Vocea furiosului nationale
articol aparut in Cultura, nr. 47 din 2006-11-09» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Mihai Iovanel
Intr-un „contra-editorial“ din „Cuvantul“ (nr. 10, serie noua), Catalin Avramescu amesteca un numar de observatii de bun-simt (privind, bunaoara, anemica informatie stiintifica a oamenilor de cultura de la noi) cu un numar de prostii pe cat de agresive, pe atat de specifice.
Pornind probabil de la presupunerea ca ar fi un nou Kant (conform profetiei „Ca Kant ai citit, ca Kant ai ajuns“), Avramescu aspira sa reformeze conceptul traditional si plurimorf de cultura: „N-am nimic impotriva celor care compun poezii sau canta la harpa. Dar aceste lucruri, oricat de onorabile sau interesante ar fi, se afla la marginea culturii. E o masura a decaderii culturale a acestei societati ca am ajuns sa socotim un concert de tobe sau un happening urban ca «manifestari culturale». De la originile sale clasice, cultura presupunea o cultivare a individului, o schimbare a orientarii sale interioare. Catre ce? Catre adevar, in primul rand. De aceea, oamenii de cultura din Occident sunt altii decat performerii de pe strada mahalalei noastre culturale. Ei sunt istorici, filosofi, juristi sau sociologi. De ce? Pentru ca ei ne ofera o imagine a Universului, a lucrarilor Creatorului, daca ar fi sa apelez la limbajul secolului al XVII-lea. Aceasta este cultura, in sensul ei adevarat.“
Ati inteles ce era de inteles? Poanta e compusa din doua cuvinte cheie: A-DE-Va-RUL! A-VRA-MES-CU!
Nu intelegeti? Adevarul poate fi accesat doar de „istorici, filosofi, juristi sau sociologi“; Avramescu e filosof; deci, Adevarul graieste prin gura lui. Deci, urechile mari: vorbeste Avramescu.
Daca Avramescu nu canta la nici un instrument, decat atunci cand isi sufla nasul, el zice: afara cu instrumentele! Daca Avramescu e afon la literatura, el zice: literatura, eject! Daca Avramescu nu ajunge la o revista, el zice: afara cu acea revista!
Si are dreptate: Avramescu are nevoie de liniste. El are de oferit lumii „o imagine a Universului, a lucrarilor Creatorului“.
Restul e futilitate: „Or, noi (ei, ceilalti, cei ne-Avramescu - n.m., M.I.) ce facem prin revistele noastre? Articole pana la aplecare despre dramaturgi de provincie sau cronici despre „vernisaje“ ale expozitiilor cu sculpturi din plastic. Iar peste toate troneaza „criticul literar“, care „scrie despre tot si despre nimic.“
Nu? Tot ce nu intra in larga viziune a lui Avramescu despre „imaginea Universului“ sau despre „lucrarile Creatorului“ trebuie evacuat, defiintat, belit, ars: tot ce nu contine Avramescu e un bullshit.
Pentru ca Avramescu e special: „Eu m-am format, probabil, si datorita sansei, intr-un mediu in care «a fi cultivat» nu presupunea, in primul rand, sa mergi la opera sau la un cenaclu literar.“
Cum va fi aratat mediul (casa) in care s-a format Catalin Avramescu? Marea deschidere de care da dovada marele om de cultura Avramescu reduce raspunsurile posibile la unul singur (celor curiosi le spun doar atat: raspunsul contine cuvantul „toleranta“). (M.I.)
Felix culpa lui Dan C. Mihailescu
„O singura veste trista intr-un peisaj dominat imbucurator si surprinzator de dinamism, sperante bine captusite financiar, impliniri institutionale, festivaluri etc.“, scrie Dan C. Mihailescu imediat dupa lungul necrolog pe care i-l compune lui Virgil Ierunca („Idei in dialog“, nr. 11), „si anume plecarea echipei lui Mircea Martin de la «Cuvantul» tocmai cand revista si conferintele omonime pareau mai bine infipte in realitatea culturala. Ca unul care am trecut candva prin bucataria firmei,... pot sa depun marturie ca patronatul in cauza doreste prestigiu cultural si management profitabil, dar aproape fara investitii, cu o difuzare nula – pe scurt, cu un bizar si inexplicabil elan de autosabotare. N-om fi noi literatii niste exemple de talent in fund raising, dar nici domnii Carciog si Borsan nu au dat si nu dau mari semne ca debordeaza de generozitati pro-editoriale, de disponibilitati aparte intru marketing si vointa de a accepta sa pierzi pe termen mediu ca sa castigi pe termen lung.“
Concluzia lui Dan C. Mihailescu: „Retragerea echipei lui Mircea Martin nu e deloc un lucru imbucurator. (Slava Domnului!, am auzit ca trecerea cu arme si bagaje la «Cultura» n-ar fi decat un zvon defaimator.)“
E desigur un lucru imbucurator ca Dan C. Mihailescu e atat de preocupat de revista noastra. Ii intoarcem cu acelasi respect deferenta si il asiguram ca vom urmari cu aceeasi induiosare cum danseaza contracost la masa „Jurnalului national“, sporind cu binecunoscutele-i moliciuni verticalitatea ziarului detinut de onorabilul domn Voiculescu (Felix, pentru intimi). (M.I.)