Detestabila clasa politica
articol aparut in Cultura, nr. 244 din 2009-10-08» cultura politică »
Autor: AURELIAN GIUGAL
Zile chinuitoare pentru coalitia propusa pentru a scoate tara din criza economica care ne bântuie. Reunirea FSN-ului sub umbrela unui guvern de larga sustinere nu a dat rezultatele scontate. Despre masuri anticriza nici vorba (1,3 este punctajul obtinut de România pe o scara de la 1 la 9, in ceea ce priveste masurile luate si menite a diminua declinul economic, in Europa doar Letonia obtinând un scor mai slab), in schimb, ca o contrapondere pentru aceasta dezastruoasa guvernare, scandalurile politice, folosirea limbajului trivial in spatiul public, ineficienta administrativa se situeaza la cote inalte, de neatins in restul continentului european. FSN-ul primordial nu reuseste sa fie coerent, iar cele doua aripi, separate in stânga politica (PSD) si dreapta (PDL), lupta pentru suprematia politica autohtona. Rezulta politicianism fara limite, dezbaterile si confruntarea ideilor propagate in spatiul public fiind practic inexistente.
Ce-i de facut?
Recentul scandal politic are menirea de a da acestei coalitii dimensiunea pe care o merita: aceea de calamitate pentru cetatenii tarii numita România. Acesti inconstienti politicieni, care se gratuleaza intre ei cu apelative greu de imaginat intr-o societate a bunului simt, au ucis si iluzoriile sperante intr-o stare de normalitate. Telespectatori la circul national, asistam la grotescul spectacol de lumina si culoare propagat de Muc cel mic (Emil Boc), betivanul perpetuu sau mahmurul national (Traian Basescu numit asa de „marii“ oameni politici Marian Vanghelie si Viorel Hrebenciuc), prostanacul (Mircea Geoana, gratulat de mentorul sau intru politica Ion Iliescu) si multime de curteni, mai mult sau mai putini anonimi, de la masa larga a politicii nationale (istoria nu va retine aceste ilustre nulitati politice care au contribuit la dezastrul amenajat pe banii docililor români).
S-a scris in presa despre nepasarea politicienilor fata de problemele grave ale economiei românesti si despre lehamitea ce a cuprins intreaga tara. Ne dam seama ca este inutil sa se mai bata apa in piua pe aceasta tema demult lamurita. Sa scrii despre ineficienta administratorilor României si despre cinismul lor in relatia cu cetateanul a devenit un act irelevant, e o zbatere in gol aceasta incapatânare venita din partea presei, liderii politici nemaifiind, se pare, interesati si nici deranjati de aceste luari de pozitie, radicale in majoritatea cazurilor.
Ce-i de facut intr-o situatie precum cea de azi? Nu prea multe, având in vedere pasivitatea traditionala a românilor de a privi senini cum istoria se face peste capul lor. Sa fim revolutionari ca in vremurile lui Nikolai Gavrilovici Cernîsevski nu se poate. Putem in schimb sa mergem la vot si sa speram la primenirea actualei constructii administrative. Este drept nici solutii nu prea exista, partidele reusind performanta evidenta de a da actului politic o dimensiune ridicola. Chiar si in aceste conditii, in locul absenteismului este de preferat sa ne exprimam dreptul legitim de a vota. Este binecunoscut faptul ca politicienii celor doua partide fruntase isi doresc o participare cât mai redusa la vot, 25% dintre cetatenii cu drept de vot daca se poate, in felul acesta administratia tributara celor doua partide si implicit fidela acestora, prinsa de cele doua partide prin mii de ite, reusind sa-i conserve functiile si privilegiile si asigurând pe mai departe aceasta dualitate ce se eternizeaza in functii si nesimtire.
Plecati acasa!
Sunt date empirice care arata evidenta faptului ca in multe orase resedinta de judet cei care participa la vot sunt cei inregimentati politic si mituiti cu functii administrative decorative si fara nici un fel de responsabilitate concreta. Impreuna cu prietenii si familiile lor, acesti asistati social de un stat extrem de generos cu ale lor nevoi contribuie la coborârea actului politic la nivelul de grota, unde lupta pentru functii si pentru banii risipiti cu usurinta de statul român primeaza fata de binele public, fata de constructia unei societati corecte si cinstite. Iata de ce o mare parte dintre românii din clasa medie se tin departe de politica, inclusiv prin refuzul de a-si exercita dreptul la vot, scârba românilor pentru acest demers fiind pe placul politicienilor, care, nestingheriti de nimeni si nimic, isi fac propriile jocuri si isi urmaresc propriile interese.
Recentul scandal in care se rezolva probleme ramase neterminate din trecut, cu Dan Nica in rol de ministru sacrificat si premierul Emil Boc in calitate de prim-ministru inchipuit a fi grijuliu cu soarta cetatenilor ce se simt in nesiguranta in viata de zi cu zi si degraba preocupat de o remaniere reparatorie, pare o joaca de copii in comparatie cu dezastrul provocat in ultimul an de asa-zisa guvernare de acesti iresponsabili ce raspund si la apelativul de politicieni. Daca Dan Nica are tupeul sa vorbeasca despre turism electoral si alte asemenea lucruri normale in tara fara principii România, ei bine, atunci sa fie exclus din functia de ministru (poate el vreodata proba ceea ce orice om de rând stie dintotdeauna?). In schimb, daca Traian Basescu vorbeste despre alegeri furate, despre valuri de alegatori ce voteaza ori de câte ori este nevoie, ei bine, atunci România trebuie sa se pregateasca de revolutia portocalie, iar Traian Basescu sa-si instaleze comod catrafusele la Cotroceni. O stare de echitate mai desavârsita nici ca s-a vazut pe la noi.
Horia-Roman Patapievici scria deunazi ca este rusinos cum românii au adus zgomotul tribunei in spatiul plin de intelepciune al Ateneului sau Salii Palatului (rusinos in conditiile in care a fost fluierat Traian Basescu, pentru ca daca ar fi fost huiduit, de exemplu orice alt politician, de preferat din PSD, PRM sau PNL, ar fi fost o fapta laudabila, vitejeasca). Având in vedere evolutia politica din ultima vreme, cred ca este nimerit sa adoptam unul dintre sloganurile auzite pe stadioane si sa le strigam politicienilor un simplu „plecati acasa“!