Pretul vietii
articol aparut in Cultura, nr. 30 din 2006-07-13» cultura politica »
Autor: Alfred Bulai
De un an si jumatate, inundatiile au tot facut ravagii in Romania. Cel putin anul acesta Dunarea a lovit serios, iar televiziunile, vreme de cateva saptamani, au inundat si ele ecranele noastre. Este adevarat ca toata Europa a fost lovita de ape. Este adevarat ca debitul urias al batranului fluviu a fost unul extrem de rar intalnit. Este adevarat ca s-au daramat case si s-au distrus gospodarii. Cred ca este la fel de adevarat ca presa a licitat uneori cam mult, de dragul senzationalului, acele inundatii, dar ii este permis orice in baza dreptului la informatie.
Partea cu adevarat trista a povestii este data de faptul ca, dupa marile inundatii din urma cu aproape doua luni, in ultimele saptamani au mai aparut doua valuri de inundatii, in Bistrita si in Suceava. Presa a relatat in mare parte obiectiv aceste evenimente, a oferit imagini cu scenele de cosmar, si-a facut datoria si a trimis in eter informatiile despre pagube si victime. Ambele evenimente au tinut insa relativ putin capul de afis. Fotbalul a fost mai important, chiar si disputa cu retragerea trupelor a fost mai apetisanta.
Fata de marile inundatii care au avut zeci de ore de emisii la televiziuni in primavara, acum stirile nu au fost de prim ordin decat in primele zile. Partea cea mai interesanta si, zic eu, trista este ca acum efectele negative au fost mult mai mari. In inundatiile trecute nu a murit absolut nimeni. Mai mult, nu au existat oameni afectati decat sub raportul pierderii sau inundarii gospodariilor. In ambele inundatii recente am avut morti. Daca nu ma insel, saisprezece persoane au murit in cele doua valuri de inundatii. Nu cred ca am avut atatia morti la inundatii, cel putin dupa 1990. Intrebarea este de ce au trecut aceste inundatii aproape fara interes mediatic, intr-un plan secund?
Cred ca explicatia este destul de neplacuta. Vietile oamenilor nu au contat pentru ca la ultimele inundatii a existat, de fapt, putin spectacol. Multi jurnalisti s-au plans ca nu au mai gasit nici macar urme de apa, ca nici macar nu aveau suficient de multe case care sa fie cat de cat afectate. Pe de alta parte, acum am avut meciuri, am avut chiar si meciuri politice, am avut multe alte subiecte care, se pare, au oferit perspective mai mari de audienta.
Pe de alta parte, in primavara lucrurile erau cu adevarat spectaculoase. Apa multa peste campuri, pe strazi, case inclinate de chirpiciul umezit de apa. Am avut animale moarte sau salvate de militari, da, am avut si multi militari si gardieni, dar si multe autoritati.
Este destul de clar ca au fost pagube materiale mai mari atunci decat acum. Nu cred ca aceste pagube sunt cu adevarat mai mari daca ne gandim ca victimele umane nu pot fi calculate la nivelul celor cateva zeci de milioane care pot fi platite ca ajutoare familiilor respective. Cred ca drama umana este mai importanta decat peretii de chirpici care s-au darmat in unele sate. Cred ca familiile cu morti au mai mult de suferit decat cele care au avut mobila umflata de apa sau gainile inecate. Nu este vorba ca aceste ultime exemple nu ar fi cumplit de negative pentru cei care au avut casele inundate, dar nu le poti compara cu victimele omenesti.
Pretul vietii a fost unul teribil de mic pentru presa. Cateva reportaje, cateva stiri despre ce s-a intamplat, nimic mai mult. Este trist, pentru ca, din pacate, repet acest lucru, cumva presa romaneasca este inca fascinata mult prea mult de imaginea spectacol, pe care uneori o hiperbolizeaza si ramane destul de putin centrata pe dramele reale.
Poate ca nu trebuia ca la ultimele inundatii sa se ofere mai multe imagini sau stiri la televizor, dar atunci cred ca trebuia sa ni se ofere mult mai putin la inundatiile din primavara. Mai cred ca o parte a presei noastre este tributara ideii ca numai senzationalul, drama reliefata vizual este importanta pentru populatie. Presa noastra ar trebui sa caute mai profund in lucrurile si procesele pe care le reliefeaza. Mai cred ca a sosit timpul ca spectacolul sa ramana spectacol si informatia sa prevaleze. Nu trebuie sa mai avem oameni care afla ca sunt inundati si de fapt ei nu vad ape in jurul lor si mai cred ca trebuie sa fie prezentate si analizate cu o cruciala prioritate dramele umane acolo unde ele exista cu adevarat.