Un an de „Cultura“ noua
articol aparut in Cultura, nr. 51 din 2006-12-07» cultura editorial »
Autor: Cristina Rusiecki
Daca doriti sa revedeti, faptele stau asa: in martie, anul trecut, a inceput o lupta surda, inegala si degradanta cu nou-instalatii la conducerea Institutului Cultural Roman, care, invocand pretexte ridicole, ne-au desfiintat revista. La cateva luni dupa, cu mijloace... inelegante ar fi putin spus – de-a dreptul mocirloase (jocul de-a stapanii si sclavii, incalcarea grava a demnitatii, o afisare fanfaronarda de zorzoane comportamentale de puternici ai zilei etc., etc.), ne-au fortat sa plecam din Institut.
In noiembrie, in regim economic de pionierat – sediu minuscul in comparatie cu cel vechi, echipamentul tehnic precar, noua echipa inca neformata si nerulata, vechii colaboratori risipiti in patru vanturi –, pe scurt, cu toate greutatile inceputului, cu luni intregi de munca de multe ori abrutizanta, revista „Cultura“ a reaparut. Cu aceeasi diversitate editoriala de dinainte. in schimb, cu un plus de profunzime generata de colaboratori ca Bogdan Ghiu, Eugen Simion, Alfred Bulai, Niculae Gheran. Lor li se adauga cei care ne trimit permanent articole din strainatate: in primul rand, rubrica in care fostul presedinte al Comitetului Premiului Nobel pentru literatura, Kjell Espmark raspunde, lunar, unei intrebari puse de Angela Martin; apoi materialele semnate de Mircea Iorgulescu, Dinu Flamand sau Serge Moscovici. Ultimul, cu toate ca nu intelege bine toate textele, apreciaza frumusetea grafica a revistei, mentionand ca „o revista frumoasa e un omagiu adus scrisului“. E drept ca, pentru conceptia grafica, toata redactia ii multumeste in fiecare saptamana lui Nicu Ilie.
Seria veche, prin regulament, nu avea dreptul la pagina politica; seria noua compenseaza lipsa printr-o sectiune intreaga de politica ce cuprinde – lucru destul de rar –, si o pagina saptamanala de politica externa. Bine si documentat scrisa. Pagina de psihologie, initiata de Dorin-Liviu Bitfoi, din nou, nu prea uzitata prin revistele culturale de la noi, a fost prezenta aproape numar de numar, de la aparitie pana azi. Partea de antropologie pentru care, la vechea „Cultura“, militase Catalin D. Constantin, a devenit „Epoca noastra“ a Mihaelei Grancea. Nota distincta a revistei s-a mentinut. Ca si amestecul de generatii. Sobrietatea numelor amintite mai sus se mixeaza natural cu prospetimea si aerul bataios al tineretii din redactie: Teodora Dumitru, Catalin Sturza, Mihai Iovanel, Andrei Terian. Iar echilibrul e mentinut jucaus de Cornelia Maria Savu si Daniel Cristea-Enache.
Ramane o enigma, la noi, si, probabil, la cele mai multe dintre revistele culturale, care e segmentul de cititori caruia i te adresezi. Odata cu protestul de la desfiintarea vechii reviste, uluiala mea a fost ca, din cele aproape 170 de semnaturi, majoritatea apartinea studentilor si intelectualilor tineri. Cum ii castigase „Cultura“ tocmai pe acestia, publicul cel mai proaspat si, inevitabil, cel mai critic? Cam trei explicatii cred ca se impun: in primul rand, registrul accesibil in care fusese scrisa revista noastra – pe vremea aceea mai degraba caleidoscop-cultural; in al doilea, formula grafica colorata, cu luciu, atat de „luata de sus“ de intelectualii cu staif („ce legatura au culorile cu decenta si austeritatea autoimpuse ganditorilor seriosi?“ si orgoliosi); care nu s-au sfiit, imediat ce au facut rost de niste bani in plus, sa o adopte cat mai repede la revistele lor; dupa cum, la fel de urgent, in lunile noastre de pauza, ne-au racolat si vechii colaboratori; in ultimul rand, concurenta care se bate singura, cu autogoluri marcate in cele mai multe reviste de cultura, intepenite in formule editoriale si grafice neprimenite, prezervate, fara schimbari deloc sau cu unele mici, insignifiante, de mai bine de un deceniu (in unele cazuri si mai mult). Cea mai mare parte dintre atuurile de inceput ale „Culturii“ s-au pastrat pana azi.
Altfel, cand aceleasi nume scriu macar in doua-trei reviste culturale, e greu pentru acestea din urma sa-si formeze identitatea. Profilul li se compune, de cele mai multe ori, aleatoriu, directia si strategiile se aleg mai degraba intuitiv. Basca, pot fi oricand schimbate in functie de interesele de moment ale mai marilor lor. Rubricile sunt cam la fel, difera doar proportia. Uneori si tonul. Asa ca e greu de ticluit o revista cu identitate cand e saptamanala, se munceste pe genunchi si trebuie acoperita si valoarea, dar si actualitatea. Mai ales cand cultura a devenit de masa. Industrie. Cand mailboxul e asaltat zilnic cu zeci de invitatii la teatru, concerte, lansari, filme, festivaluri, inaugurare spatii expozitionale, experimente interdisciplinare, incercari de innoire a uneia sau alteia dintre arte etc., etc., care, toate, se suprapun, se suprapun, se suprapun. Cum sa mai faci selectia intre ceea ce ar merita si ceea ce nu? Cum sa nu semeni cu celelalte reviste care, fireste, trateaza aceleasi subiecte?
Si totusi, daca revista „Cultura“ se diferentiaza de alte publicatii de gen, o face prin marele spatiu pe care il acorda universului Internet pe care a incercat sa-l investigheze, in hatisul de fatete inca neexplorat, prin dezbaterile initiate de Catalin Sturza. Redactia a inteles ca cititorii aceia, semnatarii protestului dupa desfiintarea revistei la ICR, utilizatori tot mai conectati la Net, fie din nevoie, fie din ratiuni de serviciu, fie din pasiune, cei care citesc si revista noastra tot pe Internet, trebuie pastrati si onorati cu articole care ii intereseaza in mod direct. Dezbateri despre „Robloggomania“ (in traducere libera, „Mania blog-urilor in Romania“), „Politicile Internetului“, „Teatrul si multimedia“, „Teatrul si Internetul“, arta alternativa etc. au fost capetele de afis ale multora dintre editiile noastre. Dosarele lui Sturza propun nume de artisti, eseisti, filosofi ai web-ului preocupati de zona culturii alternative care abordeaza subiectul dintr-o perspectiva dubla: pe de o parte deschis, jucaus, din interior, pe de alta parte, conceptual, detasat si serios, din exterior. Lor li se adauga privirea teoretica din articolele lui Bogdan Ghiu sau Valentin Protopopescu.
Sarbatorim un an din noua serie a revistei „Cultura“ si chiar sub randurile despre universul rece al Internet-ului, efuziunile nu-si au rostul. Privita dinauntru, totusi, redactia noastra se deosebeste de altele prin calitatea si limpezimea atmosferei, atat de departe de isteriile sau de defilarea de orgolii si vanitati fie ostentate, fie bine disimulate de la alte reviste. Trebuie sa recunosc, atmosfera de la noi nu ar fi fost asa fara o anume scoala a decentei, a tolerantei si a bunului-simt natural, fara false sau rasuflate rafinamente, impuse de Augustin Buzura, Angela Martin si Nina Pruteanu. Mai multe despre ei, insa, la sarbatorirea a 200 de numere din noua revista „Cultura“.