Brand-urile noastre la ora adevarului
articol aparut in Cultura, nr. 55 din 2007-01-18» cultura editorial »
Autor: Augustin Buzura
Inainte de Revolutie traisem cu impresia ca existau o multime de oameni buni, curati, generosi care nu erau lasati sa se afirme sau nu reuseau din cauza mecanismelor complicate si neortodoxe ce guvernau societatea, a contra-selectiei atat de evidente. De atunci, i-am asteptat mereu, cu rabdare si incredere si, in micile gesturi de demnitate sau de marunta razvratire, ma iluzionam ca voi descifra semnele coagularii unei opozitii peste care nu se va putea trece. M-am dus de multe ori, asumandu-mi toate riscurile, pe urmele luptatorilor din munti sau in Valea Jiului unde am petrecut destule ore in locul in care se adunau microbistii echipei locale de fotbal si se punea tara la cale. Acolo – ma asigurau prietenii si fostii mei colegi, medicii –, puteau fi intalniti marii nemultumiti ai zonei, oameni care nu aveau nimic de pierdut, mai ales ca, mai jos, puterea nu avea unde sa-i coboare. In acei ani de spaima si asteptare, mergeam nu numai in Valea Jiului, ci si in toate marile concentrari muncitoresti, in locurile unde saracia putea sa-i indemne la revolta, caci, urmarind situatia din tarile vecine, „fratesti“, ma gandeam ca trebuie sa existe niste subtile vase comunicante care-mi scapa. Si nu doream sa lipsesc de la mult asteptata infruntare, cand istoria imi va da sansa sa arunc cu toata energia „primele pietre in fruntea ingusta a lui Goliat“, cum spunea Soljenitin.
Din pacate, oamenii nu sunt asa cum am vrea noi sa fie, cum ne dorim sa fie si nici istoria nu tine seama de sperantele noastre, de aceea trebuie sa fii mereu conectat la ea, sa pandesti orele ei astrale. De altfel, chiar si mai tarziu, in libertate, oamenii in care credeam cu atata incapatanare au cam intarziat sa apara sau au fost atat de putini, incat nu au izbutit sa faca fata urii, mitocaniei si agresivitatii care ne-au inundat ca o maree neagra. Ca dupa orice revolutie, au iesit in fata profitorii, circarii si impostorii, cei ce s-au intrecut in a-si ajusta biografiile, astfel ca fiecare moment trist sau confuz din parcursul nostru post-revolutionar a fost, pentru ei, sursa permanenta de beneficii. Si, mult mai grav, momentele tragice care au marcat istoria noastra de dupa razboi au fost falsificate sau croite stramb, dupa chipul si asemanarea lor. Dincolo de jaful sistematic post-revolutionar, jaf cu acte „in regula“, care aminteste prin imensele pagube aduse tarii de epoca uitatelor sovromuri, minciuna si confuzia au intrat in compozitia aerului pe care il respiram. Au scris, de exemplu, despre cenzura cei ce n-au cunoscut-o, iar comunismul il judeca mai ales cei ce n-au suportat presiunile Securitatii si ale activistilor, foamea, frica si umilintele de tot felul. Adica anticomunistii de profesie, o noua specie de democrati cu maniere securiste. Datorita lor se repeta astazi, copiate parca la indigo, practicile magice ale comunismului primitiv de dupa razboi. De 17 ani incoace, cam acelasi grup isi da cu parerea despre economie, muzica, meteorologie, agricultura, politica etc, razboindu-se neincetat cu cei ce au reusit sa se realizeze, chiar si in cele mai grele conditii, in chinuitorii ani de dupa razboi. Mai mult, am ajuns sa asistam la o intrecere socialista intre slugi: admiratorii sau suporterii unui om politic anume, ai unui sef de partid sau de stat incep sa-i depaseasca in osanale pe cei ai lui Ceausescu care, spre deosebire de contemporanii nostri, nu-si platea laudatorii, convins ca suvoiul de laude i se cuvin.
Din nefericire, un proces al prostitutiei intelectuale si al imposturii nu va avea loc, dar moneda falsa introdusa periodic in circulatie de catre acestea o alunga tot mai departe pe cea buna. O singura firma – renascuta mereu sub alte nume – s-a dovedit a fi extrem de eficienta timp de aproape doua decenii. Energiile natiei sunt dirijate cu consecventa pe drumurile false ale scandalurilor permanente, in asa fel incat sa nu se vada hotiile sau interesele antinationale ale celor de la capatul firelor, nici iredentismul tot mai agresiv.
Nu putini gazetari se intrec de-o vreme in a raspunde la o intrebare ce nu poate fi neglijata: ce va fi romanesc in Europa si european in Romania? Fireste, au fost identificate o seama de produse care ne-ar putea insoti in UE, dar s-a pierdut din vedere esentialul: starea natiunii in acest moment.
Prin intermediul televiziunii am asistat la unul dintre cele mai penibile momente post-revolutionare, poate la fel de trist in semnificatia lui profunda ca si mineriadele, deoarece se petrece la 17 ani de la Revolutie si dupa ce, in sfarsit, am intrat in U.E.: vizitarea Parlamentului de catre mai multe mii de curiosi. Dincolo de faptul ca au murdarit, furat si distrus tot ce au intalnit in cale cu o furie ce aminteste de primele zile ale Revolutiei si, dincolo de faptul ca s-au maimutarit ca niste copii subdezvoltati, ca n-au stiut nici macar cine au fost Bratienii, imaginea acestor oameni despre politica si politicieni este cutremuratoare. Ce isi imagineaza ei ca fac alesii lor? Dorm in Parlament, cheltuiesc in exces banii contribuabililor si, desigur, fura. La atat s-ar reduce misiunea politicianului roman. Nu sunt un admirator al clasei noastre politice, dar trebuie sa recunosc ca reprezentantii ei nu pot fi mai buni decat cei ce i-au ales. Ca atare, privind viitorul dintr-o asemenea perspectiva, e greu sa ne asteptam la mai mult. Revenind insa la alesii de azi, nu putem sa nu ne intrebam: cati dorm si cati fura? Din toate cate s-au intamplat in acesti ani, in care, totusi, am intrat in N.A.T.O. si U.E., ei au retinut doar hotia si somnul. Se subintelege ca vina apartine acestei clase politice, deoarece s-a complacut sa intretina balacareala neincetata pe toate ecranele. Cata vreme politicienii nostri nu respecta, ei insisi, institutiile tarii, cata vreme mizeria, ura si agresivitatea sunt prezente in orice imprejurare, fiind elemente constitutive ale ceea ce ei numesc politica, nu avem dreptul sa ne miram de intamplarile prilejuite de vizitarea Parlamentului. Cultura si scoala fiind doar „lung prilej de vorbe si de ipoteze“, liderii politici isi culeg voturile de pe stadioane si din carciumi, coborand la nivelul celor pe care-i frecventeaza. Azi, doar 1-2% dintre copiii familiilor nevoiase mai au acces la facultati, procent care ar trebui sa ne ingrozeasca. Acum, cand in toata lumea exista o concurenta acerba, spiritul si performanta devenind obsesia tuturor celor ce vor sa domine sau pur si simplu sa existe, la noi viitorul tarii, in ciuda demagogiei cotidiene, pare cu desavarsire exclus din preocuparile alesilor nostri. Zei falsi, idoli falsi si, fireste, rezultate pe masura. Parca ne-am afla intr-o competitie pentru a arata lumii chipul nostru cel mai jalnic. Borges vorbeste undeva despre Shih Huang Ti, cel ce a poruncit sa se construiasca Marele Zid chinezesc. Acest imparat a ramas in istorie si pentru ca ordonase ca toate cartile dinaintea domniei sale sa fie arse. Fara sa vreau m-am gandit ca si la noi exista destui oameni care, fara sa le fi dat cineva vreun ordin, se poarta de parca pana la ei nu s-au mai scris carti. Asemeni proletcultistilor, sunt convinsi ca literatura, arta, viata si chiar universul incepe cu ei. Cu acestia intram in Europa, cu devastatorii Parlamentului si cu chipul ponosit, mizer pe care, cu generosul nostru sprijin, ni-l construieste presa occidentala. Ca sa nu mai vorbim de luptatorii care nu se pot odihni de grija icoanelor din scoli sau de alte griji, la fel de absurde, dar bine subventionate. Acum, cand scriu acest text, o televiziune prezinta in graba cateva imagini surprinse in timpul evacuarii silite a scolii nr.5 din Bucuresti. Sigur, proprietatea e sfanta, ea trebuie redata proprietarilor! Acum, in plin an scolar si in plina iarna, copiii vor fi impartiti intre doua scoli, deoarece soarta lor nu tulbura pe nimeni, asa cum se poate banui. Acest trist si condamnabil moment tradeaza adevarata fata a celor ce nu obosesc sa peroreze despre respectul pentru scoala si viitor. Cat despre oamenii multvisati candva, trebuie sa recunosc ca, in sfarsit, i-am gasit: in literatura si in povestile pentru copii.