa intelegem ca in prezent considerati perimat tipul acesta de protest direct (pe care si voi l-ati practicat) sau ati evoluat (ca trupa) spre alt gen de abordare?
M.B.: Mesajul radical poate fi bun, dar la nivelul publicului romanesc creeaza adeseori o stare de exaltare adolescentina, daca vreti, care impiedica lumea sa priveasca lucid. Suntem satui de mesajele care ataca sistemul. E un protest foarte vag. Da, l-am practicat si este bun la un anumit nivel. Il consideram insa depasit. Trebuie mers in profunzime. De aceea suntem implicati in Campania Rosia Montana, spre exemplu, care este un subiect clar si precis. E foarte usor sa strigi de pe scena Libertate!. In spatele acelui cuvant trebuie sa se afle totusi ceva. Incercam deci sa depasim nivelul acesta de a striga pur si simplu sau de a face fronda de dragul frondei.
Ca mesaj, principala caracteristica actuala a noastra este comunicarea: dorim sa vorbim cu omul simplu. Nu mai vrem sa atacam politicienii la mod global. Sunt chestii stiute, evidente. Ne-au cam plictisit cliseele de genul sistemul care ne doboara. Un cuvant ca sistem nu are, de fapt, nici o relevanta.
M.P.: Esti instrumentist, dar si textier. Cum percepi reactiile publicului cand te afli pe scena: iti asculta lumea mesajul sau muzica? Se impaca cele doua in actul de receptare a voastra?
M.B.: Este adevarat ca pana acum, datorita mesajului direct si agresiv, muzica Luna Amara a ramas un pic pe locul doi. Desi n-am dorit-o in mod special. Poate si de aceea albumul „Asfalt“ nu este extraordinar, cel putin noi nu il consideram astfel. Este O.K., sunt piese care corespund cautarilor de inceput, nefiind atunci foarte decisi in privinta muzicii pe care doream sa o compunem. Nici acum nu am putea sa vorbim de o eticheta. Sa spunem ca ceea ce facem s-ar denumi in engleza general alternative. Odata cu noile compozitii putem afirma ca Luna Amara permite acum atat ascultarea mesajului, cat si a muzicii. Consideram ca am reusit sa le impacam cumva in sensul in care trebuie urmarite amandoua. Consideram ca avem un mesaj coerent, construit cu grija care, chiar daca uneori este dur, nu este exprimat banal sau facil. Nimic rau in a te exprima direct insa. „Altar“ spre exemplu, au un mesaj direct si frust care este sincer si place. Pentru alte persoane, care ar vrea poate mai mult, nu este insa suficient.
Pot spune ca avem un tip de atitudine care incadreaza rockul si ceea ce facem noi in cultura. Pentru noi rockul este cultura, cu caracteristicile sale proprii si poate, impreuna cu alte segmente de mentalitate, sa schimbe mersul societatii etc.
M.P.: Ai putea sa faci un portret al publicului Luna Amara pornind de la persoanele pe care le vezi in primele randuri si ajungand la cei cu care discuti direct dupa concert? Cum caracterizezi publicul din diverse regiuni ale tarii?
M.B.: Cred ca publicul Luna Amara se poate imparti in doua categorii, pe care chiar noi le-am creat. Avem un public ce gusta concertele electrice si unul al show-urilor unplugged. Spre surprinderea noastra, nucleul comun este limitat. In mod evident, publicul de acustic e preponderent feminin iar media de varsta mai ridicata. Recordul de varsta l-am inregistrat intr-un club caruia nu-i vom face acum reclama, unde venise o doamna de 70 de ani care era absolut innebunita de piesa „Folclor“. Avea o problema cu Iliescu (rade). Putem face o distinctie a publicului Luna Amara pornind si de la mesaj, unde iarasi avem fani ai exprimarii agresive de genul deja citatului „Folclor“ si public care gusta tipul de text liric gen Rosu aprins. Piesa asta are un public al ei. Mesajul fiind relativ eterogen, cam asa e si publicul.
In Bucuresti se observa mai mult diferentierea de care vorbeam, poate din cauza ca orasul e un conglomerat cu oameni din toata tara si cu multi studenti. Am remarcat si ca in Capitala este ceva mai multa interactivitate public-trupa. Mai ales pe linia solicitarilor, care nu ne prea incanta. In general, ne construim playlist -urile in stil val. Incepem agresiv, la mijloc avem respiro si terminam in forta. Si aproape niciodata nu ne modificam playlist -ul dupa cerintele live. In Bucuresti exista persoane ce se simt indreptatite sa ceara agasant o piesa sau alta pentru ca au platit bilet. In Moldova, de exemplu, lumea se bucura ca venim, nu mai conteaza altceva.
M.P.: Ati fost si in Republica Moldova. Cum este publicul de acolo? Cati oameni au venit la concertul vostru din Chisinau?
M.B.: Au fost in jur de 150-200 de oameni. Extrem de entuziasti! Mai ales ca a venit o trupa ca Luna Amara, care ataca probleme sociale si politice, mai acute acolo decat la noi. La ei comunismul e ceva pe fata. A si iesit cu bataie din cauza unui politist in civil din sala, caruia nu i-a placut dedicatia piesei noastre „Albastru“. Am dat si un interviu pentru o televiziune din Chisinau despre incident. La final am fost rugat sa transmit ceva publicului din Basarabia. Am spus Jos comunismul!. Evident, a fost taiata faza din interviu, redactorul respectiv nedorind sa ramana pe drumuri. La nivel muzical, trupele de peste Prut nu sunt peste cele de aici, dar la nivelul profesionalismului depasesc clar ceea ce se intampla in Romania.
M.P.: Am observat ca la noi, in relatia public-trupe se manifesta fenomene paralele tipurilor groupies ori band aids. Ce experiente are Luna Amara in acest sens? Exista groupies sau alte forme de acest fel in Romania?
M.B.: Sa facem diferenta intre groupies si roadies. Avem parte si de una si de alta. Mai ales in zona Ardealului, unde am constatat ca nu putine persoane se plimba dupa noi cand concertam in diverse orase. In 2004 am avut doua groupies care ne-au urmarit prin toata tara. Au reusit sa ne enerveze (rade).
Apropo de trupele romanesti care nu prea experimenteaza fenomenul. La fel ca noi judeca si formatiile din cercul comun. Nu agreeaza acest gen de personaj numit groupies pentru ca interesul lor nu este unul muzical, ci de alta natura.
N-as spune ca ne intereseaza cultivarea relatiei individuale cu fanii. Mie unul nu-mi place sa fiu abordat exclusiv pentru ca sunt Mihnea de la Luna Amara. Daca cineva e interesat de mine, ma bucura dorinta sa de a ma cunoaste si in afara contextului scenic, asa cum faceti dv., prin interviul acesta.