O intrebare pentru Kjell Espmark

articol aparut in Cultura, nr. 47 din 2006-11-09
» cultura » accent
Autor: Angela Martin

Angela Martin – Domnule Espmark, credeti in forta politica a literaturii, pacificatoare sau subversiva?

Kjell Espmark – Dati-mi voie sa va raspund printr-o istorioara despre zambetul lui Kafka. In 1985, cu alte cuvinte cu cativa ani inainte de caderea Zidului Berlinului, am petrecut o saptamana la Praga. Toate magazinele de suveniruri din oras vindeau portrete ale lui Kafka, inramate, infatisandu-l pe scriitor zambind enigmatic. Portretul era atat de viu, incat se aburea sticla pe dinlauntru. In schimb, cartile lui nu erau de gasit in nicio librarie. De ce nu se vand operele lui Kafka la Praga? l-am intrebat nevinovat pe un muzician care trebuie sa fi avut o pozitie solida in Partid – imi explicase ca avea voie sa concerteze in strainatate. S-a gandit indelung inainte de a-mi raspunde incurcat: Dar de ce nu-l cititi pe Hasek?

Stiam amandoi ca scrierile lui Kafka erau interzise. Exista o teama de diagnosticul pe care-l pusese el societatii. Le era groaza oficialilor ca imaginea pe care o opunea el realitatii oficiale va ajuta lumea sa vada cum functionau aparatul puterii si sistemul de justitie. Le era groaza ca toate acestea vor fi dezvaluite de un scriitor cu o licarire amuzata in ochi si un zambet misterios pe buze.

Bineinteles ca un eseu politic ne poate oferi o viziune incomoda asupra realitatii. Dar ceea ce pare ca sperie cel mai mult un sistem politic dezorientat este diagnosticul unui poem plin de forta. Distopia lui transmite un mesaj ce nu poate fi formulat cu transparenta unui articol de ziar. Efectul sau nelinistitor consta tocmai in ambiguitatea, expresivitatea si inaccesibilitatea ironica a mesajului. Zambetul lui Kafka este cosmarul puterii.

---

(Traducere din suedeza de Dan Shafran)