Un studiu de nivel european
articol aparut in Cultura, nr. 48 din 2006-11-16» cultura politica » psihologia cotidianului
Autor: Valentin Protopopescu
Chestiunea responsabilitatii/ lipsei de responsabilitate a persoanei in planul judecatii medico-legale este una de o importanta decisiva pentru justa gestionare a actului de justitie. Putintei de a stabili daca un subiect este/ nu este responsabil in raport cu actele antisociale savarsite ii corespunde sansa unei judecati obiective si drepte.
De multe ori, in ciuda probelor indiscutabile si a enormitatii morale a unor infractiuni, aprecierea la nivelul sentintei se joaca in cheie de responsabilitate mentala si nu de impardonabilitate etico-juridica. De pilda, in 1982, sentinta in cazul inculpatului John Hinckley, acuzat ca a incercat sa-l asasineze pe presedintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan, a fost de „nevinovat pe motiv de alienare mentala“ (not guilty by reason of insanity). La rigoare, adevarata miza in situatiile in care se dubiteaza asupra capacitatii acuzatului de a fi responsabil pentru faptele comise consta in dovedirea stiintifica riguroasa a unei patologii de natura sa anuleze putinta acestuia de a distinge intre bine si rau. Pe scurt, trebuie demonstrat ca exista o alterare masiva a capacitatii de optiune axiologica cat il priveste pe inculpat, deci de intelegere si respectare a legii.
Toate aceste spinoase chestiuni, pe care le vedem adeseori bine ilustrate in thriller-urile americane, au fost tratate recent intr-o carte deosebit de serioasa de doctorul in stiinte medicale Octavian Buda si cadru al Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici“ din Bucuresti. Titlul acesteia, „Iresponsabilitatea. Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicatii in dreptul penal, civil si al familiei“ (Editura Stiintelor medicale-Editura juridica, Bucuresti, 2006), spune totul despre orizontul teoretic si tematic care l-a interesat pe autor. Volumul, prefatat de prof. dr. Vladimir Belis, presedinte al Societatii Romane de Medicina Legala, si beneficiind de un calduros „Cuvant inainte“ al reputatului prof. dr. Hans-Ludwig Kröber, director al Institutului de Psihiatrie judiciara al Universitatii de Medicina Charité din Berlin, vine sa umple un gol semnificativ in cadrul studiilor de gen din tara noastra. Mai mult decat atat, desi carte tehnica, riguroasa, de tip academic, abordarea doctorului Octavian Buda este una culturalista in sens larg, caci autorul, absolvent si al Facultatii de Filozofie, are acces la un registru amplu de judecati, interpretari si comentarii, atat de ordin istoric, cat si comparativ. Mai cu seama comparatismul este punctul forte al lucrarii acesteia, caci Octavian Buda asaza „in oglinda“ evolutia pe plan mondial a cercetarilor in domeniul psihiatriei judiciare cu evolutia romaneasca a studiilor de profil. Asa descoperim, bunaoara, pionieri de excelenta factura in epoca interbelica, precum Mina Minovici, Iosif Westfried si Constantin Vlad, dar si, chiar daca in perioada comunista, autoritati ale domeniului, cum au fost Mihail Kernbach si Virgil Dragomirescu.
Perspectiva din care autorul „citeste“ complexul orizont al psihiatriei judiciare legat de aspectele responsabilitatii infractorului cu dizabilitati mentale este unul categoric umanist, bine asezat antropologic, sprijinit atat pe fenomenologia jaspersiana a clinicii psihiatrice, cat si pe o stapanire redutabila a aspectelor specifice temei ce tin de dreptul comparat. Ceea ce confera insa o complexitate aparte demersului realizat de dr. Octavian Buda este cunoasterea in profunzime si utilizarea coerenta a instrumentului psihanalitic, lucru destul de rar intalnit la psihiatrii nostri de diferite generatii. La rigoare insa, predilectia pentru freudism si jungism a tanarului autor mi se pare categoric inteligibila, caci Octavian Buda e un reprezentant al psihiatriei dinamice si deci deschis fata de experimentalismul psihoterapeutic de varii obediente. Inarmat solid cu tot acest arsenal metodologic si conceptual si beneficiind de o concludenta experienta clinica in materie de expertiza medico-legala (sa nu uitam, intre altele, ca psihiatrul Octavian Buda l-a examinat pe celebrul asasin grec Passaris!), autorul volumului „Iresponsabilitatea. Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicatii in dreptul penal, civil si al familiei“ aduce in spectrul romanesc al psihiatriei judiciare o ampla bibliografie anglo-saxona, in particular germana, de ultima ora, caci Octavian Buda este unul dintre putinii psihiatri umanisti de la noi care vorbeste si citeste curent germana.
Prin urmare, nu pot decat sa salut aparitia acestei lucrari, pe care o consider de referinta in registrul istoriei medicinei legale din Romania. Ea constituie un exemplu de rigoare si inteligenta sintetica, dar si un semn ca reprezentantii noilor generatii de psihiatri romani nu sunt cu nimic mai prejos decat colegii lor de breasla din Apus. Efortul doctorului Octavian Buda mi se pare incununat de un succes stiintific indiscutabil, ceea ce inseamna ca vremea „eseismului“ si a „impresionismului“ in materie de scriitura savanta s-a (cam) dus…