PORTRETUL TANARULUI ARTIST: Adrian Stoian
articol aparut in Cultura, nr. 47 din 2006-11-09» cultura dansului »
Autor:
de Gina Serbanescu
Desi are doar 20 de ani, desi personalitatea sa artistica e in formare, despre dansatorul Adrian Stoian se poate spune ca vine in perimetrul coregrafic romanesc cu un discurs ale carui linii de forta sunt deja vizibile.
Daca luam in considerare piesa „Crossroads“, creata si interpretata de Adrian Stoian in 2003, urmata apoi de creatia mai ampla „Crossroads of Illusion“, si incluzand in calcul o piesa, „Soul Sacrifice“ (2005), in care tanarul coregraf si dansator realizeaza o sinteza remarcabila intre tehnica si lirism, se poate spune ca nota definitorie a discursurilor coregrafice imaginate de Adrian Stoian este dualitatea. Cea mai relevanta creatie a sa, in acest sens, este „Crossroads of Illusions“. Desi mult mai simpla si mai putin solicitanta in plan coregrafic decat „Crossroads“, dar mult mai interiorizata, mai geometrica si mai ofertanta in planul ideii, „Crossroads of Illusions“ continua „disectia“ eului pana la completa dedublare a identitatii.
Remarcabil in planul realizarii efective a piesei este jocul impletirii dintre prezenta si absenta celor doua identitati asumate in discursul coregrafic.
Statismul initial creeaza o tensiune menita sa prezentizeze personajul instantiat, pana acolo incat ochiul privitorului este „fortat“ sa se indrepte spre spatiul gol, mai degraba decat in spatiul in care se instaleaza cealalta „fateta“ a pesonajului. Absenta devine, prin creatia propusa de Adrian Stoian, o forma aproape brutala de prezenta, cel putin la nivel psihologic. „Crossroads of Illusions“ este o creatie prin care autorul ei se pune foarte bine in valoare, pornind de la efectele musculare, pana la expresivitatea chipului, dar ceea ce conteaza realmente in aceasta piesa este geometria impecabila a miscarii, care contrapuncteaza dedublarea si haosul disiparii eului.
Ceea ce se evidentiaza prin stilul lui Adrian Stoian este revelatia ca dansul are meritul de a accentua gravitatea dualitatii prin simplul fapt ca ea trebuie intrupata de o singura persoana. Prezenta singulara accentueaza, aparent paradoxal, caracterul acut al dualitatii asumate prin dans. Factic avem de a face cu un solo, de fapt in fata noastra este interpretat un duet, o intersectare perpetua si ritmic dramatica, intre doua fatete ale aceleiasi instante psihologice.
Portretul tanarului artist poate fi completat cu interogatiile fundamentale pe care le propunea prin „Loading“ (2004), „Line of Life“ (2005), sau disecand semnificatiile propuse prin „Soul Sacrifice“ (2005), dar nu ne propunem aici decat sa evidentiem firul rosu al unui stil coregrafic care promite dezvoltari ulterioare admirabile.
E mai bine, insa, ca portretul sa ramana neterminat, pentru a constata cum isi va diversifica Adrian Stoian modalitatile de expresie prin creatia sa „Lego“, care va avea premiera pe 10 noiembrie 2006 la Centrul National al Dansului din Bucuresti. Asteptam noi interogatii, noi semnificatii, precum si modalitati inedite de interactiune cu publicul.
...Si ne mai dorim sa fie justificata speranta ca viitorul dansului romanesc este in siguranta gratie unor tineri creatori ca Adrian Stoian...