Lista lui Turcu
articol aparut in Cultura, nr. 48 din 2006-11-16» cultura politica » societatea reala
Autor: Alfred Bulai
Avem un exercitiu clasic de intoxicare si de murdarire, nu doar a celor de pe lista, ci a unei liste mult mai mari de persoane. Este lista tuturor cetatenilor romani. Da, noi toti ne aflam pe lista lui Turcu, pentru ca exact asta se doreste, intoxicarea noastra cu mesajul latent „toti au fost securisti“.
In urma cu mai multe zile a iesit la rampa un fost securist, pe nume Liviu Turcu, care a tradat, se spune, sistemul Securitatii comuniste, cu putin timp inainte de prabusirea comunismului si, din dor pentru tara si respect pentru adevar, a pornit, saptesprezece ani dupa Revolutie, un sir lung de dezvaluiri despre politicienii romani. A inceput cu merceologul de la fabrica de bere, liberalul Vosganian si a revenit, dupa cateva zile de deruta, cu o alta lista, mult mai lunga, in care mai bine de 10 politicieni de la PSD si PNL in principal, erau acuzati ca au fost ofiteri sub acoperire.
Nimic nou in Romania. Ne-am obisnuit cu astfel de dezvaluiri de presa, demascari care au mers, ani de zile, pe principiul ca daca se arata mult timp norii de fum o sa incepem sa fim, pana la urma, convinsi de faptul ca a existat candva, in trecut, un incendiu.
Iata ca destoinicul Marius Tuca il aduce intr-o editie speciala, cum numai el stie sa faca, pe celebrul om de bine, si ce reusesc sa observ? Un baiat cu mutra si comportamente primitive si usor patologice, de genul colegilor sai, securistii care au mai aparut pe la televizor, care se da in spectacol crezandu-se teribil de interesant, fiind insa, in realitate, un personaj grobian, lipsit de minima sclipire de inteligenta pe care unele primate o mai arunca privirilor noastre, chiar daca nu stiu sa se exprime. Pe undeva avem ideal tipul securistului provenit din paturile de foarte de jos ale clasei muncitoare, scolit la cooperativele universitare si calit in lupta proletara cu inamicul, dusmanul de moarte al revolutiei: omul moral si inteligent.
Acest securist, ca si multi alti colegii ai sai, este genul siret de activist care a invatat replici de cazarma cu care se „da“ inteligent si cultivat, genul care a memorat cuvinte si expresii cu care s-a conspirat in interiorul lumii bune, a celor care chiar au studii sau, pur si simplu, au caracter si verticalitate morala si profesionala. El incearca, impreuna cu alti colegi ai sai, sa ne prezinte o imagine de baiat destept pe care securistii trebuiau sa o poarte cu ei dupa anii ‘70, pentru ca se dorea pe atunci un securist de tip nou, multilateral dezvoltat, care sa stie ceva carte, cat sa poata folosi un repertoriu de cuvinte pretentioase si replici menite a-i face sa para inteligenti.
Punctul de plecare il constituie, in mod evident pentru un securist, prezumtia de vinovatie. El a lansat o lista cu posibili colaboratori ai Securitatii, ca sa nu dea prost iesirea doar cu un singur ofiter, din urma cu mai multe zile. Evident, nu aduce nici un fel de dovezi, ba mai mult, sugereaza ca poate nici nu mai sunt probe, poate ca au disparut toate dosarele si deci trebuie sa il credem pe cuvant. Desigur, dupa toate regulile dezinformarii ne propune o lista in care sunt amestecate cateva nume care au deja un soi de istorie si rumoare si se face apoi o invitatie institutiilor statului sa verifice daca sunt adevarate. El adauga imediat ca acestea ar putea insa minti.
Avem un exercitiu clasic de intoxicare si de murdarire, nu doar a celor de pe lista, ci a unei liste mult mai mari de persoane. Este lista tuturor cetatenilor romani. Da, noi toti ne aflam pe lista lui Turcu, pentru ca exact asta se doreste, intoxicarea noastra cu mesajul latent „toti au fost securisti“. Se urmareste, in fond, discreditarea actiunii de deconspirare a Securitatii, lansandu-se informatii, care, in timp, trebuie sa conduca la ideea ca oricine a fost important si s-a afirmat inainte sau dupa 1990 a fost securist sau informator si deci nu mai trebuie sa facem atata scandal pentru ca lista in realitate este foarte lunga.
Domnul Turcu in calitatea lui de securist ne face, dupa 17 ani, dezvaluiri socante despre persoane care, aproape de toti atatia ani, sunt pe scena politica. Este teribil si perfid ceea ce se intampla. Cineva vine cu o lista sau doar cu un singur nume, nu aduce nici un fel de dovezi, prolifereaza ceea ce doreste, iar mai apoi, in cardasie cu aceasta manevra, unii jurnalisti cer celor impricinati sa demonstreze ca nu este adevarat.
Este imposibil sa demonstrezi ca nu este adevarata o astfel de acuzatie. Daca cineva va acuza pe dumneavoastra ca sunteti mincinos si va pune sa probati ca nu este asa, nu aveti cum sa luati o adeverinta de la toate persoanele cu care, in viata, ati interactionat, care sa certifice ca nu i-ati mintit, mai ales daca sugeram ca unii dintre acestia nici nu stiu ca au fost mintiti. Cu certitudine insa, o parte din cei care afla de aceste acuze vor refuza sa va creada pe cuvant si astfel, in mintea acelor persoane, vor incolti semintele suspiciunii. Exact asta se si doreste intr-o campanie de acest tip.
Este normal sa nu poti dovedi corectitudinea ta, pentru ca, de fapt, ar trebui sa fie demonstrata faradelegea de catre cei care acuza. Daca vine cineva si spune ca domnul Turcu este pedofil, din acest motiv fiind de fapt dat afara din Securitate, sau ca domnul Tuca este pe statele de plata ale mafiei arabe, evident ca cei doi nu pot sa probeze si nu este firesc sa aduca ei dovezi ca nu ar fi asa. Pur si simplu nu au cum. Cum ar putea domnul Turcu sa dovedeasca ca niciodata in viata sa nu a avut o asemenea relatie sau cum, distinsul ziarist de la „Jurnalul National“, ar putea proba ca nu este platit de mafia araba, daca mai adaugam eventual ca totul este strict secret si nu vom putea gasi probe pentru ca cei care le au nu vor sa le dea. Este evident ca noi, cei care acuzam, ar trebui sa aducem acele probe si doar atunci ei ar putea sa demonteze acele dovezi, altfel, evident, nu este posibil.
De ce este posibil insa ca lista securistului Turcu sa faca cariera in media? Simplu, pentru ca, din pacate, la noi, fiintele gregare si primitive de tipul domnului Turcu, personaje ale unui trecut marcat prin lipsa de caracter, verticalitate si profesionalism, se intalnesc in zilele noastre cu alte personaje, care nu au fost neaparat parti ale sistemului securist sau comunist, dar care sunt la fel de gregari si la fel de porniti impotriva profesionalismului si verticalitatii si care, mimand doar profesionalismul, iau parte, nu conteaza daca voit sau nu, la acest tip de demascari proletare.
Din fericire, incet, incet aceste personaje macabre vor disparea din jurul nostru. Ele inca mai fac rau si vor mai face daca noi nu incercam sa constientizam valoarea normelor sociale, valoarea pe care o au principiile in dezvoltarea unei societati. Nu stiu daca vreo persoana din cele din lista securistului Turcu a colaborat cu Securitatea si nu asta este important. Este important sa ne gandim ca noi, simplii cetateni, am fi pusi pe lista respectiva si am fi acuzati in acest mod. Ce am face? Ar trebui sa reactionam, nu-i asa?
Apropo, nu stiu daca Liviu Turcu a fost pedofil, dar stiu ca nu este fost securist, ci este, din pacate, un actual securist.