Samy Briss - Omul cu inima în palma
articol aparut in Cultura, nr. 244 din 2009-10-08» cultura cinema »
Autor: Radu Comsa
„La întrebarea ce mi ce pune de nenumarate ori «de unde imi vine inspiratia?» , nu am decât acest simplu raspuns : de la cele sase ore zilnice (si dumineca) petrecute în atelierul meu. Nu am întâlnit niciodata in activitatea mea o muza.... daca ea exista, cu siguranta ca va aparea numai celui ce lucreaza niciodata celui ce o asteapta....“ Samy Briss
August 2009, Paris. O dimineata calda cu un cer foarte albastru, mai rar cerul sa fie de culoarea Mediteranei la Paris. Avenue Foch, ora zece fix.
„Buna ziua, Domnule Briss!“
Pe Samy Briss il intâlnisem indirect, in cautarile mele despre Marcel Iancu si Jean David, apoi prin prietenul nostru comun, Sergiu Singer, care ma recomandase pentru acest rendez-vous. Era o enigma, doar un caleidoscop de imagini gasite pe net, singura referinta despre el in România fusese o lucrare din licitatia duplex Bucuresti-Paris din primavara.
Intram in holul imobilului, glacial in somptuozitatea sa, exact asa cum trebuie sa arate unul pe cel mai faimos bulevard al lumii. „Nu va speriati, atelierul nu este aici …“. Ambientul devine din ce in ce mai uman pe masura ce avansam; o curte, un ascensor, mai multe scari si câteva culoare si usa atelierului se deschide. Lumina soarelui e focalizata prin doua sfere de sticla, ochi ai unei pisici negre de metal pazitoare a locului, acesta fiind doar primul amanunt, in relief, al lumii minunate a lui Samy Briss. Pe pereti, fiinte. Fete, baieti, copii, adulti, pasari si pesti, fiecare tablou cu sufletul sau. Pe birou, intre altele, o coperta veche de disc de Electrecord. Titanic Vals. Cuvinte românesti se gasesc mai peste tot, intr-un album de icoane sau pe cotorul cartii lui Ionel Jianu despre artisti români in Occident. Si conversatia se poarta in româneste, o limba româna impecabila la peste 50 de ani de la plecarea din tara si nu numai. O româna frumoasa si foarte optimista.
Ceea ce trebuia sa fie un interviu se relaxeaza intr-o discutie libera. Biografia trebuie totusi amintita, pentru ca Samy Briss este un maestru al artei lumii si nu o enigma. Nascut la Iasi in 1930, primele amintiri si cele mai puternice le are din dulcele târg, apoi dintr-o calatorie prin Bucovina. Copilaria e si cel mai important teritoriu al lumii care se naste pe pânza dintr-o poveste continua, intr-un flux proustian materializat pe un traseu exact, dar mereu altul.
Familia se refugiaza din Iasul pogromului la Bucuresti si tânarul Briss se inscrie, la sfatul mamei, la Academia de Belle Arte. Din aceasta scoala determinant este Camil Ressu, pentru care amintirea este vie, personalitatea lui Ressu ca profesor de exceptie fiind inca o data confirmata. Si totusi, la Camil Ressu Samy Briss ajunge dintr-o intâmplare „totalitara“, momentul in care consilierul sovietic Kovalenko obliga studentii la scenografie – Briss era student la scenografie –, sa treaca prin doi ani de desen „cu vârful creionului H“ si pictura. „Si totusi din pictura mi-am facut viata….“ este pentru prima data când cineva imi vorbeste cu detasare de Evgheni Kovalenko, zbirul importat al plasticii stahanoviste… detasarea e explicabila, suntem la Paris, intr-o zi cu soare din vara anului 2009.
Dupa absolvire reprezinta România la prima trienala de gravura din Elvetia, apoi urmeaza prima sa expozitie personala, in 1958 la Bucuresti. Expozitie programata de Uniunea Artistilor Plastici in Sala Universul (impreuna cu Benedict Ganescu) si interzisa de cenzura, pe motive de „cosmopolitism“ si „modernism“, ceea ce determina emigrarea in Israel. Un Israel post-embrionar in care experimentele sunt binevenite si in care regaseste artisti veniti din România: Marcel Iancu, Jean David, Reuven Rubin, Avigdor Arikha, pentru a numi doar pe cei mai cunoscuti. Samy Briss experimenteaza vizualul in reliefuri decorative murale si tapiserii pentru edificii publice si private, intre care si Universitatea din Ierusalim. In 1967 are loc prima sa expozitie de pictura la Tel Aviv la Nathan Gallery.
Sansa vietii? Ea a aparut prin expozitia de pictura de la Paris din 1973, la Galeria Romanet, expozitie care l-a propulsat in atentia publicului parizian si nu numai: din acel moment expozitiile se succed intr-un circuit permanent, de la Olive Tree la Philadelphia la Odakyu la Tokyo. In 1994, Galeria Romanet aniverseaza douazeci de ani de colaborare cu Samy Briss printr-o importanta retrospectiva, iar in momentul discutiei noastre, ne gasim intre Seoul si Haga. Din 1974 traieste la Paris, in 1985 se casatoreste cu Miriam, pe care o intâlneste la Maastricht, iar in 1986 si 1988 se nasc cei doi baieti, Boris si Simon.
Legaturi cu Bucuresti? „ Legaturile mele la Bucuresti s-au imputinat cu vremea multi dintre vechii mei colegi sau prieteni au disparut precum Alin Gheorghiu, Ovidiu Maitec, Mihai Dimiu, Max Banus. Dar din cind in cind mai am vesti de la altii… Ion Salisteanu, Cornelia Danet si bine inteles Sergiu Singer, prietenul care penduleaza creativ intre Bremen si Bucuresti.“
Suprarealist? Nu, deloc. Pictura lui Samy Briss nu se plaseaza in referinta cu suprarealismul, in vreun ecart relativ, ci intr-o alta lume, cea a memoriei inimii, care determina o linie continua a lumii. Ca si cum un un alt capitol, dar al aceleiasi gradini de suflete, este povestit a doua zi. Zi in care poate sa apara, de exemplu, si imaginea unei cani taranesti, vazute demult cu ochi de copil. Iar continuitatea firului sensibilitatii proprii trece de pe pânza la sculpturile realizate incepând cu 1992.
Despre Briss, Ionel Jianu vorbea de caligrafia supla, lejera si dezlegata care genereaza conturul formelor pe un decor unitar, ca intr-o scenografie de teatru. Toata aceasta tehnica serveste de minune declinarii memoriei in inspiratia momentului, printr-o revelatie. Samy Briss nu crede in activismul artei, nici macar intr-un mesaj explicit al unei pânze. Dar revelatia are nu numai incarcatura unui mesaj propriu, ci si o infinita subtilitate.